ultima piesa (4)

Actul al doilea
Locuinţa lui Joseph K încă şi mai ruinată decât în actul precedent. Peretele din fund e străpuns acum de o uriaşă spărtură prin care se vede în depărtare malul fluviului. Telefoanele au dispărut. A dispărut şi patul copilului. În locul lui e acum un mormânt proaspăt. La ridicare cortinei, Joseph K e aşezat pe podea lângă mormântul lui Franz, într-o atitudine de reculegere. Soţia lui, decrepită, aproape spectrală, stă în fotoliul ei cu rotile. Milena o hrăneşte.
SOŢIA: Mai vreau sare, Milena, fiertura asta e nesărată şi n-are nici un gust. (După o vreme.) Joseph K, du-te şi ajut-o pe Milena să caute solniţa.
SERVITOAREA: Lăsaţi-l, doamnă, domnul K vorbeşte cu Franz.
SOŢIA: Care Franz? Nu cunosc nici un Franz, pe băieţii mei i-a chemat Cain şi Abel. (După o vreme.) I-ai pregătit cina domnului Klamm?
SERVITOAREA: Vreţi să spuneţi: domnului Oppenheimer.
JOSEPH K: Ai avut dreptate, Franz, era mai bine dacă nu te năşteai deloc. Blestemată să fie noaptea când am ieşit din mamele noastre ca să ne mănânce viermii pământului. Tu eşti mai fericit decât mine, dormi lângă surioara ta, Franz.
SOŢIA: Spune-i să tacă, Milena. Parcă ar fi un câine care latră la lună.
SERVITOAREA: Liniştiţi-vă, domnule, acum domnişorul Franz poartă ciorapi albi şi cântă în corul şcolii parohiale.
JOSEPH K: Ai văzut vreodată un bărbat gol, Milena?
SERVITOAREA: Nu, domnule. (După o vreme.) Domnul Oppenheimer are voie să vă facă orice, dar n-are voie să vă ia sufletul.
SOŢIA: Pe soţul meu nu-l cheamă Oppenheimer. Îl cheamă Klamm şi e director de bancă. Joseph K e argatul care face curat în bucătărie.
JOSEPH K: Dacă n-ai văzut niciodată un bărbat gol, uită-te bine la mine. Gol am intrat la banca domnului Klamm şi gol am fost concediat de acolo.
SOŢIA: Milena, mi se pare că din odaia de dincolo se aude sforăitul domnului Klamm.
SERVITOAREA: E domnul Openheimer, care s-a întors cherchelit de la Fritz Mânălungă şi a vrut să mă siluiască. Nu s-a dus la culcare decât după ce domnul K l-a ameninţat cu cuţitul.
SOŢIA: Când m-am măritat cu Klamm abia terminasem şcoala primară şi aveam părul împletit în codiţe. Acum sunt cheală şi neputincioasă, trebuie să-mi ducă alţii oala de noapte. (După o vreme.) Klamm a venit să mă ceară de nevastă într-o caleaşcă trasă de patru cai albi ca zăpada.
JOSEPH K: Fiule, să fii cuminte şi să-l asculţi pe domnul Klamm, nu te mai gândi la maică-ta şi la mine, noi o ducem destul de bine cu sănătatea. (Se scarpină violent.)
SOŢIA: Am început să chelesc, Milena, îmi cade în fiecare zi câte un smoc mare de păr. Dacă o să te duci la bucătărie o să vezi că-i plin peste tot de smocuri de păr, fiindcă Joseph K habar n-are să mânuiască o mătură.
SERVITOAREA: Vreţi să vă dau cu alifie, domnule K.?
JOSEPH K: Să ai mare grijă de tine şi vezi să nu-ţi murdăreşti ciorapii trei sferturi.
SOŢIA: Oare, dintre toate fetele din clasă, Klamm de ce m-o fi ales tocmai pe mine? N-am fost cine ştie ce frumuseţe, eram mică şi îndesată
SERVITOAREA: Doamnă, aveţi treizeci şi opt. Vreţi să vă frec cu oţet?
JOSEPH K: De acum domnul Klamm o să-ţi fie şi tată şi mamă, fiindcă pe tatăl tău şi pe mama ta i-au mâncat viermii pământului, Franz.
SOŢIA: Drept dar de nuntă Klamm mi-a adus o pasăre colibri.
JOSEPH K: Eu n-am fost decât tatăl tău adoptiv, tatăl tău adevărat e domnul Klamm, fiule.
(Intră un factor poştal.)
FACTORUL: Bună seara, domnule K. Aveţi o scrisoare din parte domnului Klamm.
JOSEPH K (Cu speranţă în ochi.): Fiule, domnul Klamm mi-a răspuns la scrisoare. Domnul Klamm m-a reabilitat, Franz.
FACTORUL (Scotocind prin geanta lui uriaşă, ticsită de scrisori şi ziare.): Astea sunt ziarele domnului Oppenheimer. Astea sunt scrisorile din America ale domnului Oppenheimer. Astea sunt telegramele domnului Oppenheimer. (Derutat.) Nu găsesc scrisoarea dumneavoastră, domnule K.
SERVITOAREA: Nu se poate. Mai căutaţi.
FACTORUL: Fetiţo, n-ai cumva o bucată de pâine? N-am pus în gură nimic de azi-dimineaţă.
SERVITOREA: Îmi pare rău, domnule, noi nu mâncăm decât fiertură de lobodă. Domnul K nu mai are dreptul la tichete de pâine.
FACTORUL: Lasă, nu-i nimic,o să mă cinstească domnul Oppenheimer cu o porţie de cârnaţi. (După o vreme.) Ultima dată am văzut scrisoarea azi-dimineaţă. Era într-un plic mic şi albastru, cu antetul domnului Klamm.
JOSEPH K: Sunteţi sigur că aţi văzut-o într-adevăr? Ştiu că uneori poşta mai face erori la trierea corespondenţei.
FACTORUL: Nu şi în cazul dumneavoastră, care primiţi atât de rar o scrisoare. De când sunt eu factor poştal v-a mai venit una singură.
SOŢIA: Domnul e soţul tău, Milena? Nu mi-ai spus niciodată până acum că eşti măritată.
FACTORUL: În sfârşit, am găsit-o. (Are în mână un plic mic şi albastru, pe care îl răsuceşte pe toate părţile. Apoi, cu o voce de om resemnat) A, nu, e tot pentru domnul Oppenheimer. M-au indus în eroare culoarea plicului şi antetul domnului Klamm.
JOSEPH K: Eram sigur că-i o confuzie. Domnul Klamm nu corespondează decât cu funcţionarii superiori.
FACTORUL (Tot mai derutat.): Poate am uitat-o la poştă.
SERVITOAREA: Mergeţi şi căutaţi-o, domnule factor poştal. De scrisoarea asta depinde viitorul domnului K.
JOSEPH K: Crezi că eu mai am viitor, Milena? (Se scarpină violent.)
FACTORUL: Nu vă alarmaţi, domnule K, scrisoarea nu e pierdută. Şi, chiar dacă s-a pierdut, puteţi să-i solicitaţi o copie dirgintelui. (Iese.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: