fragment de roman

Înainte de a o întâlni pe Ada nu-mi trecuse niciodată prin cap să scriu o poveste romantică. Scriam poeme dezabuzate şi pline de mizantropie, povestiri populate din abundenţă de marginali cinici, de alcoolici ciudaţi şi de nimfomane înfricoşate de spectrul îmbătrânirii sau de pensionari ai spitalelor de psihiatrie. Scrisesem până şi istoria unui bărbat îndrăgostit de o pată de perete. Cu vreo doi an înainte să mă despart de Nadia începusem chiar un roman pe care l-am abandonat pe la jumătate nu pentru că l-aş fi considerat un eşec, ci pentru că, pur şi simplu, îmi trecuse pofta de scris. Aşa că vreme de câţiva ani n-am mai pus pe hârtie aproape nimic, mi se părea perfect inutil. Preferam să privesc în gol ceasuri întregi, încercând să-mi paralizez creierul, transformându-l într-un fel de cutie goală de bere, căci gândurile nu duc la nimic bun, domnilor, ele duc la ideologie (nu mă refer aici doar la ideologiile politice, rezultatele oricărei cogitaţii devin în cele din urmă ideologie) şi (aici e aici!) consecinţele acesteia nu sunt de cele mai multe ori decât crima sau sinuciderea. De asta nu-I pot suferi eu pe intelectuali, toate marile rele de pe faţa pământului au fost opera lor, dacă nu mă credeţi consultaţi cărţile de istorie! Am auzit spunându-se ades că alde Marx nu e vinovat pentru ororile comunismului! Ce aberaţie! Ba e cât se poate de vinovat! Şi stiţi pentru ce? Pentru că nu şi-a zburat creierii după primele zece pagini din Capitalul. Câtă dreptate avea pramatia de Danton care spunea odată despre Saint-Just că îşi poartă căpăţâna ca pe un chivot! Şi asta e valabil nu doar pentru Saint-Just, e valabil pentru toţi intelectualii.
Mi s-a întămplat odată ca, într-o cârciumă oarecare, să intru în vorbă cu un individ atletic,care, nu după multă vreme, a început să-mi spună cât de fericit fusese cu ceva ani în urmă, când practicase boxul de performanţă. Pe atunci nu era decât o maşină de carne, ce funcţiona aproape ireproşabil şi da şi lua pumni cu toată inconştienţa inocentă a unui obiect. Dar într-o bună zi s-a declanşat catastrofa: o lovitură violentă la cap a rupt pentru totdeauna echilibrul perfect al acestei maşinării, smulgând-o brutal din starea ei de candoare paradisiacă. Din ziua aceea, omul din faţa mea a descoperit că începe să gândească, să-şi pună întrebări care nu-I trecuseră niciodată prin cap şi să caute înfrigurat răspunsurile acestora, întrebând pe unii şi alţii şi apucându-se chiar să se uite prin cărţi. Creierul său, scufundat până atunci într-o fericită letargie, se trezise la viaţă şi începuse să se agite, cu mişcările dizarmonioase şi ridicole oarecum ale unui câine care ar vrea să-şi apuce vârful cozii cu colţii. Şi din ziua aceea, interlocutorul meu nu a mai cunoscut niciodată fericirea sau liniştea, iar pentru a domoli cât de cât spasmurile acestea chinuitoare ale materiei lui cenuşii nu descoperise decât un unic remediu: băutura, de care nu se atinsese niciodată de-a lungul carierei lui de sportiv. Nu ştiu dacă individul vorbea serios sau îşi bătea joc de mine, dar istorioara lui este extrem de pilduitoare. Iată, domnilor intelectuali, la ce poate să ducă gândirea!
Trebuie să mărturisesc, spre ruşinea mea, că am fost şi eu multă vreme un intelectual, aveam chiar pretenţia că am ajuns la câteva idei personale, pe care m-am grăbit să le pun pe hârtie, am scris nişte eseuri fudule şi găunoase, ba am găsit şi un editor mai nebun decât mine, care le-a publicat şi chiar a scris pe coperta din spate câteva vorbe măgulitoare. Din fericire bănuiesc că n-a citit nimeni cărţulia aia tembelă, a fost folosită, în cel mai bun caz, în loc de hârtie igienică. M-am lepădat de mult însă de asemenea fumuri. Am încercat să-mi întemeiez o familie şi am eşuat. Am încercat să iau calea credinţei şi am eşuat. Am încercat să fac literatură şi am eşuat. Am avut câteva amante care m-au părăsit sau le-am părăsit eu pe ele, prin urmare iarăşi am eşuat. Şi stiţi de ce, domnilor? Pentru că sunt un nimic. Un zero tăiat. Trebuie să-mi asum condiţia, n-am încotro.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: