stralucirea si suferintele filosofilor (2)

Partea întâi
Decor extrem de simplu. Câteva coloane dorice sugerează antichitatea cea mai clasică cu putinţă. În mijlocul scenei – o cuşcă momentan goală. Din culise se aud nişte strigăte destul de anemice: La moarte cu corupătorul tinerelor noastre vlăstare! La moarte cu duşmanul tradiţiilor seculare ale Atenei! Moarte sofistului! etc. Apoi strigătele se sting şi vor intra în scenă două personaje. Unul e Platon, încă tânăr, încă exaltat, încă poet.. Celălalt – Criton , tip de sceptic superior, îngrijit, manierat, un zâmbet amar îi deformează uneori buzele ca un rictus.
PLATON (Tremurând aproape de indignare.): Ah, ticăloşii! Ah. Mizerabilii!
CRITON: (Cu obişnuitul său zâmbet amar.): Şi ce credeai, Platon? N-a ştiut niciodată să linguşească demosul. A crezut că arătându-le toată urâciunea şi josnicia lor îi va face mai buni. Dar se pare că oamenii nu detestă nimic mai mult ca virtutea. Era firesc să plătească.
PLATON: Cum se poate ca nedreptatea să triumfe asupra dreptăţii? Ca abjecţia să iasă învingătoare în faşa virtuţii?
CRITON: Dacă le-ar fi cerut îndurare…Dar a preferat să-i înfrunte, stârnind în ei pornirile cele mai josnice, căci demosul, Platon, e-o fiară ! Ei l-au izgonit şi pe Anaxagoras şi pe marele Miltiade. Nici Pericle n-a scăpat neîmproşcat de murdăriile lor, deşi ştia să-i linguşească precum nimeni altul. O sută, o mie de oameni sunt mai puternici decât unul singur, oricât ar fi acela de înţelept, tânărul meu prieten. Iar tirania mulţimii e lucrul cel mai înspăimântător, Legile Atenei sunt strâmbe şi cetatea a devenit un viespar în care răutatea şi prostia colcăie la tot pasul.
PLATON: Şi el, care spunea că cine cunoaşte binele nu mai poate făptui răul.
CRITON: Şi ce e binele, Platon? Pentru unii el înseamnă plăcerea simţurilor,pentru alţii puterea de a stăpâni cu cuvântul sau fapta aceste mulţimi dezlănţuite şi, în sfârşit, pentru cei mai puţini, există şi un bine în sine, dar despre asta Socrate ştia să vorbească mai limpede şi mai iscusit decât mine.
PLATON (Convins.): Şi numai binele acela există cu adevărat, Criton.
MARELE AGĂ (Care s-a furişat între timp în loja domnească.): Excelent!
RALU (Ia o priză de tabac, strănută, apoi îi aruncă Marelui Agă o privire compătimitoare.)
CARAGEA (Şi-a scos pentru moment trabucul din gură.): Praf în ochii mulţimii!
POETUL CURŢII: V-am spus eu. Se folosesc de pretextul Antichităţii pentru a strecura ideile cele mai subversive.
MARELE AGĂ: Lasă, meştere, că şi pe dumneata te am la mână cu nişte pamflete. (Actorilor.) Hai, băieţi, mai departe.
(Actorii, care au ascultat relaxaţi schimbul de replici din sală, au nevoie de câteva clipe pentru a reintra în rol. În sfârşit, după o scurtă pauză, – prilej pentru Ralu de a mai lua o priză de tabac, cu tot strănutul de rigoare – acţiunea de pe scenă continuă.)
CRITON: Nu te-aş sfătui să vorbeşti despre asta cu nişte ticăloşi de felul lui Meletos sau Lycon.
(Din culise se aud iar strigătele şi huiduielile. Platon şi-a dus mâinile la urechi, se plimbă dintr-o parte în cealaltă a scenei. Criton îl priveşte impasibil.)
CRITON: Gândeşte-te ce ar spune el dacă ar vedea cum te mistui, cum te laşi la rândul tău dominat de ceea ce firea omenească are mai bestial şi mai coruptibil. Toate patimile sunt josnice, Platon.
PLATON: Dar cum poţi sta atât de nepăsător când cel mai înţelept şi mai virtuos dintre noi e trimis la moarte de o adunătură de ticăloşi?
CRITON: Nu, nu sunt nepăsător, dar nu trebuie să te aştepţi să găseşti dreptatea acolo unde nu e de găsit, în mijlocul unei gloate care nu e simţitoare decât la linguşeli şi ameninţări. Vezi tu, polisul întemeiat pe virtute şi înţelepciune nu e poate decât o amăgire frumoasă. Un asemenea polis n-ar fi cu putinţă decât dacă oamenii n-ar mai fi oameni, adică nişte fiinţe neştiutoare şi dominate de patimi. Până atunci josniciei trebuie să i se răsoundă cu josnicie, răutăţii unora şi prostiei celorlalţi cu şiretenie. Nu vorbindu-le atenienilor despre binele în sine şi polisul ideal l-am mai putea salva pe Socrate.
PLATON: Crezi că una ca asta ar fi cu putinţă?
CRITON: Şi de ce nu? Suntem nişte fiinţe jalnic de slabe şi jalnic de coruptibile.
CARAGEA : Asta aşa-i. (Fumează.)
(Între timp în scenă a intrat Eutifron, aşa cum îl ştim din dialogul de mai târziu al lui Platon.)
EUTIFRON : Ei, ia te uită, şcoala socratică! Se pare că azi or să vi se cam înece corăbiile, Criton.
CRITON: Legile Atenei vor hotărî. (E băţos şi distant.)
EUTIFRON: Ehehe! Bătrânul sofist! Atenienilor nu le plac oamenii care nu-şi cunosc lungul nasului şi se amestecă tam-nesam în treburile tuturor. Singur şi-a vârât gâtul în laţ.
PLATON: Pentru că iubea virtutea şi pentru că voia ca fiecare din noi să învăţăm lecţia binelui. Dar învăţăturile lui Socrate nu-s pentru viermi de teapa lui Eutifron.
EUTIFRON : Te-ai înfierbântat, mânzule. De ce nu iei pildă de la amicul tău Criton? Se ţine atât de ţeapăn de parcă ar fi cel puţin un strateg victorios. Dar degeaba. Demosul vrea moartea lui Socrate şi pace.
CRITON (Dispreţ suveran.): Şarpe!
EUTIFRON (Provocator.): Da, şarpe! Iar toţi aceşti şerpi alcătuiesc la un loc demosul, Criton.
CRITON: O adunătură care numeşte orbirea înţelepciune şi samavolnicia virtute. (Dispreţ amestecat cu amărăciune.) Voi nu iubiţi decât linguşelile.
EUTIFRON: Cei puţini trebuie să se plece în faţa celor mulţi.
CRITON: Oare înţeleptul se cuvine să dea ascultare nebunului?
PLATON: Învăţătura lui Socrate nu va pieri niciodată. Pe el îl puteţi ucide, dar, dar cuvintele sale nu le veţi putea smulge niciodată din inimile celor care l-au ascultat.
EUTIFRON: Pentru gura fiecărui cârtitor se găseşte în cele din urmă un belciug, mânzule. Iar numele lui Socrate va fi hărăzit uitării, dacă aşa vor cere interesele demosului.
CRITON : Orbilor!
EUTIFRON (Sarcastic şi veninos.): Înţeleptule!
(Huiduielile şi strigătele mulţimii – care au punctat din când în când dialogul de pe scenă – izbucnesc acum cu şi mai multă vehemenţă. Înconjurat de temniceri – care seamănă izbitor cu arnăuţii lui Caragea – îşi face apariţia în scenă Socrate. Dintr-o dată tăcere.. Apoi, cu un uruit asurzitor de fierărie ruginită temnicerii deschid cuşca. Platon şi Criton s-au retras într-un colţ al scenei. Platon vrea să se întoarcă cu spatele, dar Criton îi pune mâna pe braţ, silindu-l aproape să privească. În colţul opus al scenei s-a furişat, cu o mişcare şerpească, Eutifron. Între timp Socrate a intrat în cuşca a cărei uşă este trântită cu zgomot. Doi temniceri rămân să privească. Apoi Eutifron face câţiva paşi spre mijlocul scenei. E chiar lângă cuşcă. Gest ca şi cum ar încerca tăria zăbrelelor.)
EUTIFRON: Ei, Socrate?
SOCRATE (Privindu-l cu seninătate.): Ei, Eutifron?
EUTIFRON: N-o să mai ieşi de aici decât cu picioarele înainte. Iată răsplata pe care ţi-au hărăzit-o atenienii.
(Platon clocoteşte de furie. Încearcă să se smulgă din strânsoarea lui Criton, ale cărui degete s-au crispat spasmodic pe braţul lui. E oprit însă de privirea – nelumească aproape- a lui Socrate.)
CRITON: Stai liniştit, Platon. Lasă năpârca să-şi deşerte veninul în întregime.
SOCRATE: Nu, nu-i decât orb, prin urmare nefericit. Oare despre cine putem afirma că este fericit, Eutifron? Despre cel care are sau despre cel care n-are un lucru?
EUTIFRON: Fireşte că despre cel care are. Dar ajunge cu trăncăneala! Nu mă mai prinzi tu în capcana vorbelor tale meşteşugite.
POETUL CURŢII (Din lojă, i se adresează lui Caragea.): Într-adevăr, nimic mai primejdios decât limbile nestrunite.
CARAGEA (Pe gânduri.): Limbile nestrunite pot fi tăiate din rădăcină, nu-i aşa, Mare Agă? (Râs gros.)
RALU : Nu fi macabru, papa!
MARELE AGĂ: Măria Sa glumeşte, luminată domniţă. Constituţia noastră garantează libertatea cuvântului.
CARAGEA (Mormăind ca pentru sine.): Ei cu falansterul, noi cu mucarerul. Dar să privim la comedie.
(Pe scenă, Socrate continuă impasibil dialogul cu Eutifron.)
SOCRATE: Dar despre cine putem afirma că e fericit : despre omul sănătos sau despre omul bolnav ?
EUTIFRON (Deschide gura, ca pentru a spune ceva, dar se răzgândeşte în ultimul moment şi în locul lui va răspunde Platon.)
PLATON: Pe zei! Despre cel sănătos.
SOCRATE (La fel de impasibil în continuare.): Şi oare aceasta se întâmplă pentru că omul sănătos posedă sau nu posedă un lucru ?
PLATON: Posedă, fireşte.
SOCRATE: Şi care ar fi acel lucru? Oare nu sănătatea?
PLATON: Fără îndoială.
SOCRATE: Deci omul sănătos este fericit pentru că posedă un lucru numit sănătate.
EUTIFRON (Nu se mai poate stăpâni.): Dar şi omul bolnav are un lucru numit boală, prin urmare omul bolnav posedă şi deci e fericit.
MARELE AGĂ (Din lojă.): Mi-aş permite să remarc, nu pentru că autorul se numără printre protejaţii mei, ca chiar (Zâmbet fin.) ai luminatei domniţe, că scena asta e bine adusă din condei. Are talent mocofanul!
POETUL CURŢII: Aş, domnule! Compilaţii!
CARAGEA (Pe gânduri, mormăind ca pentru sine.): Compilaţie, revelaţie, constipaţie. Dar să privim, cinstitele mele feţe, comedia.
SOCRATE (Cu aceeaşi detaşare): Dar starea starea omului sănătos nu ar putea fi asemănată cu cea a omului bogat, iar a celui bolnav cu a săracului? Ce spui, Eutifron? Sau dimpotrivă, starea omului sănătos ar putea fi asemuită cu a săracului?
EUTIFRON (Îşi dă seama prea târziu că a primit provocarea, acum nu mai poate da înapoi.): Cu a bogatului, nicidecum cu a săracului, dar…
SOCRATE: Căci există cuvinte care numesc lucruri şi alte cuvinte care numesc, dimpotrivă, lipsa acestora. Oare boala nu înseamnă lipsă a sănătăţii?
PLATON (Căci Eutifron a tăcut de mult.): Ba da
SOCRATE: Atunci însă, bolnavul este omul care posedă boala sau dimpotrivă omul care este lipsit de sănătate?
PLATON: Cel lipsit de sănătate, de vreme ce a avea o boală înseamnă tocmai a fi lipsit de sănătătae. Şi prin urmare bolnavul nu posedă, ci, din contră, este lupsit de ceva.
SOCRATE : Mă bucur pentru ajutorul pe care mi l-ai dat, Platon. Şi acum să cercetăm mai departe: aşa cum există bolile trupului, există şi boli ale sufletului ?
PLATON : Neîndoielnic.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: