tura de noapte (4)

Episodul al patrulea
La picioarele turnului. Într-o parte, o construcţie primitivă de scânduri: magazia. Intră femeia, aducând un castron cu mâncare.

FEMEIA (În timp ce descuie uşa magaziei.): Ţi-am adus saramură de guvizi, Paraschive. Sau poate preferai tocăniţă de midii?
(Lungă tăcere.)
FEMEIA: Saramura de guvizi i-a plăcut până şi lui Vasile. A mâncat patru porţii.
(Lungă tăcere.)
FEMEIA: Ce faci, Marine, nu vii la masă? Te-ai supărat că te-a bătut Vasile cu furtunul de udat dovlecei?
(Aceeaşi tăcere.)
FEMEIA: Colonelul zice că i-ai blestemat tu răsadurile, de aia cresc aşa de pipernicite.
(Din magazie nu vine niciun răspuns.)
FEMEIA: Vino repede, Elefterie, cred că Marinică s-a prăpădit.
(Intră tânărul.)
TÂNĂRUL: Eu i-am spus colonelului să nu-l mai izbească în cap. Poftim, acum ne-am pomenit cu ditamai hoitul. (Apropiindu-se de uşa magaziei.) Hai, unchiule Paraschiv, nu mai face pe mortul în păpuşoi.
(În sfârşit, din magazie se aude un zăngănit de lanţuri.)
FEMEIA: Mare pramatie mai eşti, Marinică. Te prefaci că ai murit numai ca să-l sperii pe Elefterie, paştele şi grijania ta de bandit.
TÂNĂRUL: Lasă-l, Ana. Gândeşte-te că a pierdut o căldare de sânge în timpul anchetei.
FEMEIA: Tu eşti prea milos, Elefterie, de asta bate ancheta pasul pe loc. N-am reuşit nici măcar să aflăm dacă anchetatul e Paraschiv, fratele lui Vasile, sau Marinică, băiatul acarului.
TÂNĂRUL: Poate îl cheamă Paraschiv Marin. Sau Marin Paraschiv.
FEMEIA: De unde ştii? Ai vreo dovadă?
TÂNĂRUL: Am auzit că băiatul acarului avea o aluniţă pe abdomen.
FEMEIA: Noi n-am reuşit nici măcar să-i măsurăm perimetrul toracic. (Speriată.) Acum Vasile o să ne pună să-i facem reacţia Wassermann.
VOCEA BĂTRÂNULUI: Nu da, Vasile!
TÂNĂRUL: Dacă ne cere şi reacţia Wassermann, eu îmi tai venele.
VOCEA BĂTRÂNULUI: Vasile, nu da!
FEMEIA: Dacă mori tu, Elefterie, o să-mi cadă şi mie carnea de pe picioare. (Pauză.) Vrei să-mi cadă carnea de pe picioare, dragostea mea? Nu-i destul că-mi cade părul de peste tot? Colonelul joacă de bucurie când mă vede cum năpârlesc, adoratule.
VOCEA BĂTRÂNULUI: Fie-ţi milă şi cruţă-mi zilele, frăţioare.
TÂNĂRUL: Fii om de înţeles, unchiule Marinică, şi vino să-ţi facem reacţia Wassermann.
FEMEIA: Grăbeşte-te, că se răceşte tocăniţa de midii.
(Bătrînul apare în uşa magaziei. Are lanţuri la mâini şi picioare.)
FEMEIA: Nu mai zăngăni aşa tare din lanţuri, Marine, să nu-i vină lui Vasile iarăşi criza de nervi.
BĂTRÂNUL: Fă-ţi pomană cu mine, femeie, şi dă-mi o înghiţitură de apă.
FEMEIA: Apa din puţ a început să miroasă a mortăciune. Ia mai bine puţină apă de mare.
TÎNĂRUL: Spune drept, unchiule Paraschiv, nu-i aşa că mata eşti Marinică, băiatul acarului?
BĂTRÂNUL: Faceţi o confuzie, cetăţene anchetator. Tata a avut prăvălie de coşciuge la Petersburg.
TÎNĂRUL: Şi atunci cine era acar? Maică-ta?
BĂTRÂNUL: Pe mine tata m-a făcut cu o măturătoare de stradă, iar pe Vasile cu femeia de la pangar.
FEMEIA: Ăsta n-o să mărturisească nimic, Elefterie, până nu-i găureşte Vasile scăfârlia cu bormaşina.
TÂNĂRUL (Îngrozit.): Nu, Ana, te implor, fără bormaşină!
FEMEIA: Dacă ţi-e frică de bormaşină, ascunde-te sub fusta mea, Elefterie.
BĂTRÂNUL (Evocator.): Pe mama lui Vasile o chema Marfa Sergheevna. Ba nu, Marfa Egorovna. (După o vreme.) Mirosea a tămâie şi a ceară de lumânare.
FEMEIA: Mie Vasile mi-a spus că maică-sa ţinea o casă de curve.
BĂTRÂNUL: Era casă de curve numai pe dinafară. (Evocator.) Şi avea un pangar cât o mitropolie.
TÎNĂRUL (Îngrozit.): Ana, mi se pare că aud bormaşina!
FEMEIA: Nu-ţi fie frică dragostea mea, te apăr până la ultima mea picătură de sânge.
BĂTRÂNUL: Lui Vasilică încă de mic îi plăcea tare mult sângele.
(Intră bărbatul)
BĂRBATUL: Te-ai apucat să faci plajă, cârpă nenorocită?
FEMEIA: Nu era bormaşina, iubitule, era respiraţia lui Vasile.
BĂRBATUL: L-aţi întrebat de ce nu cresc răsadurile astea de dovlecel?
FEMEIA: Da, să trăiţi. Zice că din pricina solului.
TÂNĂRUL: Şi din pricina secetei. (Pauză.) De ce nu ordonaţi o aversă, domnule colonel?
BĂTRÂNUL: Tocmai le spuneam că maică-ta mirosea a ceară de lumânare, Vasile.
BĂRBATUL (Tuşeşte şi scuipă.): Poftim, iar am scuipat sânge, grijania mă-sii de viaţă.
TÂNĂRUL: Nu vreţi să scuipaţi pe răsaduri? Asta face foarte bine la sol.
BĂRBATUL: Ţine-ţi gura, cârpă nenorocită! (Bătrânului.) A ceară mirosea maică-ta, Paraschive. Mama mirosea a pământ de grădină.
FEMEIA: Eu a ce miros, Elefterie? Tu miroşi a floare de iasomie, dragostea mea.
BĂRBATUL: Crezi că o să dau ortul popii, Marine? Femeia asta mi-a făcut farmece, odată am prins-o că-mi punea argint viu în ostropelul de scoici.
BĂTRÂNUL: Hai şi suge-mi degetul, Vasilică.
TÂNĂRUL: Să nu deveniţi dependent, domnule colonel. N-aţi vrea mai bine să sugeţi o pietricică?
FEMEIA: Aş vrea să te sug, Elefterie…
BĂRBATUL (Cercetând degetul bătrânului.): De ce ţi s-a tocit aşa unghia asta, Marine? Ieri o aveai mai lungă cu o jumătate de centimetru.
TÂNĂRUL: I-a mâncat-o pisica, domnule colonel.
BĂRBATUL: Ai lăsat-o pe Ana să-ţi sugă degetul, ceara şi lumânarea ta de bandit.
BĂTRÂNUL (Speriat.): Nu da, Vasilică!
BĂRBATUL: Într-o zi o să-ţi tai degetul cu securea, Marine.
TÂNĂRUL (Îngrozit.): Ana, am auzit din nou bormaşina!
BĂTRÂNUL: Fă-ţi pomană şi nu mă lăsa ciung, Vasilică!
BĂRBATUL: Tu ţi-ai făcut pomană cu duşmanii mei şi i-ai lăsat să-ţi sugă degetul, Paraschive. Semeni cu maică-ta, care avea bot de lupoaică şi picioare de capră.
TÂNĂRUL: Spune-i lui Vasile să scoată bormaşina din priză, unchiule Paraschiv!
FEMEIA: De când avem noi bormaşină, dragostea mea?
TÂNĂRUL: Nu mai pot suporta scârţăiturile astea, parcă mi-ar scormoni cineva cu un ac prin testicule.
FEMEIA: Scârţâie nisipul, iubitule, şi îmi scârţăie mie încheieturie. Noi n-avem bormaşină, avem numai pisică.
BĂTRÂNUL: Dacă îmi tai degetul, o să-ţi moară răsadurile, Vasile.
TÂNĂRUL (Trântindu-se la pământ.): Ajută-mă să-mi îngrop capul în nisip, dragostea mea.
BĂRBATUL: Voi de ce nu mergeţi la scufundări, mangaliţă bătrână?
FEMEIA: Hai să mergem la scufundări. Acolo, sub apă, n-o să mai auzi bormaşina, iubitule.
TÂNĂRUL: Unchiule Paraschiv, n-ai o lamă de ras?
BĂTRÂNUL: Numai smiceaua asta de măr de la mama lui Vasilică.
FEMEIA: Ce-i, Elefterie, vrei să-ţi tai jugularele? O să-ţi pun pe mormânt răsaduri de dovlecel.
BĂTRÂNUL: Uite, Vasile, au început să răsară ceapa şi usturoiul. (Evocator.) Îţi aminteşti când te frecam cu usturoi pe picioare, să-ţi treacă platfusul şi varicele?
BĂRBATUL: Treci în magazie, Marine!
FEMEIA: Vasile, Elefterie nu poate să se scufunde, i-a venit răul de bormaşină.
TÂNĂRUL: Poate găsesc un colier pentru tine, dragostea mea.
BĂTRÂNUL (Evocator.): Te legănam în braţe şi îţi cântam: nani-nani, brotăcelule Vasilică.
BĂRBATUL: (Târându-l pe bătrân în magazie.): Hai să udăm dovleceii cu sânge, Marine.
FEMEIA: După ce o să mori tu, Elefterie, eu o să mă fac o steluţă de mare.
BĂTRÂNUL: Uite, frăţioare, am găsit pentru tine o frunză de hasmaţuchi.
Întuneric

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: