danuta (5)

Ofiţerii români nu mai sunt de multă vreme atenţi la maiorul german. Au văzut pe front destui nemţi din ăştia băţoşi, se gândesc mai degrabă la ciorba de burtă de la Mercur, unde urmează să prânzească în ziua aceea, la şomoiogul de păr pubian al ospătăriţei căruia îi intuiesc cu destulă exactitate fiecare cârlionţ, la boaşele lor – dureroase aproape, din pricina abstinenţei – şi la lanterna roşie a unei case de toleranţă. Aşa că nici nu bagă de seamă că faţa maiorului a împietrit într-un rictus urât. pe care doar un combatant naiv de pe frontul de răsărit ar putea să-l asocieze durerilor de măsele. Noi – care ne pricepem oarecum la fizionomii – am fi tentaţi să spunem că pe chipul ofiţerului neamţ se poate citi în momentul acesta o anume dorinţă bolnăvicioasă de moarte. Umbrele Nibelungilor – care îl însoţesc pretutindeni pe ofiţer, instalându-se invariabil pe peretele din spatele său, par să ne acrediteze opinia: bărbatul mătăhălos, ce se află chiar în centrul peretelui nu poate fi decât Hagen, iar suliţa lui, aflată doar la câţiva centimetri de umărul gol al lui Siegfried, tocmai se pregăteşte să-şi ducă la bun sfârşit misiunea încredinţată de Soartă, care e de fapt personajul principal al acestei istorii.
Şi dacă nici măcar sângele de balaur nu te poate feri de o moarte năprasnică, mă întreb ce poate face o poloneză cu ochi cenuşii împotriva destinului?

După momentul acela parcă nesfârşit de extaz a urmat o stare posacă de mahmureală. Simţeam gustul dulceag al coniacului franţuzesc venindu-mi pe gât, îmi simţeam gura uscată şi pungită de scârbă, ca după una din beţiile posomorâte de la legaţie petrecute în tovărăşia lui Kurt.
Mâncărimile încetaseră, dar aveam capul greu şi ceafa înţepenită, căldura din local îmi dădea o senzaţie vagă de sufocare.
Mi-am pus monoclul la ochi, am îngânat câteva vorbe de scuză şi m-am dus la toaletă să-mi verific ţinuta.
Slavă Domnului, uniforma cădea impecabil, arătam ca scos din cutie! Mi-am dat cu puţină apă rece pe faţă, mi-am masat de câteva ori ceafa şi tâmplele, apoi mi-am examinat unghiile: nu era sub ele nici o urmă de murdărie.
Când am revenit în local, am găsit-o pe Danuta cu capul în mâini, ascunsă în părul ei cânepiu ca în spatele unui zid de protecţie. Românii pălăvrăgeau acum în surdină, aplecaţi peste sticlele lor lungăreţe de bere, iar chelneriţa stătea în spatele barurului, de unde mi-a aruncat o privire verzuie şi obosită, privirea bolnavilor de stomac.
Am sorbit ultima picătură de Courvoisier, apoi mi-am scos portmoneul din buzunar şi i-am făcut semn ospătăriţei că vreau să plătesc.
Danuta şi-a terminat şi ea băutura.
Observând că ne pregătim de plecare, românii s-au ridicat de la masă, şi-au încheiat vestoanele şi s-au apropiat de noi cu berea lor răsuflată, încercând să ia o ţinută cât mai milităroasă. S-au oprit la un pas de scaunul meu, au dus mâna la cozoroc şi şi-au întins spre mine clondirele lungăreţe dându-mi de înţeles că vor să ciocnim.
N-am avut încotro, a trebuit să mă ridic în picioare şi să-mi ating paharul gol de sticlele lor nenorocite de bere, salutându-i la rândul meu, sub privirile cenuşii ale polonezei.
Nu ştiu ce grade aveau, nu cunosc gradele româneşti.
După ce am ciocnit, românii au luat o atitudine mai relaxată, s-au uitat unul la altul cu un aer complice, apoi, la semnul discret al unui lungan mustăcios, au început să fredoneze Lili Marleen.
Am fost atât de surprins şi de oripilat la auzul acestui cântec nesuferit, încât am scăpat din mână paharul, care s-a spart cu zgomot pe duşumea, iar dintre buzele mele a explodat violent o înjurătură.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: