tura de noapte (2)

Episodul al doilea
În interiorul turnului. Bărbatul doarme. Sună deşteptătorul

BĂRBATUL: Cristelniţa mă-tii de deşteptător. (Trânteşte ceasul de duşumea.)
FEMEIA (Intrând.): Uite, Vasile, ţi-am adus peşte.
BĂRBATUL: Peşte dimineaţa, peşte la prânz, peşte seara!
FEMEIA: Bărbat în toată firea şi mă laşi să te hrănesc ca pe un bebeluş. (După o vreme.)
Azi avem guvizi copţi pe plită.
BĂRBATUL: Am mai avut şi alaltăieri.
FEMEIA: Nu, alaltăieri am avut plachie de scoici.
BĂRBATUL: Atunci răsalaltăieri. (Pauză.) Hai şi miroase-mă. Miros a maţe de peşte ca o cherhana.
FEMEIA: Crezi că mie nu mi-e scârbă, Vasile? (Mimează curăţatul peştilor.)
BĂRBATUL: Aş prefera să mă laşi să mor de foame, femeie.
FEMEIA: Mort eşti oricum.
BĂRBATUL: Dacă n-o să mor de foame, o să mor probabil de scârbă. Nu e totuna?
FEMEIA: De scârbă nu moare nimeni.
BĂRBATUL: Ana, aş bea puţin lapte…
FEMEIA: Cred şi eu că ai bea.
BĂRBATUL: Sau măcar de-aş putea molfăi o rădăcină de rapiţă…
FEMEIA: Du-te şi caută sub nisip. Sau mai bine nu te duce. Tot n-o să găseşti decât urechelniţe.
BĂRBATUL: Când a sunat ceasul, visam că mănânc coarne. Mi se strepeziseră dinţii de acru.
FEMEIA (Căutând peste tot.): Unde ai pus sarea, Vasile?
BĂRBATUL: Ce-ţi mai trebuie sare? Nu te bălăceşti toată ziua în apă sărată? (Pauză) Nu mai ştiu, cred că am pus-o în bibiotecă.
FEMEIA: N-ai pus-o.
BĂRBATUL: După dicţionare ai căutat?
FEMEIA (Răstoarnă din bibliotecă un vraf mare de cărţi. Găseşte în sfârşit un bulgăre de sare pe care încercă să îl sfărâme cu un ciocan.) Hai şi ajută-mă. Asta-i muncă de bărbat, puturosule!
BĂRBATUL: Nu ţi-e ruşine? Eşti mai puternică decât mine. Uite ce bicepşi ai!
FEMEIA (Izbucnind.): Arde-m-ar focul cu bicepşii mei cu tot! (Mimează din nou: a aruncat peştii pe jos şi îi calcă furios în picioare. Lungă tăcere.)
BĂRBATUL: Ana, te-ai supărat?
FEMEIA: Dacă m-am supărat?
BĂRBATUL: Hai să adunăm peştii de jos. Vrei să alunece pe ei Elefterie şi să-şi rupă piciorul?
FEMEIA: Au început să mă lase nervii, Vasile. Câteodată îmi vine să-ţi dau în cap cu ciocanul de sfarâmat sare.
BĂRBATUL: Din cauza timpului. Aerul e încărcat cu electricitate.
FEMEIA: Ba din cauza surmenajului. Muncesc cât şapte bărbaţi.
BĂRBATUL: Şi ce folos? Alaltăieri ai venit cu o geamandură, ieri cu o grămadă de hârburi.
FEMEIA: În golf sunt monede romane, Vasile.
BĂRBATUL: Monede romane găseşti în toate muzeele comunale. Nu merită osteneala.
FEMEIA: Şi atunci să scriu în raport că nu găsim decât cioburi? Oricum, altă impresia faci cu monedele.
BĂRBATUL: Aiurea! Nu-ţi citeşte nimeni rapoartele, Ana. Nu suntem noi singura expediţie arheologică.
FEMEIA: Măcar dacă ne-ar trimite câţiva săpători. Uite, am făcut bătături de când tot sap de una singură.
BĂRBATUL: Ţi-am dat eu ordin să sapi? Recunoaşte că o faci din pasiune.
FEMEIA: Decât să zac toată ziua în pat ca o mortăciune. Face viermi salteaua sub tine, Vasile.
BĂRBATUL( Îşi suflecă pijamaua şi începe să-şi scarpine gambele.) Poftim, iar mi-au venit mâncărimile.
FEMEIA: Vrei să-ţi fac puţină presopunctură?
BĂEBATUL: N-ai adunat peştii, n-ai spălat duşumeaua, nu ţi-ai scos solzii din păr. Nu faci nimic toată ziua. Ai îmbătrânit, Ana, te-ai făcut urâcioasă şi şleampătă.
FEMEIA: Nu vrei să-ţi fac suprarenalele?
BĂRBATUL: Fă-mi-le. Am zis eu să nu mi le faci?
FEMEIA (Îi scoate şosetele şi începe să-i maseze un punct de pe talpă.): Te doare?
BĂRBATUL: Bineînţeles că mă doare.
FEMEIA: O să-ţi cadă iar unghia de la degetul mare.
BĂRBATUL: Am văzut. (Începe să chicotească.): Au, mă gâdili.
FEMEIA: Stai liniştit, să-ţi scot negreala dintre degete.
BĂRBATUL (Chicotind în continuare.): Ce bine e, Ana, ce bine e! (Bagă mâna sub fusta femeii.)
FEMEIA: M-ai zgâriat, Vasile. De ce nu-ţi tai unghiile?
BĂRBATUL (Surescitat.): Pune mâna aici. Simţi cum se mişcă?
FEMEIA: Vrei să-ţi verşi lapţii, bibănelule dulce?
BĂRBATU: Hamsioaro, doreşti o bucăţică de râmă?
FEMEIA: Au, ţâţişoarele, au ţâţişoarele!
BĂRBATUL: Au, ouşoarele, au ouşoarele!
FEMEIA (Cântă.): Ţăranul face sex…ţăranul face sex…
BĂRBATUL (Cântă şi el.): Şi doagele fac sex…şi doagele fac sex…
FEMEIA (Cântând mai departe.) Şi brânza face sex…şi brânza face sex….
BĂRBATUL: Vrei macaroane cu brânză? Poftim macaroane cu brânză?
FEMEIA: Hamsioara ta vrea lapte de castravete.
BĂRBATUL: Na un corn cu susan!
(Lungă pauză.)
FEMEIA: Vasile, ai stricat cumva aerul?
BĂRBATUL: Ana, adineauri, când te-ai aplecat să-mi faci suprarenalele, ţi-am văzut păsărica. (Tandru.) Ai îmbătrânit, Ana, începe să-ţi cadă părul de peste tot.
FEMEIA: Vai de capul tău, prăpăditule. Elefterie m-a învăţat să-ţi leg nişte şoareci de puţulică.
BĂRBATUL: Mori de ciudă că ţi-a năpârlit fofoloanca, scroafă bătrână.
FEMEIA (Trăgându-l tare de păr.): Sardea împuţită! Pulă cu muci! (Arătându-i un smoc mare de păr.) Uite cine năpârleşte, lepădătură!
BĂRBATUL (Scâncind.): Nu mă mai trage, Ana, mă doare.
FEMEIA (S-a liniştit.): Ţi-am spus că mă lasă nervii, Vasile.
BĂRBATUL: Poftim, a început să-mi curgă sânge din nas…
FEMEIA (Îi dă un prosop.): Ţine şi şterge-te.
BĂRBATUL (Îşi trage de câteva ori nasul, apoi scuipă îndelung în prosop.): Uite ce ai făcut? Acum eşti mulţumită?
FEMEIA (După o clipă de ezitare.): Vasile, vrei puţin borş?
BĂRBATUL: Ai spus că ni s-au terminat toate acriturile.
FEMEIA (Turnându-i cu zgârcenie într-o ceaşcă.): Îi iau de la gură lui Elefterie.
BĂRBATUL: E răsuflat şi miroase a motorină.
FEMEIA: Ce să fac? L-am ţinut în motorul şalupei.
(Pauză.)
BĂRBATUL: Ascultă, Elefterie ştie cumva de şalupă?
FEMEIA: Mă tem că bănuieşte ceva. Când m-ai trimis să ung motorul săptămâna trecută, era cât pe ce să fiu surprinsă de Elefterie. Crezi că-i uşor să ascunzi o şalupă în pustietăţile astea?
BĂRBATUL: Din cauză că eşti o proastă şi o neîndemânatică. La noapte trebuie s-o dezgropi şi s-o ascunzi în altă parte. Ai înţeles?
FEMEIA: Nici n-a trecut o lună de când i-am mai schimbat o dată ascunzătoarea. O noapte m-am tot chinuit şi n-am reuşit s-o împing decât vreo douăzeci de metri.
BĂRBATUL: Te-ai slăbănogit, fiindcă faci prea puţină mişcare.
FEMEIA: Dacă ai veni la noapte pe plajă, am putea s-o cărăm împreună până la marginea dunelor.
BĂRBATUL: Să-mi dau sufletul împingând mormanul ăla de fiare vechi?
FEMEIA: Elefterie o să găsească şalupa şi o să ne părăsească, Vasile. El nu e ca noi om de uscat.
BĂRBATUL: Are noroc că nu-i cad şi lui unghiile de la picioare. Tu-ţi mai aminteşti ce muşchi aveam înainte să plec în nenorocita asta de expediţie?
FEMEIA: Minţi! Tu n-ai avut muşchi niciodată.
BĂRBATUL: Ba am avut. Am fost campion la cal cu mânere.
FEMEIA: Când te-am cunoscut eu, erai uscat ca un ţâr. Tocmai te operaseră de hernie.
BĂRBATUL: Greşeşti. De hernie l-au operat pe frati-miu. Paraschiv.
FEMEIA: Mie mi-ai spus că pe frati-tu îl chema Marinică.
BĂRBATUL: Nu. Marinică era băiatul acarului.
FEMEIA: Parcă taică-tu n-a fost tot acar!
BĂRBATUL: Ai fi vrut să lucreze, ca maică-ta, într-o casă de curve?
(Intră tînărul.)
FEMEIA: Bine ai venit, Elefterie. Ştii că Vasile a încercat să mă siluiască? Într-o zi s-ar putea să te siluiască şi pe tine, dragostea mea.
TÂNĂRUL (Radios.): Ana, pe fundul golfului sunt coarne de inorog.
FEMEIA (Bănuitoare.): De unde vii atât de târziu? Ce-ai făcut toată dimineaţa?
TÂNĂRUL: Nimic. M-am scăldat.
FEMEIA (Tot mai bănuitoare.): Tu îmi ascunzi ceva, Elefterie!
TÂNĂRUL: Nu. Ce să-ţi ascund?
FEMEIA: Ai făcut iarăşi lucrul acela!
BĂRBATUL: Şi ce-ai vrea să facă, mă rog, în pustietăţile astea?
TÂNĂRUL: O singură dată, Ana, îţi jur.
FEMEIA: Păcat de sprâncenele tale întunecate. (Pauză.) Vrei să-ţi prăjesc nişte peşte?
BĂRBATUL: În loc să găteşti, te-ai fâţâit toată dimineaţa despuiată prin bucătărie.
FEMEIA: Îţi interzic să-mi vorbeşti grosolan de faţă cu Elefterie.
TÂNĂRUL: Vasile, mai ai mâncărimi?
FEMEIA: Nu te amesteca în bolile lui, dragostea mea. Lasă-l să-şi tragă păcatele.
BĂRBATUL: Iar o să-mi cadă unghia mare de la picior, findcă Ana nu-mi face niciodată presopunctură.
FEMEIA: M-a ameninţat cu ciocanul de sfărâmat sare, dragostea mea.
TÂNĂRUL (Solemn.): Vasile şi Ana, veniţi să ne jucăm de-a pescarii?
FEMEIA: Nu, Elefterie, joacă-te singur.
TÂNĂRUL (Căutând): Unde mi-e pelerina albastră? Eu o lăsasem în spatele bibliotecii.
FEMEIA: A tăiat-o Vasile cu foarfeca, să-şi facă din ea feşe pentru picioare.
TÂNĂRUL: Ai tăiat-o, Vasile?
BĂRBATUL: Nu mai ştiu. Poate.
TÂNĂRUL: Te rog să te gândeşti bine.
BĂRBATUL: Dacă n-am tăiat-o, am ascuns-o sub saltea. Sau în spatele dicţionarelor. (Caută sub saltea.)
TÂNĂRUL: De ce nu-ţi pui patlagină pe picioare? Patlagină sau foaie de ceapă.
BĂRBATUL (A găsit pelerina.): Poftim. Asta e?
TÂNĂRUL (Bucuros.): Da. Dă-o încoace.
BĂRBATUL: Vezi? N-am tăiat decât câţiva centimetri.
TÂNĂRUL: Îţi mulţumesc foarte mut.
FEMEIA: Lasă-mă să ţi-o spăl, Elefterie, să nu-ţi iasă şi ţie buboaie.
TÂNĂRUL: Vasile, caută-ţi undiţa, mergem la pescuit. (Îşi pune pelerina şi se culcă pe duşumea.)
FEMEIA: Ce mai aştepţi, Vasile? Fă ca o geamandură.
TÂNĂRUL (Trăgându-şi pelerina peste cap.): Atenţie! Începe refluxul.
BĂRBATUL (Căutând sub saltea.): Ei, drăcie! Unde mi-e undiţa?
FEMEIA: Poftim, ţi-o uitaseşi la umblătoare.
TÂNĂRUL: Vasile, ţi-ai aruncat undiţa? (Scoate din buzunar un peşte pe care îl înfige în cârligul de la undiţa lui Vasile.) Astăzi marea vă trimite un stavrid pentru saramură. Nu trebuie să-l mai curăţaţi, are maţele scoase.
BĂRBATUL (Aruncându-i peştele femeii.): Atenţie, Ana! Atac pe linia de trei sferturi!
FEMEIA (Aruncându-i peştele tânărului.): Fii atent, Elefterie!
(Intră bătrânul. Tânărul îi aruncă peştele.)
BĂTRÂNUL: Bine te-am găsit, frăţioare.
FEMEIA: Vasile, a venit frati-tu, Paraschiv. (Pauză.) Bine ai venit, Paraschive.
BĂTRÂNUL (Taie tacticos peştele în două şi îi dă cele două jumătăţi bărbatului.): Mănâncă tu jumătate şi cealaltă jumătate dă-i-o femeii.
BĂRBATUL: Paraschiv avea ditamai barba, individul ăsta are numai mustaţă.
FEMEIA: Te înşeli, Paraschiv nu purta barbă. Barbă purta Marinică, băiatul acarului.
TÂNĂRUL: Vrei să-ţi prăjim nişte peşte, unchiule Marinică?
BĂRBATUL (Scoate de sub saltea o puşcă veche cu cremene şi o îndreaptă în direcţia bătrânului.): Mâinile sus!
BĂTRÂNUL:Te-ai supărat, frăţioare?
BĂRBATUL: Cine eşti şi ce cauţi aici?
BĂTRÂNUL: Mi-au spus oamenii că eşti pe moarte, Vasile.
FEMEIA: Aiurea! N-are nimic, doar că au început să-i putrezească picioarele.
BĂRBATUL: Ana, nu mă mai întrerupe. Nu vezi că sunt în timpul interogatoriului? (Pauză.) Aici e un obiectiv ultrasecret, Paraschive, lucrăm la un fel de bombă atomică.
BĂTRÂNUL: Oamenii zic că scoateţi toată ziua nişte fiare ruginite şi hârburi din mare.
TÂNĂRUL: Chestia aia e doar de ochii mulţimii, nenicule.
FEMEIA: Nu ştii nimic, Marinică. (Misterios.) Vasile a ajuns colonel de poliţie. (Ia o poziţie grotescă de drepţi.) Ordonaţi, domnule colonel.
BĂRBATUL (Dându-i puşca femeii.): Du-l lângă dune şi fă-i iute de petrecanie!
FEMEIA: Am înţeles, domnule colonel! Să trăiţi, domnule colonel!
BĂTRÂNUL: Oamenii ziceau că n-are cine să-ţi aprindă o lumânare, Vasile.
BĂRBATUL: Nu mă mai întrerupe, ceara şi lumânarea ta de borfaş! (Adresându-se femeii şi tânărului.) I-aţi luat datele antropometrice?
FEMEIA: Nu, să trăiţi. Dacă tot aţi ordonat să-i facem de petrecanie…..
BĂRBATUL: Nu mai da din clonţ, lepădătură bătrână, măsoară-i repede perimetrul toracic!
FEMEIA (Măsurându-l pe bătrân cu un metru de croitorie.): Elefterie, tu mai ştii care-i toracele şi care-i abdomenul, iubitule?
TÂNĂRUL (Ezitând.): Toracele e ăla din dreapta. Ba nu, ăla din stânga.
BĂRBATUL: Nu l-aţi despuiat încă de boarfe, nenorociţilor?
TÂNĂRUL: Auzişi, unchiule Paraschiv? Executarea!
BĂTRÂNUL (Speriat.): Fie-ţi milă şi nu-mi lua zilele, frăţioare.
FEMEIA: Dezbracă-te, Marinică, până nu te izbeşte Vasile cu ciocanul de sfărâmat sare.
TÂNĂRUl: Fii om de treabă, tăicuţule, şi scoate-ţi izmenele.
FEMEIA: Dacă refuzi să-ţi scoţi indispensabilii, Paraschive, lui Vasile o să-i curgă sânge din nas, cristelniţa mă-sii de viaţă.
TÂNĂRUL: Frate, frate, dar brânza-i pe bani.
BĂRBATUL: Vrei macaroane cu brânză? Poftim macaroane cu brânză! (Scoate de sub saltea nişte cârpe murdare şi le aruncă în direcţia bătrânului.)
FEMEIA: Uite, Elefterie, ce mai brânduşă brânzită!
BĂRBATUL (Urlând.): Ce-i aici? Secţie de poliţie sau casă de curve?
TÂNĂRUL: Secţie de poliţie, să trăiţi! (Porneşte ameninţător în direcţia bătrânului. Acesta o ia la fugă şi se ascunde în cele din urmă sub patul bărbatului.)
FEMEIA: La noi e ca la doctor, nu trebuie să-ţi fie ruşine.
TÂNĂRUL (Trăgându-l pe bătrân de picior.): Hai, unchiule Marinică, fii om de înţeles şi ieşi de sub pat. N-ai auzit ce a ordonat colonelul?
BĂRBATUL: Apucă-l de celălalt picior, cârpă nenorocită!
FEMEIA: Am apucat, Elefterie.
TÂNĂRUL: Unu..doi…trei…şi…Bravo, Ana, eşti foarte puternică….
BĂRBATUL: Te trec căldurile, mangaliţă bătrână?
FEMEIA: Nu, domnule colonel.
(În timpul replicilor de mai sus, femeia şi tânărul se chinuiesc să-l dezbrace pe bătrân, care se zbate cu violenţă. În cele din urmă au izbutit: gol-puşcă, bătrânul e dus în mijlocul camerei.)
BĂTRÂNUL (Acoperindu-şi sexul cu palmele.): Nu mă omorâţi, fraţilor, fie-vă milă.
FEMEIA: Parcă de noi îi e milă cuiva. Lui Vasile îi putrezesc picioarele, mie îmi cade părul de peste tot. (Ridicându-şi rochia.) Uite, mi-a năpârlit până şi fofoloanca.
BĂRBATUL: Poţi să-ţi pui izmenele, Paraschive.
BĂTRÂNUL (Îmbrăcându-se.): Îţi mulţumesc, frăţioare.
BĂRBATUL: Femeia asta este cel mai mare duşman al meu. Abia aşteaptă să mor, ca să-şi poată face mendrele în voie cu Elefterie.
FEMEIA: Ce vorbeşti, stârpitură? Elefterie e un sfânt. (Tânărului.) Nu-l lua în seamă, dragostea mea. E invidios pe sprâncenele tale întunecate.
BĂRBATUL: Îmi dă să mănânc numai peşte stricat. Peşte stricat la prânz, dimineaţa şi seara. N-ai din întâplare o coajă de castravete sau o frunză de ştevie?
BĂTRÂNUL: Nu te pierde cu firea, Vasile. Eşti ditamai colonelul.
BĂRBATUL: În fiecare dimineaţă, la patru, sună deşteptătorul.
FEMEIA: Fii atent, Elefterie, cum încearcă să se pună bine cu frati-su, după ce adineauri
ne-a dat ordin să-l omorâm.
TÂNĂRUL (Îi arată ceva femeii.): Uite unghia lui Vasile. I-a căzut acum zece minute.
FEMEIA: Vai, dacă ai ştii câte trebuie să îndur pentru tine, dragostea mea. Astăzi iar mi-a băgat sub fustă labele lui alea de scorpion.
BĂRBATUL: Mă laşi să-ţi sug degetul, Paraschive?
TÂNĂRUL: Odată am ascultat la uşă. Gâfâiai, Ana.
FEMEIA: Ba nu gâfâiam.
BĂRBATUL: Mă laşi să-ţi sug degetul, Marinică?
TÂNĂRUL: Dacă îţi spun că găfăiai.
BĂRBATUL (Sugând degetul bătrânului.): Îţi miroase degetul a pământ de grădină, Marine.
FEMEIA: Să mă ardă focul dacă gâfâiam, Elefterie.
BĂRBATUL: Bine v-am găsit, tăticuţule şi mămicuţo.
TÂNĂRUL: Promite-mi că n-o să-l mai laşi pe Vasile să-ţi pipăie coapsele.
BĂRBATUL: Vasilică e mic. Vasilică face pipi pe el.
FEMEIA: Promit. Promit tot ce vrei tu, dragostea mea.
BĂRBATUL: Glo-za-vă plă-zi-tu-lă… cu flis-că…
FEMEIA (Desfăcându-se la sân.): Vino să-ţi dau să sugi, Elefterie.
(Lungă tăcere. Tânărul suge sânul femeii. Bărbatul suge degetul bătrânului.)
BĂRBATUL (Cu o voce energică.): Gata, ieşim la săpat. V-aţi luat toţi cazmalele?
BĂTRÂNUL: Bravo! Aşa te vreau, frăţioare.
BĂRBATUL (Scotocind sub saltea.): Aici am ascuns eu odată nişte sămânţă de dovlecel.
FEMEIA: Auzi, Elefterie? Dovlecei în pustietăţile astea…Măcar de am avea nişte îngrăşăminte.
BĂRBATUL: Baligă-te, lepădătură, ce mai aştepţi?
TÂNĂRUL: O băleguţă…două băleguţe..trei băleguţe…
BĂRBATUL: Paraschive, azi-dimineaţă, înainte să sune deşteptătorul, am visat o grădină de zarzavat.
BĂTRÂNUL: Să pui şi ţelină, şi varză, şi conopidă.
BĂRBATUL: Unde ai pus sămânţa de dovlecel, cârpă nenorocită?
BĂTRÂNUL: Să nu uiţi de ceapă şi usturoi, frăţioare.
FEMEIA: Ceapă degerată şi usturoi degerat, ca inima lui Vasile, Marine.
BĂTRÂNUL: Ai putea să pui şi nişte varză roşie, Vasilică.
BĂRBATUL (A găsit un cocoloş de hârtie.): Hai şi miroase, Ana. N-o fi asta sămânţa de dovlecel?
BĂTRÂNUL: Să vezi ce ciorbă o să facem! Cu leuştean şi cu hasmaţuchi.
FEMEIA (Adulmecând cocoloşul de hârtie din mâna bărbatului): Nu ştii, Elefterie, sămânţa de dovlecel miroase ca sămânţa de om?
BĂRBATUL (Scoţând de sub saltea alt ocoloş de hârtie.): Gata, am găsit, astea sunt. Celelalte erau nişte corpuri delicte.
BĂTRÂNUL: Vasilică, să pui şi nişte tufe de coacăz.
BĂRBATUL (Scoţând de sub saltea nişte ochelari de tablă.): Pune-ţi ochelarii ăştia, Marine, până nu fac moarte de om! (Femeii.) Unde ai pus cătuşele, cârpă nenorocită?
BĂTRÂNUL: Ce-i, frăţioare? Vrei să mă pui în fiare, ca pe borfaşi?
FEMEIA: Mi se pare că le-am ascuns în chiloţi, Elefterie.
TÂNĂRUL: Am pus eu alaltăieri o pereche nou-nouţă în spatele dicţionarelor.
BĂRBATUL: Nu mai urlaţi aşa, că mi se desface operaţia de hernie.
FEMEIA: Ai avut dreptate, iubitule. Erau în chiloţi. (Îi întinde tânărului cătuşele.)
TÂNĂRUL: Vino încoace, unchiule Paraschiv, să-ţi punem cătuşele.
BĂRBATUL: Ia prizonierul, cârpă nenorocită, şi încuie-l în magazie!
FEMEIA: Am înţeles, să trăiţi, domnue colonel.
BĂTRÂNUL: De ce mă bagi la carceră, frăţioare?
TÂNĂRUL (Admirativ.): Tii, ce vi s-a mai sculat păsărica, domnule colonel!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: