o piesa

Strălucirea şi suferinţele filosofilor
Farsă cinică în două părţi cu numeroase anacronisme

Dramatis personae

În sală:
Chorul, format din slujitori ai Agiei
Marele Agă- îl joacă pe Dionisos
Maestrul de Ceremonii – îl joacă pe Anitos
Autorul – îl joacă pe Dion
Ioan Caragea – hospodar la Kara Iflac
Domniţa Ralu
Poetul curţii – îl joacă pe Callicles

Pe scenă:
Platon
Criton
Eutifron
Socrate
Doi temniceri
Sclavul lui Critias

Acţiunea se petrece pe la 181… , în târgul Bucureştilor, la teatrul de la Cişmeaua Roşie

Prolog
Decorul reprezintă teatrul de la Cişmeaua Roşie. În faţa scenei a fost amenajat un podium care figurează “sala” şi pe care se va desfăşura o parte a acţiunii. Câteva fotolii destul de hârbuite, iar într-un colţ, loja domnească, în catifea roşie. În faţa scenei, absolut obligatoriu, o mică fosă pentru orchestră. Cortina este pictată cu scene alegorice, de un neoclasicism cam îndoielnic. O scară asigură cirdulaţia între scenă şi “sală”. Acum câţiva slujitori ai Agiei pregătesc sala pentru reprezentaţie. În loja domnească şade Marele Agă.
CHORIFEUL (Meştereşte ceva cocoţat pe un scaun. Agitatoric): Nu e pe lume minune mai mare ca omul. El e măsura tuturor lucrurilor. Grec şi nu barbar, om şi nu dobitoc. (Puţin nesigur.) Asta-i altă lozincă.
(Se dă jos. Trage pe furiş de câteva ori dintr-o sticlă ascunsă sub scaun.)
Şi acum toată lumea, hai, daţi-i drumul!
CHORUL (Fără a se opri din lucru, cam fără chef): Nu e pe lume minune mare ca omul. El e măsura…măsura…(S-au poticnit.)
MARELE AGĂ (Din lojă.): Mai cu viaţă, băieţi! Şi dumneata, meştere, ce mama dracului faci, că, uite, tenorii au laut-o iar razna şi puşcăria vă mănâncă pe toţi. De la-nceput! Hai. De trei ori! (Aparte, visător.) Filaret Întâiul!
CHORUL (Tot nesigur pe el.): Nu e pe lume minune mai mare ca omul! Nu e pe lume minune mai mare ca omul! Nu e pe lume minune mai mare ca omul!
MARELE AGĂ: El e măsura…
CHORUL: …tuturor lucrurilor!
MARELE AGĂ: Bine! Partea asta o mai repetaţi până începe comedia. Aţi pus toate ghirlandele?
CHORIFEUL: Pus, sărumâna!
MARELE AGĂ (Blajin.): Şi lumânările? Nu uitaţi de lumânări, că vă ia mama dracului.
CHORIFEUL: Am pus şi lumânări noi peste tot, sărumâna. Am şters şi praful. Am curăţat şi candelabrul cel mare. Mai trebuia cârpită puţin perdeaua, dar însă…
MARELE AGĂ (Numai lapte şi miere.): Şi cine mama dracului vrei s-o cârpească? Măria Sa? Sau vrei s-o cârpesc eu, că-ţi cârpesc acum una…
CHORIFEUL: Nu, sărumâna, dar însă… meşterul Leibu a cerut trei galbeni, zicea că trebuie (Face cu ochiul.) o aţă specială.
MARELE AGĂ: Atunci dă-o-n paştele ei de perdea, că de-aici tot nu se vede. (Inspectând din ochi sala.) Să zicem că merge. Dar mai ştergeţi odată scaunele de praf.
CHORIFEUL: Le ştergem, sărumâna. (Clipind isteţ.) Şi, după ce terminăm, ziceam să…
MARELE AGĂ :ŞI după ce terminaţi, ieşiţi în grădină şi săpaţi o groapă, să nu staţi degeaba. Pe urmă (Clipind şi el isteţ.) o înfundaţi la loc. S-a înţeles ? O să vă chemăm noi când va trebui să vă daţi aportul la propăşirea şcolii dramatice naţionale. Mâna sus cine are obiecţii.
CHORIFEUL: Dar însă…
MARELE AGĂ (Cu blândeţe.):Ce-i, meştere? Cârteşti contra stăpânirii?
CHORIFEUL (Făcându-se mic.): Nu cârtesc, sărumâna. (Umflându-şi pieptul.) Dar însă…
MARELE AGĂ (Cu şi mai multă blândeţe.): Vezi, că te ia mama dracului. (Pauză.) Aţi înţeles ce aveţi de făcut?
CHORIFEUL: Am înţeles, sărumâna.
MARELE AGĂ: Bine, băieţi. Atunci eu vă las. Vedeţi să nu faceţi vreo prostie. (Aparte, visător.) Filaret Întâiul!
(Capul agăi dispare dinlojă. Scurtă pauză. Chorifeul oftează uşurat, ia sticla, trage un gât, pe urmă le-o dă şi celorlalţi. Sticla circulă pe la toţi, ajungând în cele din urmă iarăşi la chorifeu.)
CHORIFEUL: ŞI acum, hai la treabă!
(Şterg scaunele. Chorifeul e cu sticla în mână. Câteva clipe tăcere. Apoi deodată zgomot de paşi.)
CINEVA: Şase!
CHORIFEUL (După ce a ascuns sticla, scandând impecabil): Nu e pe lume minune mai mare ca omul!
CHORUL (Cu toată convingerea.): El e măsura tuturor lucrurilor.
(Intră autorul. Tânăr, bonjurist, zăpăcit. Salută.)
AUTORUL: Libertate, egalitate, fraternitate!
CHORIFEUL: Hm!
AUTORUL: Cum staţi, fraţilor?
CHORIFEUL (Umflându-şi pieptul): Hm! Meşterul Leibu a cerut trei galbeni să cârpească perdeaua.
AUTORUL: Pace colibelor, război palatelor! Trebuie îndrăzneală, îndrăzneală şi iar îndrăzneală! (Se caută în buzunar.) N-am decât mărunţiş.
CHORIFEUL (Glacial.): Dar însă… (Ia banii.) era o aţă specială.
AUTORUL: O, libertate, câte crime se comit în numele tău!
(Pauză.)
AUTORUL: Aţi pregătit sala?
CHORIFEUL: Să fii mata sănătos, drăguţule, că acuşica pică şi vodă şi-i dăm drumul la comedie.
AUTORUL: Şi cuşca? Fără cuşcă nu facem nimic.
CHORIFEUL: E colo după perdea.
AUTORUL (Privindu-l lung.):Tu ar fi trebuir să-l joci pe Socrate!
(Maestrul de ceremonii intră grăbit.)
MAESTRUL DE CEREMONII: Aşa, deci sala e pregătită. Nu mişcă nimeni! (Scoate un pistol.) Toată lumea mîinile sus!
(Fluieră tare. Câţiva arnăuţi intră în sală. Slugile şi autorul sunt percheziţionaţi foarte amănunţit. Se caută pe sub scaune. În loja domnească e descoperită o bombă. Toţi cei de faţă au înlemnit.)
MAESTRUL DE CEREMONII: Huliganilor! Anarhiştilor!
(Arnăuţii ies ducând cu ei bomba şi sticla chorifeului.)
MAESTRUL DE CEREMONII: Care-ai pus bomba, mă?
CHORIFEUL (Încercând să lase mâinile jos.): Dar însă…
MAESTRUL DE CEREMONII (Răstindu-se.): Ce, nu vrei să spui?
CHORIFEUL (Speriat.): Ba spun. (Ridică iar mâinile.)
MAESTRUL DE CEREMONII: Atunci ciripeşte!
CHORIFEUL (Întinde cât poate mâinile şi se ridică pe vârfuri.): Aia-i loja lui vodă. Acolo a stat Marele Agă.
MAESTRUL DE CEREMONII (Urlând.): Marele Agă, ai? Marele Agă! Subversivilor! Nihiliştilor!
CHORIFEUL (S-a pierdut de tot, lansează la întâmplare.): Nu e pe lume minune mai mare ca omul!
CHORUL (Cu mâinile sus în continuare.): El e măsura tuturor lucrurilor.
(Maestrul de ceremonii, la început surprins, acompaniază, cu gesturi de dirijor, lozinca. Apoi, către autor, care, între timp, a lăsat pe neobservate mâinile jos.)
MAESTRUL DE CEREMONII: Actele!
AUTORUL: Protestez!
MAESTRUL DE CEREMONII: Ce faci, bre? (Către ceilalţi.) Voi lăsaţi mîinile jos, ăsta vine cu mine.
AUTORUL : Protestez ! Eu sunt autorul. (Gest către scenă.) Şi pe deasupra îl joc pe Dion. Dumneata, cetăţene, vrei să suprimi libertăţile!
MAESTRUL DE CEREMONII : Cetăţean eşti tu, mangositule !
(Pauză. Se poate constata că maestrul de ceremonii face un efort uriaş de gândire.)
MAESTRUL DE CEREMONII (După o vreme): Şi zici că tu… (Gest către scenă.)
AUTORUL (Îşi încrucişează mîinile pe piept şi tace cu demnitate.)
(Maestrul de ceremonii fluieră scurt. Reintră arnăuţii. Unul din ei are – vizibil – în buzunar sticla chorifeului.)
MAESTRUL DE CEREMONII: Să nu-l scăpaţi pe ăsta din ochi! Şi până nu vine Vodă de aici nu mai iese nici pasărea.
(Arnăuţii s-au aliniat de jur-împrejurul sălii.)
CHORIFEUL : Să avem iertare, boierule, nouă ne-a poruncit Marele Agă să ieşim la săpat până începe comedia, dar însă…
MAESTRUL DE CEREMONII : Ce să săpaţi, bre ? Stăpânirea ? He, he! Voi o să intraţi acolo (Arată spre fosa orchestrei.) că tot n-avem muzicanţi.Ce-i drept, au fost vreo doi (Râde în barbă), dar putrezesc la ocnă cam de multişor. Şi când o să mă auziţi că strig de trei ori Trăiască! ştiţi ce aveţi de făcut. Ia mai repetaţi o dată!
CHORIFEUL: Nu e pe lume minune mai mare ca omul!
CHORUL (Repetă docil.): Nu e pe lume minune mai mare ca omul!
CHORIFEUL: El e măsura lucrurilor!
CHORUL: El e măsura lucrurilor!
CHORIFEUL (Din exces de zel.) : Dulce et decorum est pro patria mori.
MAESTRUL DE CEREMONII : Gura ! La măsura lucrurilor v-aţi oprit. Că nu putem epuiza pentru un spectacol toate lozincile.
AUTORUL (Incorigibil . de undeva dintre arnăuţi.): Cer libertatea cuvântului şi suprimarea cenzurii!
(Între timp Marele Agă reapare – de astă dată din sală. Se îndreaptă cu mîna întinsă spre maestrul de ceremonii.)
MARELE AGĂ: Scumpe colega…
MAESTRUL DE CEREMONII (Acelaşi joc.): Scumpe colega..
MARELE AGĂ: I-am adus şi pe domnii comedianţi. Cred că ar fi bine să-i scot din dubă, ca să se mai dezmorţească puţintel. Ce spui, scumpe colega?
MAESTRUL DE CEREMONII: Spun că, în ciuda vigilenţei de care dă dovadă stimatul meu coleg de la Departamentul Poliţiei, duşmanii statului au reuşit din nou să plaseze o maşină infernală în loja Măriei sale Ioan Caragea. E a şaptea în ultimele două săptămâni.
MARELE AGĂ (Fluieră a pagubă.): Teribil, domnule!
MAESTRUL DE CEREMONII: În urma intervenţiei prompte şi operative a trupelor noastre de şoc ordinea a fost restabilită. Nu s-au înregistrat pagube materiale sau victime omeneşti.
MARELE AGĂ: Duşmanul libertăţii nu doarme niciodată. (Aparte, visător.) Filaret Întâiul!
MAESTRUL DE CEREMONII: Suspecţii au fost reţinuţi în sală până la sfârşitul spectacolului, când vor fi anchetaţi conform procedurii
MARELE AGĂ: Stimatul meu coleg de la Departamentul Culturii are excelente calităţi de organizator! Crezi că e o acţiune a francmasonilor?
MAESTRUL DE CEREMONII: Mai degrabă a anarhiştilor.
MARELE AGĂ: Alaiul domnesc a pornit adineauri. Să sperăm că nu vom mai avea asemenea surprize. Măria sa nu suportă comploturile. Îi dau dureri de ficat. (Pauză.) Ei, hai să-i dăm bătaie. Eu mă duc să-i scot din dubă pe domnii comedianţi ai Măriei Sale.N-am încotro. Trebuie să-i număr personal şi la venire şi la plecare.
(Marele Agă iese.)
MAESTRUL DE CEREMONII: Acum să-i plasăm şi pe ăştia.
(O parte din arnăuţi i-au înconjurat pe oamenii chorifeului, care se retrag spre fosa orchestrei.)
CHORIFEUL: Dar însă…nu s-ar putea să zicem de aici? De acolo n-o să se audă.
MAESTRUL DE CEREMONII: O să ziceţi tare, ca să se audă.(Slugile intră în fosă. Maestrul de ceremonii îi face semn unui arnăut.) Bagă-te după ei şi nu-i scăpa nici o clipă din ochi. Ăştia se ţin peste tot de comploturi. (Ordinul este executat.)
MARELE AGĂ (Din culise.): Hai, mă, că vă ia mama dracului!
(Reintră Marele Agă, însoţit de câţiva actori cu o înfăţişare destul de jalnică.)
MAESTRUL DE CEREMONII: Ăştia sunt toţi?
MARELE AGĂ: Atât am mai reuşit să adun.
MAESTRUL DE CEREMONII: Îţi mai dau şi eu unul. (Îl arată pe autorul care, până atunci, a fost ţinut cu străşnicie de arrnăuţi.)
MARELE AGĂ: Îl ştiu. Dumnealui a făcut şi comedia. Ce mai faci, meştere?
AUTORUL (Salutând.): Dreptate şi frăţie!
MARELE AGĂ: Mai încet, să nu te toarne careva.
AUTORUL : Protestez pentru tratamentul la care sunt supus. Oamenii dumitale se poartă cu mine de parcă aş fi un borfaş.
MARELE AGĂ: Ce mama dracului să le fac? Nişte inculţi. Ei nu sunt la curent cu ideile noi.
AUTORUL: La idei noi, oameni noi!
MARELE AGĂ: Uite, colega, dumnealui e la fel de tare ca şi noi la lozinci.
AUTORUL (A prins curaj.): Oamenii nu pot fi dominaţi decât prin virtute şi, până atunci, prin teroare.
MARELE AGĂ: Nu te mai osteni, meştere. Strici orzul pe gâşte.
AUTORUL ( Mai vrea să spună ceva, dar un pumn în coastă, primit de la un arnăut, îl lămureşte să tacă, aşa cum se cuvine unui adevărat filosof.)
MARELE AGĂ (Către actori.): Voi aliniaţi-vă! Mâinile înainte luat! Unu-doi! Unu-doi! Ghemuit! Săritura înapoi! Unu-doi-trei-patru! Unu-doi-trei-patru!
(Actorii execută, cam anapoda, câteva mişcări de gimnastică.)
MAESTRUL DE CEREMONII: Văd că-s destul de vioi.
CHORIFEUL (A scos pentru o clipă capul din fosă.): Dar însă…(Strănută violent. Din fosă se mai aud câteva strănuturi înfundate.)
MARELE AGĂ: Stai liniştit, meştere, că te chemăm noi.
(Chorifeul bagă capul la loc.)
MAESTRUL DE CEREMONII : Nu, că are dreptate. Fac prea mult praf comedianţii dumitale.
MARELE AGĂ : Nu-s comedianţii mei, sunt comedianţii lui Vodă, dar, oricum, s-au dezmorţit îndeajuns. Pe loc repaus, băieţi! Acum ia să mergem noi să ne machiem frumos, că acuş dă buzna Vodă să vadă comedia. (Către autor.) Hai şi dumneata, meştere!
(Marele Agă şi actorii dispar după cortină. Rămas în scenă, maestrul de ceremonii îi aliniază pe arnăuţi, îndreaaptă un scaun etc. Dintr-odată – tropot de paşi, strigăte, zarvă. În sală pătrunde, într-un nor de praf, alaiul domnesc. În frunte, desigur, Ioan Caragea. Port fanariot. Pe tot parcursul piesei trage dintr-o ţigară de foi. Alături – domniţa Ralu, tânără, răsfăţată, emancipată. Îi însoţeşte poetul curţii. Arnăuţii au încremenit.)
MAESTRUL DE CEREMONII (Într-o perfectă poziţie de drepţi, strigă din toţi bojocii.): TrăiascăMăria Sa, Ioan Caragea!
ARNĂUŢII: Trăiască! Trăiască! Trăiască!
(E semnalul stabilit. Prin urmare e rândul chorifeului să scoată capul din fosă şi să-şi răcnească lozinca.)
CHORIFEUL: Nu e pe lume minune mai mare ca omul!
CHORUL (Din fosă.): Nu e pe lume minune mai mare ca omul!
CHORIFEUL: El e măsura lucrurilor!
CHORUL: El e măsura lucrurilor!
(La un semn al Marelui Agă, care a intrat pe neobservate, capul chorifeului dispare în fosă.)
MARELE AGĂ : Fiţi bineveniţi în mijlocul nostru, Luminăţiile Voastre!
RALU : În calitate de protector al artelor. Măria Sa nu poate decât să aprecieze felul în care domnia ta, cu o trupă modestă, dar inimoasă, te străduieşti să ridici prestigiul acestei instituţii de cultură. Aşa-i, papa ?
CARAGEA (Pe gânduri.): V-am dat teatru! (Trage din trabuc.)
RALU (Către poetul curţii.): Mami, dă-mi tabachera! (Către Marele Agă.) Şi astăzi spui că ne vei arăta o piesă, mă rog, ca la Paris?
CARAGEA: Ca la Paris? Mai bine ca la Stambul.
RALU : Desigur, în calitate de iniţiator al acestui teatru, al cărui scop este în primul rând încurajarea tinerelor talente, Măria Sa consideră că şi experienţele de avangardă îşi au rolul lor bine determinat în cadrul unui program raţional de dezvoltare a şcolii dramatice naţionale.
POETUL CURŢII: E regretabil că nişte oameni total lipsiţi de talent reuşesc să-şi facă jucate pe această scenă pretinsele scrieri dramatice, pline de idei subversive.
RALU: Ce să-i faci? Veacul înaintează, domnilor, nu putem să rămânem la regula celor trei unităţi. Iar a vorbi despre idei subversive înseamnă a pune la îndoială (Zâmbet fin.) vigilenţa Marelui nostru Agă şi a marelui nostru maestru de ceremonii.
POETUL CURŢII: Sunt oameni abili, Măria ta,aceşti instigatori. Oameni abili şi periculoşi.
RALU: Oricum, domnia ta nu trebuie să fii din cale afară de îngrijorat, de vreme ce accesul publicului în sală e interzis. În calitate de apărător al bunelor moravuri, Măria sa nu poate permite ca toate aceste experienţe estetice novatoare să se desfăţoare în faţa unui public de neiniţiaţi asupra căruia ar putea avea o influenţă destul de nocivă. Nu-i aşa, papa?
CARAGEA (Pe gânduri.): De ce nu stăm jos? (Trage din trabuc.)
(La această replică a lui Caragea, arnăuţii se înghesuie din toate părţile. Vodă e purtat de subţiori până la loja domnească. Ralu e condusă de Marele Agă. În lojă ia loc, necondus de nimeni. şi poetul curţii.)
RALU (Din lojă.): Şi cum se cheamă, mă rog… (Gest spre scenă.)
MARELE AGĂ: Strălucirea şi suferinţele filosofilor, cuprinzând moartea lui Socrate, vânzarea ca slav a lui Platon şi alte filosoficeşti întîmplări, extrase din Diogen Laerţiu şi.. şi… (S-a încurcat.)
RALU: Destul! Iar Antichităţi! Zău, domnilor, ar trebui mai multă iniţiativă. Doar sunteţi teatru de avangardă. Nu-i aşa, papa?
CARAGEA (Pe gânduri.): De avangardă, de ariergardă, cam tot aia e. (Trage din trabuc.)
RALU: Vai, papa, dar la Paris nimeni nu mai dă doi bani pe toate mascaradele astea.
CARAGEA (Dintr-odată foarte tăios.): Dar din ce plătim mucarerul te-ai gândit?
RALU (Îmbufnându-se); Of, politica asta! Eu cred în propăşire, în emanciparea femeii, cred, dacă vreţi să ştiţi, până şi-n falanstere.
CARAGEA (Tot mai vioi.): Ce vrei, fată dragă, ei cu falansterul, noi cu mucarerul! Vorba ta: veacul înaintează. Times is money.
MARELE AGĂ (Mormăie în barbă.): Na, că şi Luminăţiile Lor au dat-o în boala lozincilor. (Visător.) Filaret Întâiul!
MAESTRUL DE CEREMONII (Către poetul curţii.): Maestre, ai pregătit oda cu care începem reprezentaţia?
(Poetul curţii scoate radios de sub caftan un sul voluminos de hârtie.)
MARELE AGĂ (Către maestrul de ceremonii.): Scumpe colega, e rândul dumitale să-i păzeşti pe domnii comedianţi. Eu mă duc să aduc uvertura.
(Ies amîndoi. Poetul curţii duce sulul în dreptul inimii, apoi în dreptul frunţii. Îşi pune ochelarii, tuşeşte de câteva ori şi se pregăteşte să citească. Exact atunci reapare Marele Agă, însoţit de trei muzicanţi dintre care unul va avea, obligatoriu, o tubă imensă. Câteva măsuri. În sunetul muzicii se ridică încet
Cortina.)__________________

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: