din siegfried

Şi în timp Gunter von Klesit se dedica pasiunii sale neistovite pentru genul epistolar, iţele războiului se încurcau tot mai rău, soarta bătăliei de la Stalingrad fusese deja hotarătă şi, ca un stol mare de corbi, umbrele întunecate ale Nibelungilor se adunaseră deasupra oraşului.
Prospăta noastră cunoştinţă, Gheorghi Kostantinovici Jukov nu mai dormise de douăzeci şi patru de ore, dar în sfârşit reuşise să urzească un plan pe care se pregătea să-ll prezinte lui Stalin.
Va concentra puternice forţe sovietice în stepele din norful oraşului şi sudul, flancul nordic părându-i-se îndeosebi vulnerabil, căci era apărat de armatele româneşti şi maghiare, modest echipate, slab motivate şi cu un moral foarte scăzut. Va face armata lui Paulus prizonieră în interiorul oraşului, apoi va străpunge flancurile slab apărate şi ca înconjura Stalingradul.
O uriaşă capcană li se pregătea nemţilor, dar Hitler îşi orice urmă de luciditate. Zadarnic îl avertizase generalul de armată Franz Halder că nu trebuie să se concentreze exclusiv asupra oraşului, lăsând flancurile descoperite. Mai puţin receptiv la critică decât Stalin, Fuhrer-ul a făcut o criză de nervi şi l-a înlocuit pe Halder cu mult mai docilul general Kurt Zeitzler.
Gunter von Kleist (care purta acum pe sub uniforma Wermacht-ului cruciuliţa sfinţită de părintele Hermann) era la fel de optimist ca şi Hitler. Nici nu visa (spre binele său şi al camarazilor lui de tranşee că în curând peste Stalingrad se va abate urgia lui Dumnezeu.
20 octombrie 1942
Stalingrad

Dragul meu Siegfried,

În sfârşit, suntem la un pas de victorie, mai bine de optzeci la sută din oraş a fost cucerită, ruşii sunt înghesuiţi între Volga şi bravele noastre forţe, care luptă eroic. Iarna rusească şi-a arătat colţii devreme. E un frig îngrozitor, pe fluviu plutesc sloiuri de gheaţă, aşa că trupele bolşevice sunt tot mai greu de aprovizionat. S-ar zice că de data asta gerul ţine cu noi. Acum principalul nostru obectiv este ocuparea uzinei de tractoare şi a fabricii Baricada,
Văd că n-ai răspuns nici la ultima mea scrisoare. Te rog din suflet, îngrijeşte-te, încearcă să-ţi regăseşti echilibrul, Trude e de părere că ţi-ai pierdut minţile. Vreau să te asigur încă o dată că, indiferent ce se va întîmpla cu tine de acum înainte, eşti omul pe care îl respect cel mai mult, evident după Fuhrer.
În dimineaţa asta mi-am luat inima în dinţi şi i-am solicitat în scris colonelului Roth o întrevedere particulară. Camarazii de aceeaşi vârstă cu mine sunt prea tineri şi prea lipsiţi de experienţă ca să-mi dea sfaturi, iar sărmanul von Pfuel a plecat atât de prematur dintre noi! Colonelul e singurul om de aici în care am încă încredere. El îmi va spune (sunt sigur) ce am am de făcut pentru a spăla insulta pe care mi-a adus-o von Tronka. Poate nu sunt suficient de matur, dar cred că nu-mi lipseşte nici stima de sine, nici caracterul. Un von Kleist nu se poate lăsa pălmuit cu una cu două de orice mârlan chiar daca acesta posedă o particulă de nobleţe.
Aştept în continuare veşti de la tine.
Din toată inima
Fiul tău Gunter

21 octombrie 1942
Bucureşti

Căcat, căcat, Gunter!
Nu mă mai bate la cap cu grăsana de Trude, am repudiat-o de mult în inima mea.
Acum sunt îndrăgostit de o altă femeie, care seamănă ca o picătură de apă la fizic cu Henriette şi cu care am de gând să mă recăsătoresc în cel mai scurt timp.
Află că sunt sătul până în gât de scrisorile tale neghioabe, aşa că te rog să nu mai îmi scrii. Oricum, de acum înainte o să-ţi arunc toate scrisorile la gunoi, fără să le deschid
Cu indiferenţă
Fostul tău tată
Siegfried von Kleist
PS 1 Piciorul de cal înseamnă sfârşitul Germaniei. N-ai înţeles? Fiindcă eşti la fel de prost ca şi Trude.
PS 2 Mă doare în cur de von Pfuel. Aşa o să crăpaţi toţi, cu Hitler al vostru cu tot, idioţilor!

27 octombrie 1942
Stalingrad

Draga mea Trude,
Tocmai am primit de la Siegfried o scrisoare îngrozitoare. Ai avut dreptate: tata şi-a pierdut minţile. Pare să-şi uitat obligaţiile familiale cele mai elementare, până şi respectul faţă de sine şi faţă de uniforma de ofiţer, până şi datoriile faţă de Reich şi de Fuhrer. E trist pentru un tânăr ofiţer încă neajuns pe deplin la maturitate să descopere că tatăl său a înnebunit. Îţi reamintesc că în familia Kleist au mai fost câteva cazuri de nebunie.
Cred că ar fi bine să vorbeşti cu bunicul. Siegfried trebuie rechemat la Berlin şi internat de urgenţă într-o clinică de psihiatrie. Cariera lui militară din păcate s-a isprăvit.
Nici nu ştii cât sunt de îndurerat! Suntem obligaţi să facem ceva pentru el, e încă totuşi tatăl meu (deşi m-a repudiat) şi soţul tău, Trude.
Pe aici nimic nou. Se dau lupte grele iar comandantul companiei se poartă în continuare mizerabil cu mine.
Îţi sărut respectuos mâinile.
Cu adâncă tristeţe
Fiul tău Gunter
PS. Deşi ştii care sunt convingerile mele religioase,totuşi te-am ascultat şi port
cu bucurie la gât cruciuliţa sfinţită de părintele Hermann.

27 octombrie 1942
Stalingrad
Dragul meu Siegfried
Înţeleg din ultima ta scrisoare că m-ai repudiat. Eu nu te voi repudia niciadată, chiar dacă te-ai schimbat atât de mult în ultimul timp. Îmi dat seama că eşti foarte bolnav şi pun pe seama bolii comportamentul tău mai mult decât straniu. Îţi voi scrie în continuare, n-ai decât să-mi arunci scrisorile la gunoi dacă nu mai vrei să ştii nimic despre mine.
În dimineaţa asta colonelul Roth a avut bunăvoinţa să-mi acorde, între două asalturi respinse de ruşi asupra fabricii Baricada, o scurtă întrevedere. A fost foarte amabil, mi-a întins mâna şi mi-a oferit chiar şi o ţigară de foi pe care eu, fireşte, am refuzat-o. Ştiu de la tine că fumatul nu-i face cinste uniformei ofiţereşti.
Când a auzit despre păţania mea cu von Tronka s-a înroşit la faţă, a început să tropăie nervos şi să gesticuleze cu aprindere. Mi-a spus că un ofiţer al Wermacht-ului nu poate fi pălmuit de nimeni, nici chiar de superiori. Pentru actele de indisplină (iar faptul că m-am grabit să-i dau ajutor lui von Pfuel nici măcar nu poate fi socotit un act de indisciplină) există curţile marţiale şi, în ultimă instanţă, plutonul de execuţie. O condamnare la moarte e mult mai onorabilă decât o palmă pe obraz, care îi descalifică şi pe cel care o dă şi pe cel care o primeşte. Prin purtarea lui nesăbuită von Tronka a adus o gravă insultă uniformei ofiţereşti. Iar eu, dacă admit această ofensă, înseamnă că nu sunt bărbat şi cu atât mai puţin militar. Singura soluţie nu poate fi, într-o asemenea situaţie, decât duelul.
Îl va convoca pe von Tronka si îl va obliga să-mi dea satisfacţie.
Nu mă îndoiesem niciodată de faptul că Martin Roth e un adevărat ofiţer german.
Cuvintele lui m-au făcut să mă simt, pentru prima dată în viaţa mea, bărbat cu adevărat.
Duelul acesta (dacă va avea loc, iar eu sunt convins că va avea loc) va fi pentru mine ca un fel de dezvirginare.
Fii sigur că n-o să ţi fac numele de ruşine.
Cu înţelegere şi compasiune
Fiul tău (fie şi repudiat) Gunter

Gunter von Kleist nu e doar un mare naiv, dar e şi lipsit de spirit de observaţie. Când îl
descrie în scrisorile sale pe colonelul Roth, el omite un amănunt pe care noi, ceva mai bun i observatori decât acest tânăr ofiţer abia ieşit de pe băncile unei şcoli militare, nu l-am fi trecut cu vederea cu nici un preţ: faţa colonelului era brăzdată de nişte cicatrici subţiri şi albicioase, ce dădeau în vileag una din patimile de care suferise în tinereţe. Căci se cuvine să ştiţi că pe vremea când era doar un june aspirant la laurii gloriei militare, Martin Roth fusese un împătimit al mensurei, jocul acela sângeros, atât de practicat de studenţii universităţilor din Germania, ce găsesc o plăcere de neînţeles în a-şi zgâria reciproc cu floreta feţele până la sânge. Cariera de militar însă la disciplinat: a renunţat
să mai frecventeze berăriile (n-a mai băut bere de vreo douăzeci de ani), a renunţat şi la mensură, a avut însă în schimb căteva dueluri, terminate toate în picioare, ceea ce nu se poate spune şi despre adversarii sai, ale căror nume sunt barate cu negru în condica de pe biroul lui Dumnezeu. Deşi duelurile erau formal interzise, autorităţile militare închideau de regulă ochii, căci ce poate fi mai important pentru un ofiţer decât onoarea şi sentimentul stimei de sine.
Când era vorba de ele colonelul Roth se arăta extrem de intransigent.
Iată ce fel de om era noul idol al lui Siegfried von Kleist.

EXCEPŢIE DE LA REGULĂ:

Dragă Gunter

Peste câteva zile Siegfried ( pe care nu-l mai pot socoti soţul meu) va fi la Berlin, dar e posibil să aibă necazuri. Într-una din zilele trecute am fost interogată de Gestapo. Se pare că maiorul von Kleist e bănuit de lucrurile cele mai grave, inclusiv de trădare. Mi s-a
spus că şi tu ai comis de curând unele acte de indisciplină.
Fii cu băgare de seamă, băiatul meu, şi încearcă să nu calci pe urmele tatălui tău.
Spune în fiecare zi un Pater noster şi un Ave Maria şi sărută cât poţi de des cruciuliţa.
L-am rugat pe părintele Hermann să se roage în fiecare zi pentru tine.
Mama ta care te iubeste
Trude

Nicicând nu s-a văzut în stepele din apropierea Stalingradului, populate odinioară doar de lupii ale căror urlete se auzeau până în codrii siberieni şi până pe crestele înzăpezite ale Caucazului atâta mulţime de oameni. Masive forţe sovietice au fost aduse aici de pe toate fronturile, urmând să declanşeze, după planurile mareşalui Jukov, la 19 noiembrie operaţiunea Uranus. Armata lui Paulus este condamnată, dar comandantul german speră încă să cucerească oraşul, deşi se aşteaptă la lupte grele în continuare şi la mari pierderi de oameni şi armament. La fel de încrezători se arată şi Statul Major de la Berlin şi Fuhrerul însuşi, care şi-a pierdut de mult simţul realităţii.
Chiar şi după ce, la 19 noiembrie Armata a Treia română fost spulberată, lăsând descoperit flacul Armatei a Şasea germane, iar a doua zi, la sud de Stalingrad o altă armată română a avut aceeasi soarta, ba chiar şi după ce forşele sovietice au făcut jonţiunea la Karaci, Hitler s-a dovedit la fel de lipsit de luciditate. El a afirmat într+un discurs că oraşul trenuie păstrat cu orice preţ, deşi majoritatea generalilor considerau că cea mai bună soluţie era o retragere înspre vest. Iar lăudărosul de Goring încuraja nebunia dictatorului, afirmând că Luftwaffe poate asigura aprovizionarea încercuiţilor printr+un pod aerian, până când se va constitui forţa care să le vină în ajutor.
Praful şi pulberea s-a ales din toate aceste proiecte.
Dar stim – din notitele Singuraticului şi ale maiorului Siegfried – că nemţii sunt un popor de sinucigaşi.
Tot un fel de sinucigaş este şi Siegfried von Kleist, care epistoliseşte din nou la lumina unei lanterne.
4 noiembrie 1942
Stalingrad

Dragul meu Siegfried
O fi căpitanul von Tronka un bădăran, dar bravura lui nu poate fi contestată.
M-a convocat astăzi în adăpostul său şi mi-a spus pe un ton posomorât, uitându-se la mine urât prin ochelarii lui caraghioşi, că mi-a aceptat provocarea. Cere doar un răgaz de trei zile, are unele probleme personale de rezolvat şi trebuie să+i transmită unei firme de avocatură din Berlin dispoziţiile testamentare.
Duelul va avea loc la 7 noiembrie ora 9 am, într-una din ruinele acestui oraş blestemat. Colenelul Roth se îngrijeşte de martori, pistoale şi medic. Vom trage de la 20 de paşi fiecare câte trei focuri.
Poate asta este ultima mea scrisoare.
Dacă se va întâmpla să nu-i supravieţuiesc acestui duel, m-aş bucura să-mi păstrezi
o amintire frumoasă. Îmi place să cred că am fost un fiu bun. Tu ai fost un tată extraordinar pentru mine.
Îngăduie-mi să te îmbrăţişez.
Din inimă
Totuşi fiul tău Gunter

7 noiembrie 1942

Stimată doamnă von Kleist.

Cu adâncă durere în suflet, vă aduc la cunoştinţă că fiul dumneavoastră, bravul locotenent Gunter von Kleist a căzut eroic la datorie.
Sincere condoleanţe
Colonel Martin Roth

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: