o traducere din suedeza

Prinţul Lini
(Poveste islandeză)
Au fost odată un rege o regină ce aveau un singur copil, un fiu pe care îl chema Lini. În acelaşi regat locuiau de asemenea, într-o cocioabă sărmană, un bătrân şi nevasta lui. Ei aveau o singură fată, care se numea Signy. Într-o zi,prinţul Lini a plecat cu curtenii la vânătoare. Spre seară, când trebuiau să se întoarcă acasă, o ceaţă groasă s-a lăsat peste întregul ţinut, iar prinţul Lini s-a pierdut de oamenii lui. Curtenii l-au căutat multă vreme şi în cele din urmă s-au împăcat cu gândul să se întoarcă la castel şi să le spună regelui şi reginei că fiul lor s-a pierdut. Îndată ţara a fost răscolită de cei mai buni cercetaşi, care îl căutau pe Lini, dar, după mai multe săptămâni,toţi s-au întors fără să fi făcut nicio ispravă. Atunci regele s-a întristat atât de tare încât s-a îmbolnăvit şi a căzut la pat. El le-a adus la cunoştinţă tuturor că acela care îl va găsi pe prinţul Lini va primi ca răsplată jumătate din regatul său. Signy prinse de veste şi le ceru părinţilor ei nişte merinde de drum şi o pereche de pantofi noi, ca să poată pleca în căutarea prinţului. După mai multe zile, Signy ajunse la o peşteră, iar în acea peşteră erau două paturi: unul cu acoperitoare de argint şi celălalat cu acoperitoare de aur. În patul cu acoperitoare de aur era culcat prinţul. Signy a încercat să-l trezească, dar în zadar. La căpătâiul patului erau gravate nişte litere pe care Signy nu le-a putut descifra. Deodată afară s-au auzit auzit nişte paşi grei şi Signy se ascunse sub patul prinţului. Două căpcăune uriaşe intrară în peşteră. Una din ele spuse imediat:,,Ah! aici miroase a sânge de om!’’ ,,Asta nu se poate datora decât prinţului!” răspunse cealaltă căpcăună. Apoi căpcăunele înaintară spre pat şi spuseră: ,,Cântaţi, cântaţi, lebedele mele, astfel încât prinţul Lini să se trezească!’’Atunci se auziră afară lebedele cântând şi prinţul Lini se trezi de îndată. Ambele uriaşe îl întrebară dacă vrea să se însoare cu vreuna din ele. Prinţul strâmbă din nas şi răspunse cu un nu răspicat. Atunci uriaşele strigară: ,,Cântaţi,cântaţi, lebedele mele, astfel încât prinţul Lini să adoarmă!’’ Lebedele cântară şi prinţul a adormit. Apoi căpcăunele se culcară în patul cu acoperitoare de argint şi adormiră ele însele. A doua zi dimineaţă îl treziră pe print şi îi puseră aceeaşi întrebare. Ele primiră acelaşi răspuns, îl adormiră de îndată iar pe Lini şi ieşiră din peşteră. Când Signy fu sigură că uriaşele au plecat, a citit vraja deasupra prinţului şi l-a trezit. Prinţul şi Signy s-au salutat din inimă unul pe celalălalt, iar Signy i-a povestit cât de supărat era regele. Pe urmă ea l-a întrebat ce i s-a întâmplat lui Lini. Acesta i-a povestit că, la scurt timp după ce s-a rătăcit de curtenii săi, au venit două căpcăune şi l-au luat cu ele în peştera lor. Acolo l-au strâns în braţe şi i-au pus aceeaşi întrebare despre casătorie în fiecare zi. ,,Dar când căpcăunele te întreabă seara aşa tu trebuie să răspunzi da uneia dintre ele, spuse Signy, cu condiţia să-ţi spună ce scrie la căpătâiul patului şi ce fac ele ziua în pădure. Prinţul găsi bună această idee. El a luat o tablă de şah şi au jucat şah până la lăsarea serii. Când căpcăunele au venit acasă, Signy s-a ascuns, iar prinţul se prefăcu că doarme în pat, Când uriaşele i-au pus întrebarea,el îi răspunse uneia dintre ele că probabil se putea gândi să o ia de nevastă dacă ea îi spune ce scrie la căpătâiul patului. Aceasta răspunse:
,,Aleargă, aleargă, patul meu,
Acolo unde vreau eu’’
Acum prinţul vru să ştie ce fac căpcăunele în timpul zilei în pădure. Ele îi răspunseră că vânează păsări şi sălbăticiuni şi că stau sub un stejar şi se joacă de-a mingea cu oul vieţii lor. Atunci prinţul întrebă dacă trebuie să umbli atent cu acesta, iar căpcăunele răspunseră că ar muri dacă oul s-ar sparge. Deci e un joc periculos cu care ele îşi petrec timpul! În dimineaţa următoare, căpcăunele au mers iarăşi în pădure fără să-l trezească pe Lini, dar, cum dispărură, Signy păşi înainte şi îl trezi pe prinţ. ,,Acum trebuie să mergem neîntârziat în pădure,unde sunt căpcăunele’’ zise Signy. ,, Tu trebuie să iei cu tine această suliţă şi să ţinteşti oul lor atunci când îl aruncă, fiindcă altfel nu vom ieşi de aici’, apoi se puseră în paturi şi strigară:
,,Aleargă, aleargă, patul meu,
Acolo unde vreau eu’’
Şi paturile alergară în pădure şi se opriră pentru prima oară la stejar. Deodată se auzi un hohot de râs, iar Signy îi ceru prinţului să se urce în copac. Din ramurile stejarului el a putut vedea că cele două căpcăune stau dedesubt şi se joacă de-a mingea cu un ou de aur. Atunci prinţul îşi aruncă suliţa şi nimeri oul în zbor.De îndată ambele vrăjitoare se transformară în două pietre mari. Lini şi Signy au fugit acum înapoi în peşteră cu paturile, încărcară în cele două paturi comorile căpcăunelor şi se îndreptară spre coliba părinţilor lui Signy. Apoi s-au dus la castel şi i-au întâlnit pe părinţii lui Lini, care, desigur, s-au bucurat mult să-şi revadă fiul. Regele şi-a ţinut promisiunea şi le-a dat jumătate din regat. Lini şi Signy au primit această împărţire şi au trait multă vreme împreună şi s-au iubit unul pe altul. (tradus de mine)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: