fragment de roman

De când m-am îndrăgostit nebuneşte de Ada am început să mă gândesc iarăşi la bătrâneţe. Tot la bătrâneţe mă gândeam şi în ultimii ani ai relaţiei mele cu Nadia. E groaznic să constaţi că te degradezi fizic pe zi ce trece, că ţi-au apărut nişte noi riduri, că au început să te înjunghie şalele, că urcatul scărilor a devenit o problemă sau că apetitul erotic ţi-a devenit tot mai scăzut. Deocamdată n-am nici un fir de păr alb, sunt încă destul de suplu, dar simt bătrâneţea cum mă erodează din interior, cuibărită în miezul fiecărei celule ca nu ştiu ce virus insidios ce provoacă o maladie fără de leac al cărei sfârşit este moartea. Şi mai groaznică încă decât degradarea fizică e însă degradarea fibrelor sufleteşti, împietrirea inimii care nu mai este acum decât un simplu organ, un fel de pompă care scârţâie din toate încheieturile şi pare gata din clipă în clipă să se oprească. Nu te mai entuziasmează nimic, nimic nu-ţi mai stârneşte curiozitatea, sentimentele se uzează, pasiunile dispar, cu excepţia uneia singure: invidia faţă de cei încă tineri şi încă în putere. Se spune că bătrânii sunt înţelepţi, dar asta e o minciună sfruntată, în realitate majoritatea bătrânilor sunt răi şi invidioşi, puşi mereu pe gâlceavă, urându-şi adesea până şi propriile progenituri. Rămâne un mister pentru mine procesul prin care femeia cea mai fermecătoare, plină de pasionalitate şi de tandreţe, se poate transforma la bătrâneţe într-o scorpie rea şi clevetitoare şi de multe ori mă întreb (Tolstoi a omis să ne spună) cum va fi fost Nataşa Rostova la optzeci de ani.
Alături de Nadia am trăit spaima de bătrâneţe.
După plecarea ei, m-am simţit dintr-o dată un om foarte bătrân, cu inima împietrită, un cadavru în care mai pâlpâiau vag nişte urme de viaţă, în accepţiunea strict biologică a cuvântului şi doar alcoolul îmi mai putea oferi într-o oarecare măsură iluzia existenţei. Credeam că Nadia a fost ultima femeie din viaţa mea, când dintr-o data a apărut, ca din senin, Ada. Şi am constatat că sufletul meu nu e încă mort, că sub cenuşa aşternută la suprafaţă mai mocneşte încă, gata să izbucnească cu violenţă, focul unei pasionalităţi de care nu credeam că mai pot fi capabil. Acum nu sufletul mă îngrijorează, ci trupul, care poartă amprenta exceselor mele etilice. Ada a ştiut să-şi păstreze trupul tânăr, să-I conserve vigoarea şi frumuseţea şi, din acest punct de vedere, există între noi o uriaşă diferenţă de vârstă, lucru ce va deveni vizibil dacă o voi întâlni vreodată în realitate. Şi vreau tot mai mult s-o întâlnesc în realitate.
Nu-mi dau seama exact când am început s-o doresc fizic pe Ada. Simţurile mele amorţiseră după despărţirea de Nadia. Viaţa mea sexuală părea terminată odată pentru totdeauna şi mă resemnasem cu ideea că sunt un individ epuizat fizic, dărâmat sufleteşte, un individ care nu mai are de aşteptat decât moartea, nu întrevedeam nicio altă soluţie. Eram conştient că băutura îmi ruinează sănătatea, că ceea ce fac e o sinucidere lentă şi laşă, că dacă voi continua cu stilul ăsta de viaţă nu mai am prea mult de trăit, dar puţin îmi păsa, viaţa nu mai avea ce să îmi dăruiască. Nu-mi era frică de moarte, o acceptasem cu resemnare, spunându-mi că, oricum, trăisem destul, chiar indecent de destul. Nu mai îmi doream nimic, cu atât mai puţin o femeie. Femeile dispăruseră pur şi simplu din orizontul meu de existenţă, lumea mea era acum una fără femei, populată de alcoolici, de marginali, de fiinţe fără căpătâi, care, ca şi mine nu mai aşteptau nimic de la viaţă. Sexul meu atârna, moale şi vânăt, destinat de acum înainte în exclusivitate funcţiei de excreţie.
După câteva schimburi de mesaje cu Ada, lucrurile însă aveau să se schimbe. Cuvintele ei, chiar şi pauzele dintre cuvintele ei, au ceva tulburător, posedă o rezonanţă saturată de erotism, ceva din senzualitatea difuză unei atingeri foarte uşoare, capacitatea de a se metamorfoza într-un fel de carne eterică. Am observat că aproape toate propoziţiile sale se termină cu puncte de suspensie, cu mici tăceri, asemănătoare pauzelor dintr-o partitură, care uneori spun chiar mai mult decât cuvintele însele, ascund ca să arate mai bine. Şi cred că tocmai punctele de suspensie ale Adei au stârnit în mine dorinţa. Cândva, nu mai îmi amintesc cu precizie când, în toiul unei discuţii, am simtit brusc că virilitatea mea toropită începe să dea iarăşi semne de viaţă, iar în închipuirea mea trupul ei de cuvinte a fost înlocuit pe neaşteptate de trupul de carne, pe care nu-l văzusem şi probabil nu-l voi vedea niciodată, dar pe care mi-l puteam lesne imagina. Goliciunea Adei a început să-mi joace pe fundul ochilor, îmi fulgera cu ferocitate retinele, iar imaginea era atât de clară, atât de puternică, încât părea aproape aievea. Pentru o clipă am avut impresia că trupul ei gol e aici, lângă mine, şi am întins instinctiv mâna ca să-l ating, dar n-am atins decât golul. Ce poate fi mai chinuitor decât să doreşti o femeie absolut intangibilă, aflată la 3000 de kilometri? Bucureştiul era plin de femei tinere, frumoase şi accesibile, dintre care, după despărţirea de Nadia, unele îmi făcuseră chiar avansuri, dar niciuna din ele nu mă atrăgea fizic, mă puteam uita la ele cu indiferenţa cu care te uiţi la nişte dopuri de bere. Şi iată că simţurile mele sunt trezite din starea lor de catalepsie de o fantasmă, de o femeie de aer şi de cuvinte, a cărei existenţă mi se pare uneori îndoielnică şi care nu e, poate, decât o creaţie a creierului meu saturat de alcool. La neoameni până şi dorinţa erotică funcţionează după alte principii.
Probabil sunt pe punctul de a deveni un obsedat sexual. Gândul îmi zboară tot timpul la umerii goi ai Adei. la braţele sale rotunde şi la subţiorile sale fierbinţi, la sânii ei, care au consistenţa marmurei vii, la coapsele sale, albe şi lungi, strunjite parcă de mâna dibace a unui artizan din vechime, la pântecele ei, cu catifelări pline de voluptate, umbrit de o pată întunecată de muşchi. Iat-o ieşind de sub duş, proaspătă ca o margaretă sălbatică, mirosind a cetină şi a pământ de pădure. Şi-a desfăcut părul. Poartă o cămaşă de noapte scurtă şi transparentă. Se întinde pe spate ca o pisică mare şi leneşă, cu picioarele uşor desfăcute. Ada e pregătită de dragoste. Ada väntar på mig.
După asemenea vedenii, nu ştiu dacă paradisiace sau infernale, nu-mi rămâne decât să fac ceea ce nu mai făcusem din adolescent.
Acum minutele, câteodată chiar orele de dinaintea somnului îmi sunt bântuite de reverii erotice, ale căror protagonistă e Ada. N-are rost să povestesc amănunţit despre sărutările, atingerile mângâierile, acuplările pe care mi le închipuiam şi care mă făceau să tremur, ca un epileptic, din toate încheieturile. Această dorinţă de o violenţă extremă, niciodată satisfăcută, cunoştea puţine momente de relaxare, iar după ce izbuteam să-i pun capăt pentru moment, revenea cu şi mai multă intensitate. În momentele de răgaz mă simţeam copleşit de ruşine, realizând că devenisem un moşulică libidinos şi pervers, iar răbufnirile mele tardive de senzualitate mi se păreau groteşti, desprinse parcă dintr-o dintr-un tratat de patologie care are ca subiect bolile amoroase. Probabil pentru că nu mai sunt în stare să satisfac o femeie în carne şi oase mi-am inventat o fantasmă, îmi scriu singur nişte mesaje pe care i le atribui unei celebre actriţe ce în realitate nu ar da pe mine nici măcar un scuipat, mi-o închipui în posturile cele mai lascive, pentru a mă autosatisface la sfârşit, ca un adolescent care nu îndrăzneşte să se apropie de o femeie adevărată. Şi toate acestea din pricina alcoolului, ce m-a transformat într-un monstru, într-un gunoi uman care şi-a pierdut orice stimă de sine.
Iată însă că dragostea se poate abate la fel atât peste oameni cât şi peste neoameni.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: