din siefried

25 iulie 1942
Crimeea
Dragul meu Siegfried

De câteva zile am fost trimiși în spatele frontului pentru refacere. Se zvonește că peste două săptămâni vom începe marșul către Caucaz și spre zăcămintele de petrol ale bolșevicilor.
Cred că bănuiești cât de tare m-a tulburat ultima ta scrisoare. Cum ai putut să crezi că aș putea nutri față de von Pfuel altceva decât un puternic sentiment de camaraderie? Știu foarte bine că în opinia Fuhrer-ului homosexualitatea reprezintă o crimă nu doar față de natură, ci și față de Germania. Iar precreația sănătoasă, cu o femeie de rasă ariană, e o datorie sfântă pentru fiecare tânăr german.
I-am arătat și lui von Pfuel scrisoarea ta și am hotărât de comun acord ca de acum înainte relațiile noastre să rămână strict numai cele impuse de obligațiile serviciului militar. Oricât de dureros ar fi să renunț la un prieten atât de apropiat, e mai bine așa decât să fiu considerat de tatăl meu (pe care îl respect cel mai mult după Fuhrer) drept un degenerat. Trebuie să-ți dau și o veste proastă: soarta ne-a despărțit (sper că nu pentru multă vreme) de bătrânul Hans Brod, internat în spital din cauza unor tulburări digestive. Ne temem că ar putea fi vorba de dizenterie.
Aici în spatele frontului zilele trec foarte greu. Găsesc că mâncăm și dormim prea mult, iar unii camarazi au început să abuzeze de băutură.
Abia aștept să dau piept iarăși cu bolșevicii.
Te îmbrățișez bărbătește
Fiul tău ascultător
Gunter
4 august 1942
București
Dragă Gunter

Când vei primi aceste rânduri bănuiesc că te vei afla iarăși sub bătaia obuzelor, îndeplinindu-ți datoria față de Reich.
Hotărârea ta de a pune capăt prieteniei cu von Pfuel te onorează și dovedește că ai început să te porți în sfârșit ca un bărbat. N-am pus niciodată la îndoială puritatea ta sufletească, dar ești încă foarte tânăr și foarte naiv: nu știi că oamenii din SS (cu care amicul tău întreține relații apropiată) sunt o adunătură dezgustătoare de pederaști. De altfel pedereastia e încurajată (fără știrea Fuhrer-ului) de Himmler însuși, sub pretextul că ar face face parte din tradiția vechilor noastre ordine cavalerești.
Eu sunt cu nervii la pământ, otrăvit de atmosfera nesănătoasă a Bucureștiului, oripilat de bețiile zilnice ale tovarășului meu de apartament, dar nu-ți face griji pentru mine, voi rezista până la capăt, chiar dacă, așa cum prea bine o știi, în familia noastră au fost câteva cazuri de sinucidere.
Încă o dată: ține-te cât mai departe de von Pfuel!
Cu sinceritate
Tatăl tău
Siegfried von Kleist.

17 august 1942
Aproape de Stalingrad

Dragul meu Siegfried.

N-am fost trimiși, așa cum ne așteptam, în Caucaz, o parte din noi am primit ordin să pornim către Stalingrad, unde armata generalului Paulus are nevoie de întăriri.
Din păcate la comanda companiei mele nu se mai află bravul căpitan Brod. Acesta a murit acum două săptămâni de o banală dizenterie. Vestea morții lui m-a făcut să izbucnesc într-un plâns de nestăpânit, ceea ce dovedește încă o dată lipsa mea de maturitate. Firește, moartea face parte din decorul obișnuit al vieții de militar, dar mi se pare nedrept că acest ofițer pe care l-am iubit și l-am admirat n-a avut parte de un sfârșit pe măsura calităților sale. Una e să cazi pe câmpul de luptă și alta e s-o sfârșești într-un spital din spatele frontului, din cauza unei maladii digestive.
În memoria mea bătrânul Hans va rămâne totuși ca un erou. Era unul din puținii oameni de care mă simțeam apropiat sufletește, iar acum, când Brod a murit, când, în urma sfatului tău, m-am îndepărtat de von Pfuel, mă simt singur și nefericit. Dacă n-ar fi sentimentul datoriei față de Reich și față de Fuhrer existența mea ar deveni poate de neîndurat. Încerc să îndeplinesc cât mai conștiincios ordinele superiorilor, încerc să nu fac de rușine uniforma pe care o port, dar sunt conștient de faptul că nu voi fi niciodată un ofițer de talia ta sau a bătrânului Hans.
Nu vreau să te întristez, dar trebuie să fiu sincer cu tine: sunt și voi rămâne întotdeauna un militar de mâna a doua și mă tem că peste zece sau cincisprezece ani voi ajunge un fel de Wedekind bântuit de etilism și de tot felul de spaime.
Poate de aceea noul nostru comandant, căpitanul Wenzel von Tronka mă tratează cu multă severitate. Am aflat că se trage dintr-o familie de junkeri prusaci, atestată în documente încă din timpul împăratului Maximilian dar ținuta și comportamentul său sunt departe de a fi cele ale unui aristocrat. Mare și pântecos, cu un nas uriaș pe care și-l suflă tot timpul și pe care stă cocoțată o pereche de ochelari, câtuși de puțin potriviți cu aerul său de băcan ori de măcelar, Von Tronka e tot timpul nemulțumit, urlă și înjură tot timpul, nereușind să le impună subordonaților acel respect care în cazul bătrânului Hans se producea de la sine. Pe mine se pare că mă antipatizează în mod deosebit. Îmi subliniază la tot pasul defectele și nu scapă nici un prilej să-mi arunce una din glumele lui grosolane, pe care nu te-ai aștepta să le auzi nici măcar din gura ultimului gradat.
Gurile rele spun că ar fi pederast și că a scăpat cu bine de anchetele Gestapului doar fiindcă se bucură de protecția mareșalului Goring
Cu un asemenea comandant, mi-a pierit orice speranță că aș putea deveni vreodată un bun ofițer.
Îmi pare rău că trebuie să te amărăsc din nou cu micile mele necazuri și aș fi dorit din suflet ca această scrisoare să-ți aducă numai vești bune.
Ai grijă de tine.
Fiul tău
Gunter

24 august 1942
Stalingrad

Dragul meu Siegfried

Aici e iadul de pe fața pământului, se dau lupte înverșunate, iar militarii noștri dovedesc multă bravură. Bolșevicii par derutați, și cred că vom cuceri orașul, care nu mai e decât o îngrămădire de ruine și de dărâmături, în câteva zile.
Ieri aviația noastră a efectuat un bombardament de proporții. Se spune că mai bine de trei sferturi din case au fost distruse și că ar fi murit mii de oameni. Rușii au fost siliți să-și stabilească liniile defensive printre ruinele caselor și ale uzinelor.
Acum. când îți scriu această scrisoare, deasupra Stalingradului se mai ridică uriașe șomoioage negre de fum și jerbe de flăcări. E un tablou cumplit, dar grandios totodată, care spune mult despre puterea Germaniei. În asemenea împrejurări nu se poate să nu fii mândru că ești fiul celui mai puternic popor de pe fața pământului. Dar asta presupune și multă responsablitate.
Îmi dau seama acum cât de copilăroase sunt nemulțumirile mele legate de căpitanul von Tronka. În timpul luptelor se comportă ca un om brav, ceea ce contează infinit mai mult decât apucăturile lui necioplite .În momentele istorice pe care le trăim, acum când ne pregătim să stârpim pentru totdeauna sămânța spurcată a bolșevismului, nu-și au locul puștismele. Trebuie să mă port ca un bărbat și să mă arăt demn de misiunea pe care soarta i-a hărăzit-o Germaniei. Faptul că mă număr printre cei care au sarcina să ducă la bun sfârșit această misiune este, fără doar și poate, un privilegiu. Din fericire, Dumnezeu mi-a dăruit un destin!
Înainte, Germania!
Cu respect
Fiul tău
Gunter

Gunter von Kleist este tânăr și exaltat, crede că Stalingradul ar putea fi cucerit în câteva zile
Optimismul său nu este împărtășit însă de generalul Friedrich Paulus, un bărbat cu o mult mai mare experiență de viață. pe care îl putem vedea destul de îngrijorat (dovadă cele două cute adânci de la rădăcina nasului) în timp ce se pregătește de o nouă noapte de veghe
În ultimul timp generalul s-a obișnuit să doarmă extrem de puțin.
Faptul că Stalingradul este aproape distrus nu-l face să privească viitorul cu prea multă încredere: știe că rușii au la dispoziție uriașe resurse și că se vor bate cu îndârjire pentru fiecare metru pătrat de pământ. De altfel ( Paulus dispune de informații sigure în această privință) Stalin a dat ordine speciale ca toți militarii care se retrag fără ordin să fie executați.
Ceasul de buzunar al generalului arată ora 23,48 când acesta se hotărăște brusc să mai inspecteze o dată pozițiile germane. E însoțit doar de doi aghiotanți, cu care încearcă să întrețină o conversație, una foarte banală și total străină de problemele care îl preocupă cu adevărat. La un moment dat se oprește din mers, ridică ochii spre cer și se uită la lună. Discul ei bate într-un roșu nesănătos și asta îl face pe Paulus să-și amintească de credința unor popoare sălbatice despre care citise odinioară: cum că luna n-ar fi decât un bot uriaș care are menirea să sugă tot sângele vărsat pe pământ.
Pentru a suge tot sângele care o să se verse la Stalingrad (își spune în sinea lui generalul german) pământul ar trebui să mai aibă încă cel puțin doi sau trei sateliți.
Ciudat acest bărbat cu căutură severă, care nu moare de dragul lui Hitler, dar își îndeplinește cu conștiinciozitate (momentan cel puțin) datoria de militar. Fostul său comandant, generalul Heinz Guderian îl caracteriza drept un ofițer de o strălucitoare inteligență, scrupulos, harnic și talentat, dar lipsit de fermitate și perseverență. Și lipsit mai ales – am adăuga noi – de sentimentul tragicului, pe care îl posedă în mult mai mare măsură maiorul von K, Singuraticul și chiar comisarul de poliția MK
Dacă toate personajele noastre ar fi ca Friedrich Paulus istorisirea de față s-ar transforma brusc dintr-o tetralogie wagneriană într-o dramă burgheză.
Comportamentul său infirmă într-un mod strălucit teoria Singuraricului că germanii ar fi un popor de sinucigași: la 31 ianuarie 1943 generalul Paulus avea să se predea sovieticilor, după ce doar cu o zi înainte fusese înaintat de Hitler la gradul de feld-mareșal, în timpul prizonieratului va deveni un critic acerb al nazismului, va adera la Comitetul Național Germania Liberă care beneficia de susținerea Moscovei, va depune mărturie ca martor al acuzării în procesul de la Nurnberg și își va sfârși zilele ca inspector de poliție în Germania Democrată.
Ce vreți, în definitiv tatăl său a fost contabilul unei școli de corecție.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: