simfonia pragheza (1)

1. butelia din mare

Inimă transatlantic trandafiriu
Luna ouând submersibile
În oraşul lui kafka cum un nap stacojiu

Fie turnătorii de litere
Ai oniriei – blânzi băutori de rachiu
Sau musca săltându-şi atentă elitrele

În oraşul lui kafka – ce eglogă frenetică
Pe care nici tonomatele n-o cunosc
/A omului cu laringele putred poetică/

Să inviţi scuipătoarea să miroasă a mosc
Şi cu sâmburele apos dintr-o poamă scheletică
Să cinsteşti năpârlirea faraonilor – pleosc!

Creierul mica amibă soarele luat
De chirurg între două tampoane de vată
Ca o turtă de seu s-a muiat

Şi-o ureche-n perete căscată
Terifiantul auz al omului social
Globulele roşii ni le numără dragă

Prin matusalemice-odăi de culcare
Unde leucocitele mai dihai viermuiesc
Dar cine va pescui butelia din mare?

Bunul contabil chesaro-crăiesc
Exapod /deci cu şase picioare/
Într-o carte de credit se-nchide firesc

Şi cum slăbiciune ne surâde famelic
Îi admirăm inelele de pe burtă
Acestui coleopter antebelic

Zoon politikon sigur exultă
Pavoazându-şi la baluri feeric
În oraşul golemului anatomia absurdă
Oraşul lui kafka şi-al golemului! Trec
Prin oniria noastră roboţi
Ai erei postindustriale – edec!

Sub tunsori indecente ca o presă de zloţi
/Dumneata mon ami eşti burghezul perfect
Spiritul locului aşadar să-l saluţi/

Lângă femei cu fesele vinete
Sirenele ţipă nu-i nimic de sperat
Savurăm un absint preparat de computere

În tactul charlestonului demodat
Micii pifani îşi leagănă leagănă şirele
/Fapt e că s-a-mbuibat şi-a crăpat/

Despre moartea de câine să glosezi aşadar
Generalii o mierlesc cu muzică militară
Alţii cu fundul lipit de cearşaful murdar

Lichefiindu-se faţade de ceară
Spre uşurarea omului de la bar
Automatele-şi pun o perucă de gală

Libarca – ea deţine un loc de onoare
La al tribunalului verdict epocal
Dar cine va pescui butelia din mare?

Omul-insectă în var în mortar
Îşi admiră pilozităţile axiale
Inventând conformismul social

La micul dejun – acest zilnic omagiu
Adus proteinei sintetice – da!
Molfăie fiecare un cartilagiu

În oraşul dement al lui k.
Adăstând într-o ploaie de franciu
Dar alţii cărămizi vor mânca

Astfel cel cu putredă gâtiţă
Vârât sub a limuzinelor carcasă perfectă
Îşi clădeşte muşuroiul de cârtiţă

Sau depănându-şi cantilena ineptă
În faţa unui soare cu târtiţă
A picioruşelor de insectă

Stelele-ascultă behăitul agonic
Al europei trandafiriu ca un nud
Mica ofelie din reactorul atomic

Şi iată un Dumnezeu clăpăug
Încuviinţând din capul său conic
Ale îngerilor bastoane de cauciuc

Inima apei încredinţându-şi-o
Ca pe-o albastră bancnotă – ce hai!
Dar butelia cine va pescui-o

Decent cu linguriţa de ceai
/Biscuitele nostru uscat dulcineo/
Sau o va sorbi grandilocvent printr-un pai?

Dar tu umflă-te lângă masa de spiritism
Cu vorbe decupate din almanah
Smulge-i amigdalele bătrânului anarhism

Şi cum libărcile pe o tablă de şah
Le vezi înşirate cu optimism
Despre moartea de câine să glosezi aşadar

NUMAIVREAUOXIGEN
NUMAIVREAU OXIGEN

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: