orfeu (8)

Prelegera 8

Două paturi de spital. Pe unul doarme Orfeu, pe celalălt e culcată Mareşala căreia Sganarel îi acordă o consultaţie medicală.

SGANAREL: Ce vă supără, Pentesileea Sergheevna?
MAREŞALA: Am visat că eram întinsă pe o masa de operaţie, iar Evlampia Teodorovna îmi reteza piciorul din şold cu un fierăstru.
SGANAREL ( Pipăindu-i îngrijorat piciorul): Să nu fie muşcătură de şarpe.
MAREŞALA: Credeţi că-i grav? Nu mai pot sa-mi mişc deloc un picior, Igor Mihailovici.
SGANAREL (Şi mai îngrijorat.): S-a făcut de ceară, Pentesileea Sergheevna. Singura soluţie ar fi amputaţia.
ORFEU (Prin somn): De unde au apărut statuile astea noi, Sganarel?
SGANAREL: Tu taci şi compune în somn. Sau gîndeşte-te la Dona Elvira.
MAREŞALA: Dacă îmi tăiaţi piciorul, credeţi că o să-l mai pot cuceri pe Orfeu ?
SGANAREL (Culmea îngrijorării): Să nu facă metastaze, Pentesileea Sergheevna.
ORFEU: Sunt cel puţin patruzeci de statui noi, Sganarel, mai multe decât am fi putut ciopli noi într-o viaţă de om.
SGANAREL: Or fi. Poate ni le trimit amazoanele. Sau poate metastazează .
ORFEU: Un sfert din camerele conacului s-au umplut de statui.
SGANAREL: Şi eu ce vrei să fac? Fluieră şi tu o mazurcă, poate mai dispar câteva.
ORFEU: Imposibil. Soţia mea detestă mazurcile.
SGANAREL: Atunci fluieră-ţi simfonile, dar nu mă mai întrerupe din lucru. Nu vezi că am o pacientă?
MAREŞALA: Cu cine vorbiţi, Igor Mihailovici?
SGANAREL: Cu mine însumi, Pentesileea Sergheevna. (După o vreme) Sper din tot sufletul ca ceara asta să fie benignă. Altfel cauza feminismului e pierdută.
MAREŞALA: Credeţi că se poate valsa cu un singur picior?
SGANAREL: Deocamdată din tabăra inamicului vin numai marşuri funebre.
MAREŞALA: Vă înşelaţi. Eu am auzit foarte limpede adineauri andantele acela magnific.
SGANAREL: N-a fost nici un andante, mi-a scârţâit mie operaţia de prostată.
MAREŞALA: Nu auziţi? E ca o insulă de armonie într-o mare de zgomote.
SGANAREL (Foarte sever): Să nu mai spuneţi niciodată propoziţia asta. Acum trebuie să vă preocupe anatomia, nu armonia.
ORFEU: Cu cine vorbeşti, Sganarel?
SGANAREL: Isprăveşte, Don Juan. Nu vezi că mă chinuiesc cu un nenorocit de cuţit de bucătărie?
MAREŞALA: Ce-mi faceţi, Igor Mihailovici? Mă doare…
SGANAREL (Scoţând de sub pătura mareşalei un picior de ceară.): Uitaţi, Pentesileea Sergheevna, aveţi ceară la hipofiză. (Aşează piciorul de ceară pe patul lui Orfeu.)
MAREŞALA: Credeţi că o să mor, Igor Mihailovici?
SGANAREL (Cotrobăind pe sub pătură.): Tot ce se poate. Vezi, Orfeu: e din pricina viperelor tale cu corn.
ORFEU: N-a fost nici o viperă, Sganarel, era doar o broască râioasă.
SGANAREL (Cotrobăind pe sub pătură.): Şi crezi că asta te eliberează de orice responsabilitate? (După o vreme.) Ceara s-a întins şi la celălalt picior, Pentesileea Sergheevna. Şi eu n-am decît cuţitul ăsta de bucătărie. (Mai scoate de sub pătură un picior de ceară pe care se duce şi îl aşază pe patul lui Orfeu.)
MAREŞALA: E poate din cauza marşurilor forţate, Igor Mihailovici. Gândiţi-vă: zece mii de verste numai prin Europa. Ca să nu mai punem la socoteală Afganistanul.
SGANAREL: N-avem încotro, măicuţă Pentesileea Sergheevna, trebuie să amputăm tot (Mai scoate de sub pătură două picioare de ceară.) Aţi observat că aţi început să încărunţiţi? Încă puţin şi o să semănaţi leit cu Evlampia Teodorovna. (Aşază picioarele de ceară pe patul lui Orfeu.)
ORFEU: Ia de pe mine picioarele donei Ines, Sganarel!
MAREŞALA (Uitându-se fix la picioarele de ceară.): Când am avut eu atâtea picioare, Igor Mihailovici?
SGANAREL: Staţi să vedeţi, că sub pătura mai sunt pe puţin douăzeci. Dona Elvira! Dona Ines! Dona Maria! Haideţi şi ajutaţi-mă s-o operez pe Pentesileea Sergheevna! (După o vreme). Ai răbdare, Orfeu, pe tine o să te opereze doctorul Mengele! Ştiţi, Pentesileea Sergheevna, Orfeu are ceară la creierul mic, de asta nu mai poate compune nici măcar operete.
(Intră Musea, Lusea şi Katiuşa)
MUSEA: Ordonaţi, domnule doctor! (Examinând-o pe Mareşală.) Vai ce rău aţi încărunţit, excelenţă!
LUSEA: Da, aţi încărunţit foarte rău excelenţă. Şi aveţi mai multe riduri decât Evlampia Teodorovna.
KATIUŞA: Nu le ascutaţi pe ramolitele astea. Excelenţa voastră e proaspătă ca o dimineaţă de martie.
MUSEA: Ciocul mic, târâtură! (Ia un picior de ceară şi se apropie ameninţător de Katiuşa.)
LUSEA: Gura, nemernico! (Acelaşi joc.)
SGANAREL: Pe toţi dracii! Uite un duel de toată frumuseţea, Orfeu!
MAREŞALA: Orfeu n-are voie să se dueleze, el trebuie să producă o insulă mică de armonie în toată marea asta de zgomote.
MUSEA: În gardă, bicisnico!
LUSEA: În gardă!
KATIUŞA (Punând mîna pe un picior de ceară.): Vă mănîncă spinarea, baborniţelor?
(Musea, Lusea şi Katiuşa se bat cu picioarele de ceară scoase de Sganarel de sub pătura Mareşalei. Intră Evlampia Teodorovna.)
EVLAMPIA TEODOROVNA: Constat că arma psihotronică funcţionează perfect. (După o vreme. ) Isprăviţi cu bătaia, nenorocitelor, şi ajutaţi-l pe doctorul Mengele la operaţie!
MUSEA: Lasăţi-mă să-i beau sângele, Evlampia Teororovna.
KATIUŞA: Ce-i, baborniţa dracului, te crezi contele Dracula?
SGANAREL ( Care pe tot parcursul acestei scene a scos de sub pătura mareşalei picioare de ceară.): Haideţi şi daţi-mi o mână de ajutor, nu vedeţi că picioarele astea nu mai vor să se isprăvească? E cea mai lungă amputaţie din istoria chirurgirei, Pentesileea Sergheevna.
MUSEA (Apropindu-se de patul Mareşalei.): Tii, ce de sânge, măicuţă Liusea Ivanovna!
LUSEA (Apropiindu-se de patul lui Orfeu.): Tii ce de sânge, stimată Musea Antonovna. (După o vreme.) E ca la Budapesta în 1956…
(Deodată în rîndul figurilor de ceară care umplu tot fundul scenei începe o mare agitaţie. Se strigă lozinci. Se trag salve de mitralieră.)
SGANAREL: Ce-i, Orfeu, te ţii acuma de revoluţii?
O VOCE (Din mijlocul figurilor de ceară.): Uite un rus!
ALTĂ VOCE: Du-te acasă, Ivane!
MAI MULTE VOCI FURIOASE: Acasă! Acasă!
(Focuri de mitralieră. Apoi o lungă tăcere.)
SGANAREL: Aţi ţintit admirabil, Evlampia Teodorovna.
EVLAMPIA TEODOROVNA: Dă-i zor cu operaţia, doctore Mengele, să nu înceapă iar ăştia cu revoluţia. (Alarmată.) Mi se raportează că în raniţa unei infanteriste a fost descoperit un prezervativ.
SGANEREL: Nu vă impacientaţi, e doar o provocare sovietică. Suntem stăpâni pe situaţie, Nichita Sergheevici.
ORFEU (Ridicându-se în capul oaselor.): Sunt Imre Nagy, preşedintele consiliului de miniştri al Ungariei. Mă adresez tuturor guvernelor din ţările libere. In zori, trupele sovietice au invadat capitala.
SGANAREL: Da, Nichita Sergheevici. Am înţeles, Nichita Sergheevici. (Cu o voce acuzatoare. ) Imre Nagy, în picioare! În picioare, Buharin! În picioare, Kamenev! În picioare, Danton şi Robespierre! Tribunalul va da citire sentinţei.
ORFEU: Răspund doar în faţa Marii Adunări Naţionale!
SGANAREL: Da, Mihail Sergheevici. Am înţeles, Mihail Sergheevici.
ORFEU: Vreau să mor împreună cu tovăraşa mea de viaţă!
EVLAMPIA TEODOROVNA (Cântă popeşte.): Se cunună roaba lui Dumnezeu, Euridice cu robul lui Dumnezeu, Sganarel.
ORFEU: Ascultă, călăule, după ce-mi vei reteza capul, ridică-l şi arată-l poporului. Merită.
SGANAREL: De ce nu retractaţi, tovarăşe Nagy? Vreţi să va leg la mâini cu bucata asta de sârmă?
ORFEU ( S-a ridicat în picioare. Cântă.): Mai bine golan decât activist…
MAREŞALA (S-a ridicat în picioare. Cântă.): Mai bine mort, decât comunist…
ORFEU: Ascultă, călăule, crezi că eu sunt Danton sau Don Juan?
SGANAREL: Am înţeles, Nichita Sergheevici. Nu mai avem decât douăzeci de centimetri de cânepă. (După o vreme.) Aţi văzut; tovarăşe Nagy? Nu mai avem cânepă, nu se poate decât cu sârmă… (După încă şi încă o vreme.) Aduceţi gulaşul. Toată lumea are dreptul la gulaş, chiar şi tovarăşul Nagy.
ORFEU: Hai la culcare, Danton….
MAREŞALA: Da, Maximilien, hai la culcare….
EVLAMPIA TEODOROVNA (Popeşte.): Se culcă roaba lui Dumnezeu, Euridice, cu robul lui Dumnezeu, Sganarel. (După multă vreme.) Euridice este istoria…
SGANAREL: Eu, Iuri Andropov, n-am nici un chef să vă spânzur, tovarăşe Nagy… (După altă vreme şi alte vremuri.) Trimiteţi un călău special de la Moscova.
ORFEU: Mai sunt yole pe Moscova, Maximilien? Turnul Spasski are o nuanţă nelumească de roşu… (După o vreme teribil) Or să te ducă şi pe tine la zidul Kremlinului, nenorocitule…
SGANAREL: Gata, i-am spânzurat, stimate Janos Vissarionovici…. Gulaş pentru toată lumea! (După enorm de multă vreme.) Cu voia dumneavoastră, ultimul de pe listă…Ion Iliescu…
(Mare agitaţie în rîndurile figurilor de ceară. Urlete şi împuşcături. Directorul teatrului năvăleşte în scenă.)
DIRECTORUL (Se adresează îngrozit publicului): Atac psihotronic! Toată lumea – la adăposturi! Bucureştiul e bombardat de marţieni! Au reapărut teroriştii în toate cartierele!
(Agitaţie în sală. Specatorii aleargă speriaţi spre ieşiri. Deodată se aude o muzică – aproape celestă – de violoncel. Calmul se reinstaurează treptat.)
UN SPECTATOR (Derutat): Unde ne sunt midinetele?
ALT SPECTATOR (La fel de derutat.) : Unde ne sunt baionetele? (După ceva vreme.) Să trăţi, tovarăşe Dubcek!
DIRECTORUL: Ăsta-i socialismul cu faţă umană, cretinilor! Vă mulţumesc că aţi rămas alături de noi în aceste momente dramatice. Astăzi se reprezintă Lecţia de anatomie a profesorului Orfeu. Cu Greta Garbo şi Constantin Nottara…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: