orfeu (3)

Prelegerea 3

Orfeu e aşezat la pian. Are nişte căşti mari la urechi. Într-o altă parte a scenei, Sganarel şterge de praf figurile de ceară: Dona Elvira, Dona Maria, Dona Ines.

ORFEU: Nimic. Numai hârâituri. Şi totuşi adineauri i-am distins foarte limpede vocea. Era ca o insulă de armonie într-o mare de zgomote.
SGANAREL: A fost o halucinaţie. Trebuie să te obişnuieşti cu ideea că a murit.
ORFEU: Asta e şi definiţia muzicii: o insulă de armonie într-o mare de zgomote. Zgomotele exista doar ca să facă inteligibilă armonia.
SGANAREL: De asta nu mai compui?
ORFEU: Am început să-mi detest vechile compoziţii. Acolo e senzualitate, nu armonie.
DONA ELVIRA: N-ai dreptate, Don Juan.
ORFEU: Ai auzit, Sganarel? Vezi că n-am avut nicio halucinaţie?
SGANAREL: Nu fi prost. A vorbit Dona Elvira.
ORFEU: Cum să vorbească o statuie de ceară?
SGANAREL: Ziua e statuie de ceară, noaptea femeie în carne şi oase. Dacă nu crezi, vino şi uită-te cum îi zvâcnesc sânii.
DONA ELVIRA: Vino şi uită-te cum îmi zvâcnesc sânii, Don Juan.
DONA MARIA: Şi mie îmi zvâcnesc sânii, Don Juan.
DONA INES: Şi mie.
ORFEU: Nu mă cheamă Don Juan, mă cheamă Orfeu.
SGANAREL: V-am spus, Dona Elvira, e un caz tipic de dedublare. (După o vreme.) Nu mai poate compune nicio măsură.
DONA ELVIRA: Nu cred.
DONA MARIA: Imposibil.
DONA INES: Cu neputinţă.
DONA ELVIRA: Cu mine a compus 600 de valsuri. Câte un vals după fiecare noapte de dragoste.
DONA MARIA: Cu mine – 300 de tangouri.
DONA INES: Din păcate, cu mine n-a mai apucat să compună decât o biată mazurcă.
DON JUAN: Acum vreau să compun simfonii, am compus destulă muzică de varieteu.
DONA ELVIRA: Don Juan, vii să compunem o operetă?
DONA MARIA: Sau o operă bufă.
DONA INES: Sau un marş funebru, Don Juan.
SGANAREL: Dacă nu compui rapid nişte şlagăre noi, ne fac praf şi pulbere amazoanele.
ORFEU ( Ridicându-se furios de la pian.): Tăceţi odată din gură,statuilor!
DONA ELVIRA: Ai auzit, Dona Maria? Ne face statui! (După o vreme.) Nu ţi-e dor de şoldurile mele de statuie, Don Juan?
ORFEU: Spune, Sganarel, până la urmă sunt Orfeu sau Don Juan?
SGANAREL (Aşezându-se la clavir.): Poate nici una, nici alta. Poate doar un compozitor mediocru.
DONA ELVIRA: Don Juan, nu vrei să valsăm?
DONA MARIA: Hai, Don Juan, doar câţiva paşi de tango, în amintirea nopţilor noastre de dragoste.
DONA INES: Vino să dansăm o mazurcă, Don Juan.
ORFEU: Spune-le să se poarte cuviincios, Sganarel. Sunt un bărbat căsătorit, nu un filfizon oarecare.
SGANAREL: Ba eşti un bărbat văduv, Don Juan. Pe soţia ta a muscat-o un şarpe.
DON JUAN: Minţi. Am vorbit adineauri cu dânsa la telefon.
SGANAREL: Chiar? Dacă vrei să ştii, telefoanele încă nici n-au fost inventate.
DONA ELVIRA: Şi eu ţi-am fost odinioară soţie, Don Juan. (Alintător.) Bigamule care eşti!
DONA MARIA: Trigamule!
DONA INES: Tetragamule!
SGANAREL: Pentagamule! (Executa câteva măsuri dintr-un cântec de cabaret.) Acum concentrează-te, facem repetiţia generală pentru războiul cu amazoanele. Dona Elvira are cuvântul.
DONA ELVIRA (Luandu-l de mână pe Orfeu.): Scoală-te, ţapule!
DONA MARIA: Culcă-te, ţapule!
DONA INES: Scoală-te, culcă-te!
DONA MARIA: Culcă-te, scoală-te!
DONA INES: Scoală-te! Şi pe urmă culcă-te pentru totdeauna.
SGANAREL: Dar asta o să fie abia la sfârşitul războiului. (Cântă.) Pomul dă muguri, câmpul dă flori, omul, de tânăr, face amor.
DONA ELVIRA: S-a sculat mai an…
DONA MARIA: Bouţ-boulean…
DONA INES: Berbec-berbecel…
DONA ELVIRA: Cu corn de oţel…
DONA MARIA: Cu lână de aur…
DONA INES: Cu solzi de balaur…
DONA ELVIRA: Tare ca piatra…
DONA MARIA: Iute ca săgeata…
SGANAREL: Tare ca fierul, iute ca oţelul…
DONA ELVIRA: Şarpe-şerpişor…
DONA MARIA: Trece prin mohor…
DONA INES: De la gleznişoare…
DONA ELVIRA: Pân’ la ţâţişoare…
DONA MARIA: Uite cum pasc iezii…
DONA INES: Cânepa miresei…
DONA ELVIRA: Uite cum pasc ţapii…
SGANAREL: Cânepiştea babei!
DONA ELVIRA: Hai şi dansează cu noi, Don Juan Tenorio!
(Sganarel cântă la clavecin. Orfeu e prins în hora femeilor,care parcă se prelungeşte la nesfârşit. În cele din urma,Orfeu cade,doborât de efort. Femeile se retrag în colţul lor şi sunt iar nişte figurine de ceară.)
ORFEU (După o lungă tăcere): Sganarel, mi se pare că am o rană mare la pântece.
SGANAREL: Ţi-am spus eu că ne vor face praf şi pulbere amazoanele.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: