lectia de anatomie a profesorului orfeu

Prelegerea 1

Orfeu se plimbă agitat prin camera lui de lucru ticsită de statui de ceară de toate mărimile. Se aude violoncelul.

ORFEU: Sganarel, nu mai cânta la violoncel! Cânţi ca un diletant. Mai bine ţi-ai vedea de figurinele tale de ceară.
( Violoncelul încetează. Intră Sganarel. )
SGANAREL: Totuşi, cânt destul de bine pentru un simplu valet.
ORFEU: Rostul unui valet e să-şi servească stăpânul, nu să facă muzică de doi bani. (Pauză.) Ce mai face Dona Elvira?
SGANAREL: Ne asediază amazoanele si tu mă baţi la cap cu Dona Elvira.
(După un timp. ) Ce sa facă? E voinică şi sănătoasă. Astăzi i-a apărut în jurul capului un fel de aureolă trandafirie.
ORFEU: I-ai făcut şoldurile prea late şi sânii prea mici. E nevoie de nişte retuşuri.
SGANAREL: N-am timp, Orfeu. Astăzi lucrez la gambele Donei Ines.
ORFEU (Nemulţumit.): Spui asta de două săptămâni.
SGANAREL: Ai putea să-mi dai o mână de ajutor. Mă tem să nu-ti pierzi minţile din pricina lipsei tale de activitate. De muzică te-ai lăsat, la modelaj nu te pricepi, iar, în loc să lucrezi, stai toată ziua de vorbă cu răposata.
ORFEU: Ţi-am explicat ca nu-i răposată. A trecut într-o altă stare de agregare.
SGANAREL: Ba a muşcat-o un şarpe, pentru că, în loc să ai grijă de dânsa, tu cântai ca un apucat la violoncel.
ORFEU: E internată într-un sanatoriu. Uite, mi-a trimis cartea asta poştală.
SGANAREL: Ţi-ai pierdut în totalitate simţul realităţii. Parcă o carte poştală dovedeşte ceva. Fii mai pragmatic, Orfeu, până nu ne fac praf şi pulbere amazoanele. Comandanta lor seamănă ca o picătură de apă cu răposata. (După o vreme.) De ce nu te întorci la Dona Elvira?
ORFEU: Când eram cu Dona Elvira, nu eram în stare să compun decât valsuri.
SGANAREL: Cu valsurile astea le-ai dat gata pe toate femeile. De asta vin acum peste noi amazoanele. Iar tu n-ai tactică, n-ai strategie, n-ai nici măcar aruncătoare de pietre. Bine că cel puţin sunt sensibile la muzica de violoncel.
ORFEU: Ţi-am explicat că doar muzica poate să exprime misterul feminităţii.
SGANAREL: Femeile n-au niciun mister. Când le cânt la violoncel, le creşte secreţia de foliculină.
ORFEU: Vorbeşti ca un misogin înrăit.
SGANAREL: Iar tu ca un schizofrenic. Dacă nu-ţi plac metodele mele, n-ai decât să porţi de unul singur războiul cu amazoanele. Sau să te întorci la Dona Elvira.
ORFEU: Ce-ar fi să cerem un armistiţiu?
SGANAREL: Armistiţiu cu nimfomanele astea? Sunt atât de turbate că ar fi în stare să te mănânce de viu.
(Se aud acorduri de clavecin.)

ORFEU: Nu mai cânta la clavecin, Sganarel! Cânţi ca un diletant.
SGANAREL: N-am cântat eu. Muzica asta vine din tabăra inamicului. Dacă se adaptează şi ele la războiul acustic, s-a isprăvit cu noi pentru totdeauna.
ORFEU (Ascultând cu atenţie.): Melodia asta mi-e cunoscută.
SGANAREL: Fireşte. Doar e unul din valsurile tale, Orfeu.
ORFEU: Cântă cu pasiune, dar destul de stângaci.
SGANAREL: Vezi să nu-ţi vină din nou criza aia erotică. Ai început să tremuri ca un motan în călduri.
ORFEU: Totuşi muzica asta e prea lascivă, prea senzuală…
SGANAREL: Aşa compuneai tu înainte să faci cunoştinţă cu răposata.
ORFEU (Foarte tulburat.): Tu ce părere ai, Sganarel? Eu sunt Orfeu sau Don Juan?
SGANAREL: Ziua Orfeu, iar noaptea Don Juan. E un caz tipic de dedublare.
(După o vreme.) Eu zic să te întorci totuşi la Dona Elvira.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: