dumas cele o mie una fantome (3)

A doua, la nouă și jumătate, eram în stradă
La zece fără un sfert, Solange deschidea poarta.
Fiecare din noi venise mai devreme.
Dintr-un salt am fost lângă ea.
-Văd că aveți vești bune, zise ea zâmbind.
-Excelente Mai întâi, iată certificatul .
-Mai întâi tatăl meu.
-Tatăl dumneavoastră este salvat, numai să vrea
-Vrea! Ce trebuie să facă pentru asta?
-Trebuie să aibă încredere în mine.
-E lucru făcut.
-L-ați văzut?
-Da.
-V-ați expus iarăși.
-Ce ra să fac? Trebuia. Dar Dumnezeu e sus.
-I-ați spus tot tatălui dumneavoatră?
-I-am spus că mi-ați salvat ieri viața și că mâine o veți salva poate și pe a lui.
-Da, mâine, cu siguranță, chiar mâine. O să-i salvez mâine viața, numai să vrea.
-Haideți, vorbiți! Ce minunat ar fi ca toate astea să reșușească!
-Numai că….am ezitat eu
-Dumneavoastră n-o să puteți pleca împreună cu el.
-În privința asta v-am spus că decizia mea este luată.
-De altfel sunt sigur că ceva mai încolo voi putea să vă fac rost de un pașaport.
-Să vorbim mai întâi despre tatăl meu, despre mine o să vorbim mai târziu.
-Ei bine, v-am spus, nu-i așa, că am niște prieteni.
-Da.
-Astazi l-am văzut pe unul din ei.
-Și?
-Un om pe care îl cunoașteți după nume, un nume care este o garanție de curaj, de loialitate și de onoare.
-Și acest nume este?
-Marceau.
-Generalul Marceau?
-Întocmai
-Aveți dreptate. Dacă a promis o să-și țină cuvântul.
-Ei bine, a promis.
-Doamne, ce fericită mă faceți! Și ce a promis?
-A promis că o să ne servească.
-Cum așa?
-Foarte simplu. Kleber tocmai l-a numit comandantul Armatei de Vest. Va pleca mâine seară.
-Mâine seară? Dar nu avem timp să ne pregătim.
-Nu e nevoie de nici o pregătire.
-Nu înțeleg.
-Îl va lua cu el pe tatăl dumneavoastră.
-Pe tatăl meu?
-Da, în calitate de secretar.După ce vor ajunge în Vendeea, tatăl dumneavoastră își va da cuvântul în fața lui Marceau că nu va întreprinde nimic împotriva Franței și apoi, într-o noapte, va trece în tabăra vendeeană. Din Vendeea va trece în Bretania și pe urmă în Anglia. După ce o să se instaleze la Londra, veți primi vești de la el, eu o să vă fac rost de un pașaport și o să mergeți să-l întâlniți la Londra.
-Mâine, strigă Solange. Tatăl meu va pleca mâine!
-Da, dar nu avem timp de pierdut!
-Tatăl meu nici nu e prevenit
-Preveniți-l.
-În seara asta?
-În seara asta
-Cum? La o asemenea oră?
-Dispuneți de un certificat de civism și de brațul meu.
-Aveți dreptate. Dați-mi certicatul.
-I l-am dat; ea l-a ascuns în sân.
-Acum brațul dumneavoastră.
I-am oferit brațul și am plecat.
Am coborât până în piața Taranne, locul unde ne întâlniserăm în ajun,
-Așteptați-mă aici, zise ea
M-am înclinat și m-am pregătit să aștept.
Ea dispăru după colțul vechiului palat Mortemart, apoi reapăru după un sfert de oră.
-Veniți, zise ea, tatăl meu vrea să vă vadă și să vă mulțumească.
Mă luă din nou de braț și mă condise pe strada Saint-Guillaume, peste drum de palatul Mortemart. Acolo scoase o cheie din buzunar, descuie o portiță mai lăturalnică, mă apucă de mînă, mă conduse la erajul doi și ciocăni într-un anumit fel la o ușă.
Ne deschise un bărbat de patruzeci și opt sau cincizeci de ani.îmbrăcar ca un lucrător, care să practice meșteșugul legătoriei de cărți. Dar de la primele cuvinte pe care mi le-a spus, de la primele mulțumiri pe care mi le-a adresat, marele senior se dădea în vileag.
-Domnule, îmi zise el. ne-ați fost trimis de Providență și vă primesc ca pe un trimis al Providenței. Este adevărat că puteți să mă salvați și, mai ales, că doriți să mă salvați?
I-am pocestit tot. I-am spus că generalul Marceau s-a însărcinat să-l ia cu el în calitate de secretar și nu îi cerea în schim nimic altceva decât promisiunea că nu va ridica armele împotriva Franței.
-Aceasră promisiune v-o fac cu dragă inimă și o voi reînnoi și în fața lui.
-Vă mulțumesc în numele lui și al meu.
-Dar când pleacă Marceau?
-Mâine.
-N-ar trebui să mă duc la el din seara asta?
-Când doriți; sunteți oricând așteptat.
Tatăl și fiica se uitară unul la altul.
-Cred că e mai prudent să te duci încă din seara asta, tată, zise Solange.
-Fie, dar pot fi arestat, n-am certificat de civism.
-Iată-l pe-al meu.
-Și dumneavoastră?
-Pe mine mă cunosc toți.
-Unde locuiește Marceau?
-Pe strada Universității, numărul patruzeci, la sora lui, domnișoara Dégraviers Marceau.
-Mă însoțiți?
-O să merg în spatele dumneavoastră, ca s-o pot lua pe domnișoara după ce veți intra.
-Și de unde o să știe Marceau că eu sunt omul despre care i-ați vorbit?
-Îi vezi da această cocardă tricoloră, este semnul de recunoaștere.
-Ce-aș putea face pentru eliberatorul meu?
-Mă veți însărcina cu salvarea domnișoarei, așa cum dânsa mi-a încredințat salvarea dumneavoastră.
-Să mergem.
Își puse pălăria și stinse luminile.
Am coborât la lumina unei raze de lună care pătrundea prin ferestrele scărilor.
La poartă, și-a luat fiica de braț, a apucat spre dreapta și prin strada Sfinții Părinți a coborât în strada Universității.
Eu i-am urmat tot timpul, la o distanță de zece pași.
Am ajuns la numărul patruzeci fără să întâlnim pe nimeni. M-am apropiat de ei/
-Începutul e de bun augur, zisei eu. Acum vreți să vă aștept aici sau să urc împreună cu dumneavoastă?
-N-are rost să vă compromiteți. Așteptați-mi fiica aici.
M-am înclinat.
-Vă mulțumesc încă o dată. Adio! îmi zise el întinzându-mi mâna. Nu există cuvinte care să traducă sentimentele ce vi le port. Sper ca Dumnezeu să-mi dăruiască într-o zi posibilitatea de a vă arăta întreaga mea recunoștință.
I-am răspuns cu o simplă strângere de mână.
Intră. Solange l-a umat. Dar și ea mi-a strând mâna înainte să intre.
După vreo zece minute poarta se redeschise.
-Ei bine? am întrebat-o
-Ei bine, prietenul dumneavoastră este de demn să vi se numere printre prieteni, are multă delicatețe. A înțeles că vreau să rămân alături de tata până în momentul plecării, iar sora mi-a făcut patul în camera ei. Mâine, la ora trei după-amiază, tatăl meu va fi în afara oricărui pericol. Iar mâine seară, la zece, ca și în seara asta, dacă ni se pare că mulțumirile unei fiice care vă datorează viața tatălui ei merită osteneala, veniți în strada Ferou
-Voi fi acolo cu siguranță. Tatăl dumneavoastră nu mi-a transmis nimic?
-Vă mulțumește pentru certificatul dumnneavoastră, pe care iată-l aici, și vă roagă să mă trimiteți la dânsul cât mai curând.
-Asta o să fie când o să doriți dumneavoastră, Solange, i-am răspuns eu cu inima strânsă.
-Va trebui să știu mai întâi unde se află tata. O, dar văd că n-ați reușit săscăpați încă de mine.
I-am luat mâna și mi-am apăsat-o pe inimă.
Ea îmi întinse, la fel ca în ajun, fruntea.
-Pe mâine! îmi zise.
Și, atingându-i fruntea cu buzele, nu i-am apăsat doar mâna pe inimă, ci și pieptul fremătător, ci și inima zbuciumată.
M-am întors acasă mai fericit decât niciodată. Era pentru că făcusem o faptă bună sau pentru că mă îndrăgostisem de această adorabilă creatură?
Nu mai știu dacă am dormit sau am rămas treaz. Știu doar că toaate armoniile naturii cântau în mine,știu doar că noaptea mi s-a părut fără sfârșit, ziua interminabilă. știu că, gândindu-mă la viitor, aș fi vrut să fac timpul să se oprească, pentru a nu pierde nici un minut din zilele pe care încă nu le trăisem.
A doua zi, la ora nouă, eram în strada Ferou. La nouă și jumătate apăru Solange.
Veni la mine și își aruncă brațele în jurul gâtului meu.
-Salvat! zise ea. Tatăl meu e salvat și asta doar datorită ție. O, ce tare te pot iubi.!
Peste cincisprezece zile, Solange primi o scrisoare care o anunța că tatăl ei ajunsese în Angliaș
A doua zi i-am dus un pașaport.
Primindu-l, Solange izbucni în lacrimi.
-Cum, nu mă iubești? mă întrebă ea.
-Ba te iubesc mai mult decât viața mea, dar mi-am dat cuvântul de onoare în fața tatălui tău și, înainte de toate, trebuie să mă țin de cuvânt.
– Atunci, zise ea, eu o să fiu cea care îl calcă pe al său. Dacă tu ai curajul să mă lași să plec, Albert, eu n-am curajul să te părăsesc.
Și, vai, a rămas.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: