tura de noapte

Tura de noapte
cine-apocalipsă
Personajele:
Bărbatul
Femeia
Tânărul
Bătrânul
Copilul
Şase cameramani
Episodul întâi
Plajă stâncoasă. Pe o înălţime, se vede o construcţie în formă de turn. Se aude bătaia monotonă a valurilor. Mult timp scena e goală. Apoi bărbatul se ridică din nisipul în care a fost îngropat. Poartă o pijama murdară. Atrage atenţia ştreangul pe care îl are la gât.
BĂRBATUL (Se uită la ceas.): Mai e puţin şi intrăm în tura de noapte. (Începe să-şi desfacă precipitat funia de la gât.) Nu ştiu cum se face, dar eu sosesc mereu primul. Ceilalţi doi întârzie totdeauna.
UN GLAS DE FEMEIE (De undeva dinspre mare.): Vasile, ai ieşit din nisip?
BĂRBATUL: Ba bine că nu. Voi ce dracu faceţi acolo?
VOCEA FEMEII: Lui Elefterie i s-au încurcat picioarele într-un cablu. Oriunde te duci, dai numai peste capcane.
BĂRBATUL: Vedeţi să nu călcaţi pe vreo mină. (Consultându-şi ceasul.) Aţi întârziat deja cu patru minute.
(Tânărul iese din mare, aducând-o pe femeie în braţe.)
FEMEIA: Uită-te unde calci, Elefterie.
TÂNĂRUL: Nenorocitul ăla de cablu era să-mi reteze piciorul.
BĂRBATUL: Dacă umblaţi cu capul în nori.
FEMEIA: Lasă-mă jos, Elefterie. (Coboară din braţele tânărului.) Arată-mi piciorul, dragostea mea.
BĂRBATUL: Să fim serioşi. Crezi că o să moară dintr-o tăietură de cablu¬?
FEMEIA: Vino şi uită-te numai cum sângerează. (Îşi sfâşie rochia, încercând să improvizeze o faşă).
BĂRBATUL: Îngroapă-i piciorul în nisip, dacă vrei să se oprească hemoragia.
TÂNĂRUL: Ana, vrei să-mi mănânce crabii piciorul? (Râde.)
FEMEIA (Bandajând rana.): Poftim, l-ai speriat! Parcă nu ştii cât de tare se teme de toate lighioanele ale care fojgăie sub nisip. (Pauză.) Elefterie e om de la munte, de aia are aşa sprâncene întunecate.
BĂRBATUL: Am putea să avem acum un copil de seama lui Elefterie, dezmăţato.
FEMEIA: Să am un copil cu tine, Vasile? (Râde.) Uite, pe mâneca pijamalei ţi se urcă o urechelniţă.
BĂRBATUL: Când stau sub nisip, dau năvală pe mine cu sutele.
FEMEIA: Pe noi ne leagănă valurile. Nu-i aşa, Elefterie?
TĂNĂRUL: Odată un peşte te-a muşcat de aluniţa de sub buric şi eu ţi-am supt rana…Îţi aminteşti?
BĂRBATUL: Nu mă interesează ce faceţi voi acolo sub apă. Mai bine haideţi să ne punem pe treabă.
FEMEIA: Astăzi Elefterie nu poate săpa, a pierdut foarte mult sânge.
BĂRBATUL: Atunci n-ai decât să-i faci norma. M-am săturat să tot muncesc pentru voi.
FEMEIA: Parcă dincolo n-am muncit şi eu destul pentru tine.
(Bărbatul, femeia şi tânărul răscolesc nisipul cu nişte hârleţe.)
BĂRBATUL: Noapte de noapte săpăm. Şi degeaba.
FEMEIA: Tu ce-ai vrea să găsim?
TÂNĂRUL: Un bătrân de la mine din sat a găsit iarba fiarelor.
BĂRBATUL: Poveşti. Răscoleşti toată viaţa nisipul şi până la urmă dai de o ancoră ruginită.
TÂNĂRUL: Alţii au găsit coarne de inorog.
(Intră bătrânul cărând un ceas hodorogit de pontaj.)
BĂTRÂNUL: Să trăieşti, Vasilică.
BĂRBATUL: Bine ai venit, Paraschive.
FEMEIA: Ce mai faci, Marinică?
BĂRBATUL (Oprindu-se din săpat.): Dau cu cazmaua şi pretutindeni e numai nisip.
BĂTRÂNUL: Aşa-s pe aici locurile, femeie. Nu vezi un fir de iarbă cale de treizeci de kilometri.
BĂRBATUL: Stau sub nisip şi urechelniţele îmi mănâncă degetele de la picioare.
BĂTRÂNUL: Crezi că mie mi-e mai uşor cu bolovanul ăsta în spate? (Pauză.) Daţi-mi fişele de pontaj.
BĂRBATUL (Ridicând de jos o piatră teşită.): Ce piatră să fie asta, Marine?
FEMEIA: Dă-o încoace, să i-o pun sub cap lui Elefterie când doarme şi visează coarne de inorog.
TÂNĂRUL: Lasă, Ana, piatra i se cuvine lui Vasile. El a găsit-o.
BĂTRÂNUL: Nu vă mai certaţi pentru o bucată de gresie.
FEMEIA: Am ghicit. Piatra asta e inima lui Vasile. Uite, Elefterie, a făcut viermi.
BĂTRÂNUL (Meşterind ceva a ceas.): Noaptea trecută abia am reuşit să pornesc rugina asta de ceas.
TÂNĂRUL: O fi făcut viermi, moşule, ca inima lui Vasile.
BĂRBATUL: Ia să vă coaceţi şi voi toată ziua sub nisip ca nişte ouă de şarpe şi apoi să vă văd.
FEMEIA: Elefterie vine dintr-un sat aşezat între păduri de molid. De asta are pielea aşa de albă şi moale la pipăit.
BĂTRÂNUL: Pentru şuruburile astea coclite mi-ar trebui untură de pelican, Vasilică.
BĂRBATUL: Atunci trebuia să ne deşteptăm dimineaţa, acum ne deşteptăm noaptea.
FEMEIA: Nu-i aşa că ţi-e somn şi ţie tot timpul, Vasile?
BĂRBATUL: Ba bine că nu. Ziua mă coc sub nisip, iar noaptea muncesc pentru voi.
FEMEIA: Azi-dimineaţă în părul lui Elefterie se încurcaseră nişte lipitori groase cât braţul.
TÂNĂRUL: Taci, Ana, mi-e scârbă.
BĂTRÂNUL (Meşterind în continuare la ceas.): Gata, Vasile, am reuşit. Daţi-mi fişele de pontaj.
FEMEIA: Stai doar o clipă. (Îşi sfâşie rochia.): Vino să-ţi pansez gâtul, Vasile.
BĂRBATUL: Lasă, că nu mergem la petrecere.
FEMEIA: Tu eşti frumos, Elefterie. Te mai doare piciorul?
TÂNĂRUL: Nu, Ana, mi-a trecut.
BĂTRÂNUL: Daţi-mi odată fişele de pontaj şi terminaţi cu fandoselile astea.
Întuneric.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: