din siegfried

Încet-încet personajele acestei istorii încep să ne părăsească.
După Heinrich ( ca să-i spunem pentru prima oară pe numele adevărat) a venit acum rândul comisarului de poliţie MK, acest bărbat pe cât de cinstit pe atât de nebun, care va trebui să plătească în cele din urmă cu viaţa pentru nesăbuinţele sale. În calitatea lui de ofiţer de poliţie ar fi trebuit să ştie că nu există crimă perfectă şi că ulciorul dus de prea multe ori la apă sfârşeşte prin a se sparge.
A fost orbit pesemne de dragostea lui pentru Barbu Cernegură şi a vărsat, sau mai exact le-a cerut altora să verse sânge, dovedind că o pasiune excesivă pentru dreptate este la fel de criminală ca şi nedreptatea.
Şi măcar dacă asasinatul de la Picătura de aur s-ar fi petrecut şi aievea, nu doar în imaginaţia înfierbântată a unui comisar de poliţie! Dar raportul medicului legist este foarte categoric în această privinţă: moartea lui Barbu Cernegură s-a produs în urma unui atac de apoplexie. Există totuşi în urzeala acestei istorii un detaliu care ne nelinişteşte: în însemnările maiorului neamţ se vorbeşte despre o femeie grasă (probabil bucătăreasa) care ar fi fost prezentă la Picătura de aur în seara asasinatului. În legătură cu această femeie n-am găsit nici o referinţă în agendele comisarului. Cu toate acestea, îi vom acorda credit medicului legist,ştim foarte bine că Siegfried von Kleist nu este un martor demn de încredere şi că adeseori se întâmplă să confunde realitatea cu propriile sale halucinaţii.
În loc să facem însă tot felul de supoziţii pe marginea morţii lui Barbu Cernegură, vă propun să îl mai privim odată cu atenţie pe comisarul MK, care, în biroul său de la prefectura poliţiei tocmai a terminat al doilea pachet de ţigări şi se pregăteşte să-l înceapă pe al treilea.
Câtă energie s-a putut ascunde în acest omuleţ pirpiriu, cu urechile sale ridicol de mari şi cu degetele sale pătate de nicotină!
Acum pare mort de oboseală, doborât de ideea eşecului, azvârlit ca un pion inutil de pe tabla pe care Dumnezeu joacă şah cu diavolul şi căştigă fiecare partidă.
Ce vreţi, istoria noastră nu este o istorie despre învingători!

Toate planurile mele s-au năruit. Cine ar fi crezut că nenoricitul de Siegfried e supravegheat zi şi noapte de Gestapo?
Şi gândisem atât de precis fiecare detaliu, eram atât de convins că voi reuşi!
Şuriul, prins asupra faptului, a fost arestat, iar capul meu se află într-o mare primejdie. S-ar putea ca aceasta să fie ultima mea însemnare. Un atentat asupra unui ofiţer german se pedepseşte cu moartea. Iar, din câte cunosc, gestapoviştii au nişte metode de interogatoriu extrem de ingenioase, care sunt în stare să facă să vorbească până şi pietrele. E aproape cu neputinţă ca Şuriul să nu ciripească.
Acum, când socotelile mele cu viaţa par să fie pe terminate, pot să spun răspicat că nu regret nimic şi că mă simt cu conştiinţa curată: nu am pus crime la cale, ci acte justiţiare, eu am fost mâna lui Dumnezeu, care intervine ori de câte ori dreptatea omenească se dovedeşte neputincioasă. O parte din cei care au fost complici la asasinarea lui Barbu Cernegură au plătit pentru asta, iar până la accidentul nefericit cu Siegfried, Şuriul şi-a făcut treaba cum trebuie. Prin canalele mele oculte am aflat că neamţul a scăpat cu o rană uşoară, ziarele n-au scris nimic şi în jurul întregii afaceri se păstrează o tăcere deplină.
Mi-am prăpădit economiile de o viaţă, nu mai am casă, nici familie, iar pe deasupra se pare că i-am mai şi turnat un plod şontoroagei din Sărindar. O să fiu probabil îndepărtat din poliţie, dezonorat, arestat, poate supus la torturi şi toate se vor termina în cele din urmă în faţa plutonului de execuţie. Voi purta pentru totdeauna eticheta de criminal.
Eu sperasem să dau de capătul firului, să-i găsesc pe cei cu adevărat vinovaţi de moartea lui Barbu, pe cei care au pus la cale şi afacerea Nathan. Trebuie însă să mă opresc la jumătatea drumului, o mică eroare de calcul a fost suficientă pentru ca răzbunarea la care visam să se înfăptuiască numai pe jumătate. Nu te poţi lupta, ajutat doar de o mână de borfaşi, nici aceia întru totul demni de încredere,cu reţelele crimei organizate, cu poliţia, cu parchetul şi cu Gestapoul.
Cred că semăn într-o oarecare măsură cu Nathan. Gazetarul israelit dorea să întemeieze o nouă religie, eu am vrut să aduc pe pământ împărăţia dreptăţii, pentru că omul nu poate, nu are rost să vieţuiască fără dreptate. Iar răul se cuvine retezat din rădăcină, prin orice mijloace, aşa cum a făcut bunica mea Ioana, Dumnezeu odihneasc-o cu sfinţii, la loc cu umbră şi cu verdeaţă. Pentru o asemenea cauză merită să cazi pe câmpul de bătălie.
N-au decât să mă tortureze, nu voi recunoaşte nimic.
Cred că Dumnezeu mă pedepseşte pentru că m-am încurcat cu bestia de Sorana. Bărbaţii care trec prin culcuşul oloagei o sfârşesc în general prost. Păţania lui Nathan ar fi trebuit să-mi servească drept învăţătură. Din cauza unui picioruş mignon, etalat cu neruşinare de sub marginea unei rochii de casă, mi-am pătat sufletul. Sunt vinovat pentru că am pierdut din vedere esenţialul: un slujitor al justiţiei trebuie să dea dovada de o moralitate desăvârşită. Nu poţi trece la înfăptuirea dreptăţii cu poalele cămăşii pătate de spermă. Acum, după ce am suferit pedeapsa lui Dumnezeu, îmi dau seama că adevăratul justiţiar s-ar cuveni să fie virgin şi să depună, ca un călugăr, jurământul de castitate şi sărăcie. Şi mă apucă o scârbă teribilă de Sorana, de mine, de acuplările noastre drăceşti. Cum naiba m-am putut lăsa fermecat într-atât de piticania asta schiloadă, care n-a scăpat nici un prilej de a mă batjocori, astfel încât să-mi pierd până şi ultimul strop de raţiune?
Sunt convins că oloaga din Sărindar este diavolul însuşi. Şi nu poţi fi infăptuitor de dreptate după ce te-ai făcut frate cu diavolul.
Aştept să fiu arestat din moment în moment şi nu cred că voi mai scrie vreodată în această agendă.
Păcat!
Îmi plăcea meseria de poliţist, se potrivea atât de bine cu dragostea mea de dreptate. Dar din nefericire am fost un om pe cât de cinstit pe atât de nebun.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: