simfonia pragheza (3)

carnavalul la praga

Jos la subsol se trăieşte pe apucate

Noi citim dând din cap mica publicitate
Şi luna Nissan explodează în
unghiile noastre crăpate
Trăiască ţapul ispăşitor! Suburbiile petrec
Iar în râurile de jos
se oglindesc altele
Mâna teslarului dumică bucatele

Puterile jubilează în cepele cenuşii
Ale lalelelor zumzăie seara periferii
Şi zeppelinuri cu burta albă plutesc
Peste vechiul cartier evreiesc

CONSUMAŢI COCA COLA!

Muzica
e o bilă de ebonită rotindu-se lin în
vârful unei baghete sau
O meduză trandafirie
Într-o mică locantă de lângă fluviu
saxofoanele sângerează
Iar tobele bat melancolic şi sacadat
Cumpărăm de la bursa neagră gumă de
mestecat
Şi-n măsura de trei ba nu patru pătrimi
Ca două molii bezmetice printr-o
pâclă înecăcioasă plutim

Luna Nissan explodează într-o lume tehnicolor

De departe auzi zăngănitul monedelor
Introduse în automate – omul cu creierul amputat
Priveşte-n tăcere zvâcnetul imperceptibil al
unei vinişoare albastre
/e viaţa!/
Şi printr-o rarefiată
Atmosferă de clor
Un roşu vapor
/Care-i viaţa!/

Tu sub un boschet
De trandafiri te-ai pitit
MON P TIT BOURGEOIS
A LA TACHE HUMIDE (3)

În oraşul lui kafka luna nissan explodează
Ca o petardă eu fluier încetişor
Urmându-l pe regale carnavalului care
Scoate iepuri şi porumbei din pălăria lui tare

Îmbuibate cu barbiturice manechinele salivează

Flutură cancanistele
degajate
eterice
Cu crupele lor ca
nişte perne electrice

Câte un ciorap de mătase ne tragem pe
tigvele chele
Straşnic e să te plimbi seara pe picioroange să
intri prin cafenele
Noi suntem vezi bine urmaşii lui ponţiu pilat
Şi ieşim impecabili din maşina de apretat

Genunchii femeilor par manuale de cibernetică

Cât se poate de trist
Şi-a scos ghetele
/Pentru ora de introspecţie/
Franz fiul lui franz
Veşnicul anarhist

Pe când plini de antren
Eu golem tu golem

Mărşăluim prin clăbuc de săpun şi
plăcere
Cu câlţi şi talaş în loc de
viscere
Praga acum e o baie de
detergenţi

Pâş-pâş

Seringile iau singure sânge

Patru picioare păroase
Ies dintr-o roză cochilie
/Ăsta e carnavalul/
Şi un cal găbejit
Scuipă cu ură
Gulere de celuloid

Noi scuipăm în castronul cu terci

Ne-au învăţat să înghiţim sârme

În ceaiul călduţ
linguriţele se rotesc
De la stânga la dreapta
de la stânga la dreapta

Vântul ne umflă şi ne dezumflă
Cu pâine ne hrănim dimineaţa şi seara
Cu propria noastră duhoare ne săturăm
Zorii ne vor surprinde
Cotrobăind prin femei
Anonime ca scoicile
Multe aş avea să-i împărtăşesc vântului

Care trece ca un porumbel voiajor prin
camera cu narcotice
Draga mea dragă cu
acest scalpel
Îţi voi desface toracele
cât se poate de antiseptic
Spune autopsierul

Ne-au umplut buzunarele cu
funingine

Cinci degete – cinci
cartofi negri

iar luna răsărea dinspre hrad ca o ostie neagră

Cimitirul acela e pentru cîini darling
Încearcă la crematoriu

Stelele – inimi de turtă dulce

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: