din siegfried

Poate multi dintre dumneavoastră vă întrebaţi ce mai face Gunter von Kleist.
Fireşte se găseşte în continuare la Stalingrad şi continuă să-i scrie tatălui său care nu-i răspunde însă de mult la scrisori. La scrisori răspunde doar Trude, dar epistolele sale sunt atât de fade şi atât de convenţionale încât ni se pare inutil să le reproducem aici. Gunter n-are de unde să ştie că în curând poşta militară va funcţiona tot mai greu, la Stalingrad va veni urgia de pe faţa pământului, iar numele său a fost deja barat cu o linie neagră în condica groasă de pe biroul lui Dumnezeu.
Noi, care suntem infinit mai bine informaţi decât el, pentru că avem posibiltatea de a consulta cărţile de istorie, ştim insă foarte bine că armata lui Paulus se găseşte doar la câţiva paşi de un mare dezastru. În oraş se dau lupte grele în continuare, ameninţarea iernii ruseşti se face tot mai tare simţită, iar armata germană nu reuşeşte să înainteze spre Volga. Şi nu mai e mult până la 19 noiembrie 1942 când trupele ruseşti vor lansa o mare contraofensivă.
Creierul acestei operaţiuni va fi mareşalul Gheorghi Kostantinovici Jukov, căruia i-a venit în sfârşit rândul să treacă în fugă prin filele istoriei noastre. Acest bărbat cu capul masiv şi accentuate trăsături slave, care s-a remarcat prin calităţule lui de strateg, severitate şi disciplină, merită fără doar şi poate puţină atenţie. Fiu de ţărani din satul Strelkovka (gubernia Kaluga), a plecat de mic la Moscova unde a devenit ucenic într-o fabrică, apoi a fost încorporat în armata ţaristă, şi s-a dovedit unul dintre eroii Primului Război Mondial. După Revoluţia din octombrie intră în rândurile partidului bolşevic, luptă în războiul civil şi are o contribuţie majoră la înăbuşirea unei răscoale ţărăneşti antibolşevice. A reuşit să supravieţuiască epurărilor ordonate de Stalin, în urma cărora mulţi ofiţeri sovietici superiori s-au pomenit şterşi din condica groasă de pe biroul lui Dumnezeu, iar în 1938, cam pe vremea când Kurt făcea cunoştinţă cu Friedrich, este promovat la comanda Corpului 1 al Armatei Mongole în confruntarea sovieticilor cu japonezii şi câştigă bătălia de la Halhân Goi, fiind onorat de Kremlin cu titlul de eroul al Uniunii Sovietice .
De asemenea oameni avea nevoie Iosif Visarionovici Stalin.
Şi totuşi, după infrăngerile catastrofale ale sovieticilor din vara lui 1941 Jukov cade în disgraţie. Dar în luna decembrie a aceluiaşi an, reuşeşte să oprească înaintarea spre Moscova a armatei germane, redobândind încrederea dictatorului de la Kremlin. Putem să ni-i imaginam pe aceşti doi bărbaţi sovietici, fiecare cu virtuţile şi păcatele lui, dialogând cu sinceritate, consultându-se, căutând împreună soluţii, chiar dacă Stalin nu era un strateg aşa iscusit şi se vedea adeseori nevoit să asculte cu atenţie criticile geberalilor săi, mai ales pe acelea ale lui Gheorghi Konstantinovici.
Gheorghi Konstantinovici care va fi numit în 1942 adjunct al şefului Marelui Stat Major şi trimis pe frontul de sud-est, pentru a organiza apărarea Stalingradului, pe care reuşeşte să-l depresureze, în urma celei mai sângeroase bătălii din istoria umanităţii, sub privirile posomorâte ale vechii noastre prietene, luna, apucată tot mai ades de accese de mizantropie.
În ianuarie 1944 Jukov depresurează şi Leningradul.
Sfârşitul războiului avea să-l găsească acoperit de glorie, bucurându-se în rândurile militarilor de un prestigiu imens. Iosif Vissarionovici Stalin nu-l mai are la inimă.
După moartea acestuia îl arestează pe Lavrenti Beria, îl sprijină pe Hruşciov şi este responsabil pentru invazia trupelor sovietice din Ungaria.
Moare în 1972, este inmormântat cu cele mai înalte onoruri militare, iar asteroidul 2132 este botezat cu numele lui.
Dar toate acestea se vor întâmpla doar în viitor, un viitor scris în registrul de pe biroul lui Dumnezeu, pe care nu-l cunoaşte nici unul din personajele istoriei noastre, în afară de Mama Căpuşa.
Cu atât mai puţin Gunter von Kleist, care este încă tânăr şi lipsit de experienţă, mai crede în geniul lui Hitler şi izbânda Germaniei.
Naivii de felul lui sunt întotdeauna victime ale istoriei
10 octombrie 1942
Stalingrad

Dragul meu Siegfried,

Nu mai îmi răspunzi de mult la scrisori, atât eu şi Trude, de la care tocmai am primit o epistolă plină de sfaturi materne, suntem foarte ingrijorati pentru sănătatea ta. Aerul nesănătos al Bucureştiului, despre care mi-ai scris de atâtea ori, te va distruge, trebuie să te întorci la Berlin, trebuie să-ţi îngrijeşti boala de nervi, şi eu şi Trude avem încă mare nevoie de tine.
La Stalingrad nimic nou. Sovieticii se apără cu înverşunre, oraşul trebuie luat casă cu casă. Von Tronka continuă să mă persecute şi să mă umilească. Iar bunul meu prieten von Pfuel, faţă de care te-ai arătat atât de înverşunat, şi-a dat sufletul acum câteva zile într+un spital din Rostov pe Don. Am pierdut nu doar un camarad, ci aproape un frate.
Singura veste bună este că la comanda regimentului nostru a venit maiorul cel mărunţel, pe care l-am cunoscut în lagărul din Ucraina şi care poartă, ca şi tine, monoclu.
A fost avansat colonel. Am aflat că se numeşte Martin Roth şi e de loc, ca şi Heinrich, din Frankfurt-pe-Oder. Acest ofiţer sever şi impunător, în ciuda staturii sale mărunte, îmi inspiră o mare încredere. Când ne-a inspectat compania, m-a recunoscut şi mi-a adresat câteva cuvinte călduroase. Ce-ar fi să-i cer sfatul în legătură cu insulta pe care mi-a adus-o von Tronka?
Scrie-mi, te implor, Siegfried.
Cred că în ciuda rezistenţei încăpăţânate a ruşilor vom cuceri în cele din urmă oraşul şi vom reuşi să punem stăpânire pe Volga.
Înainte, Germania!
Cu dragoste
Fiul tău, Gunter

PS 1 N-am înteles despre ce picior de cal îmi vorbeşti în ultima ta scrisoare.
PS 2 Am primit de la Trude o mică bijuterie, o cruciuliţă de argint sfinţită de părintele Hermann, pe care mă roagă s-o port mereu pe sub uniformă. Ea a auzit din bătrâni că argintul fereşte de rana de glonte şi de moartea năpraznică. Ştii foarte bine că eu nu cred în asemenea superstiţii. Dar voi face pe placul lui Trude. Cred că am fost mereu un fiu destul de ascultător.
Cu afecţiune
Fiul tau Gunter

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: