gertrude

3
Am plecat de la Gestapo cu inima ușurată după ce am semnat un maldăr de foi dactilografiate, pe care nici măcar nu m-am dat osteneala să le citesc. Poate că îl nenorocisem pe Siegfried, dar reușișem să-l salvez pe Gunter, care era sânge din sângele meu.
În drum spre am trecut pe la biserică, unde tocmai se terminase slujba de dimineață, iar părintele Hermann vorbea într-o strană cu niște enoriașe. Am așteptat ca părintele să termine de vorbit, apoi i-am spus că am să-i împărtășesc niște noutăți și că sfaturile saleîmi sunt acum mai trebuincioase ca niciodată. Mă simțeam puțin stingherită că acționasem în ziua aceea fără binecuvântarea duhovnicului, dar omul Gestapoului măluase cu totul pe nepregătite. Nu puteam să știu dacă mă purtasem corect înainte de a cunoaște părerea părintelui Hermann.
Acesta m-a ascultat cu răbdarea și bună-voința lui obișnuită, apoi mi-a spus că mă comportasem ca o mamă admirabilă și ca o bună femeie germană. Dacă s-a amestecat în cine știe ce murdării, maiorul von Kleist n-are decât să plătească.
Cât de ușurată m-am simțit primind girul părintelui Hermann! O femeie nu trebuie să se lase niciodată condusă de mintea ei, are nevoie întotdeauna de îndrumarea unui bărbat care știe exact ce e bine și ce este rău, ce se cuvine să facem și de la care fapte se cuvine să ne abținem. Se cade să-i mulțumesc lui Dumnezeu cu lacrimi în ochi că m-a binecuvântat cu așa un duhovnic!

Acasă mă aștepta un nou plic de la București.
De data aceasta maiorul nu mai îmi scria nimic, plicul conținea doar o bucată de hârtie pe care era desenat un picior mare de cal. Mâine dimineață sunt hotărâtă să mă prezint cu această hârtie la Gestapo, nu vreau să mai fiu amestecată în nici un fel în aiurerile celui pe care până nu de mult îl consideram soțul meu.
Spre seară am simțit nevoia să fac o plimbare cu bicicleta.
A fost o plimbare plăcută, deși m-am întors acasă leoarcă de transpirație.
I-am cerut Friedei să-mi preagătească o baie fierbinte, îmi doream să mă simt curată, foarte curată și proaspătă.
În cadă, m-am pomenit că îmi examinez cu atenție trupul, lucru pe care nu-l mai făcusem poate din adolescență. În definitiv nici nu eram chiar așa grasă: o femeie în plină maturitate, cu formele rotunde și împlinite, capabilă încă să stârnească dorința bărbaților. De altfel îl auzisem odinioară pe tata spunând că majoritatea acestora mint atunci când spun că preferă vinurile seci și femeile slabe. În realitate le plac femeile planturoase, pe care atunci când le strângi în brațe, ai, slavă Domnului, ce apuca!
Și dintr-o dată am fost copleșită de o dorință năpraznică, iar imaginea unui mădular bărbatesc lung și învârtoșat mi-a tulburat gândurile.
Simțeam că nu mă mai pot stăpâni, mi-am vârât mâna între picioare și am început să mă frec.
În cele din urmă nu e maiorul von Kleist singurul bărbat de pe fața pământului.
Doamne, oare cum mi-ar fi făcut lucrul acela părintele Hermann?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: