naluca 3

Previziunile sumbre ale Adei în legătură cu examenul de admitere nu s-au îndeplinit: a fost admisă cu brio. Cu brio a fost admisă şi Anca, de care va fi nedespărţită mulţi ani de acum înainte, chiar dacă cele două fete erau aşa diferite, iar ceea ce aveau în comun era doar pasiunea lor pentru teatru. Era una dintre acele prietenii inexplicabile la prima vedere, care se bazează probabil pe puterea de atracţie a contrariilor. Parcă le văd ieşind împreună de la cursul de machiaj sau de istoria teatrului: Ada e înaltă, subţire, păşeşte cu o graţie înnăscută, parcă fără să atingă pământul, are ceva din semi-materialitatea unei fiinţe de fum. Este îmbrăcată întotdeauna cu gust şi atrage ca un magnet privirile plimbăreţilor din centrul oraşului. Anca se îmbracă strident, e mica şi îndesată, vorbeşte tot timpul, însoţindu-şi cuvintele cu nişte gesturi dezordonate, câteodată începe să fluiere din senin, nu renunţă niciodată la punga de pufuleţi sau la pachetul de biscuiţi din care se înfruptă temeinic, chiar şi în timpul cursurilor, spre hazul colegilor şi indignarea profesorului, care deşi îi apreciază talentul, e evident că n-o simpatizează. Când se înfurie, acesta îşi pierde controlul şi vorbeşte cu un pronunţat accent moldovenesc, pe care Anca ştie să-l imite la perfecţie, improvizând în recreaţii mici spectacole care îi vădesc de acum marile înzestrări de comediantă.

Uneori cele două fete poposesc pentru o jumătate de oră în cimitirul oraşului, care în zilele de lucru e întotdeauna pustiu. Înmormântările sunt puţine căci în oraşul acesta, unde se spune că locuiesc cei mai leneşi oameni din România, până şi moartea dă  nişte semne de trîndăveală. Fetele caută o bancă mai retrasă, Anca scoate din geanta ei mare de moaşă un pachet mototolit de Carpaţi şi îşi aprinde precipitat o ţigară. La insistenţele sale, a încercat şi Ada de câteva ori, dar damful de tutun prost nu i-a provocat decât o greaţă puternică, aşa încât Anca s-a resemnat să fumeze de una singură. În timpul acestor popasuri, Ada vorbeşte foarte puţin, n-a fost niciodată predispusă la confesiuni şi i se pare indecent să-ţi dezgoleşti sufletul chiar şi în faţa unei persoane apropiate. Prietena ei este în schimb teribil de vorbăreaţă şi are fibră de răzvrătită: îşi bate joc de şcoală, de profesori şi de colegi, ca chiar şi de propria ei familie şi îşi pune la bătaie darurile extraordinare de imitatoare, făcând-o pe Ada să râdă în cele din  urmă în hohote, chiar dacă nu se simte prea în largul ei când o aude pe Anca numindu-şi profesorii fosile de la Antipa, colegii – puţoi, colegele  ţoape, iar pe tatăl ei un idiot semi-analfabet, căzut pe jumătate în mintea copiilor din cauza femeilor şi a băuturii.

Nu de puţine ori Anca aduce vorba şi despre băieţi. Nu dă doi bani pe puştii de seama ei, toţi nişte papă-lapte, nişte baieţandri cu caş la gură, care habar n-au că o femeie adevărată n-are nevoie de tirade romantice, se şterge cu ele la cur, o femeie adevărată vrea … Şi Ada e oripilată auzindu-şi prietena rostind fără ifose numele popular al organului reproducător masculin, îi vine să se ridice de pe bancă şi s-o ia la fugă oriîncotro, se simte mânjită, acoperită de sus până jos cu noroi de vorbele fără perdea ale Ancăi, dar ceva, ca un fel de curiozitate bolnăvicioasă, o tine în loc şi, deşi ar vrea să-şi astupe urechile, îţi ascultă mai departe amica povestind despre Sandu, care-i fusese cu un an mai înainte gagic.

 

Ada a ajuns să ştie deja povestea pe dinafară. Sandu era un tânăr muncitor de vreo 20 de ani, pe care Anca îl cunoscuse într-un bar din centrul oraşului. În seara aceea era foarte beat, foarte pus pe harţă, gata să se ia la bătaie cu ospătarii. Anca a reuşit să-l potolească, i-a mai plătit două rânduri de vodcă şi a început să-i facă avansuri. Era şi ea binişor ameţită, căci trează n-ar fi îndrăznit, era conştientă că e urâtă şi are prea puţine farmece cu care să atragă bărbaţii. Hormonii începuseră să lucreze cu putere însă încă de timpuriu în această fată, măruntă şi îndesată, cu nasul turtit şi cu buzele groase. Tatăl ei avea o colecţie remarcabilă de casete porno, la care Anca se uita pe furiş, tremurând de dorinţă, iar somnul ei era populat de nişte vise erotice care reveneau obsesiv, ducând-o până la limita unei maladii psihice. Nu se mai putea gândi decât la bărbaţi, scenele din filmele pe care le urmărea pe ascuns îi jucau tot timpul pe fundul retinelor, începuse să se dezintereze de şcoală şi să frecventeze cu asiduitate barurile şi discotecile. Toate aceste escapade I se raportau tatălui ei, care se mulţumea să rânjească tâmp pe sub mustăţile lui negre şi groase şi să-i spună Ancăi că e urîtă ca dracu şi că nici măcar un soldat beat nu şi- ar face damblaua cu ea, degeaba stă seară de seară, arătându-şi picioarele de jos până sus, în cârciumile alea împuţite din centru. Verişorul ei de opt ani, pe care îl strecura câteodată în camera ei, îl punea s-o dezbrace şi s-o mângâie peste tot, n-o putea satisface cu adevărat şi în loc s-o aline, îi stârnea şi mai rău poftele.

În seara despre care vorbim Anca a aflat pe viu, în spatele unui boschet din grădina publică, ce are bărbatul între picioare. Apoi a învăţat să se strecoare în cămăruţă pe care Sandu o împărţea la căminul de nefamilişti cu încă doi colegi, care nu prea făceau nici ei nazuri în faţa sticlei de vodcă şi a fundului de femeie. De fapt, tot căminul era veşnic pus pe petrecere şi toţi locatarii îşi aduceau acolo femei, cu larga complicitate a portarului,  care, în schimbul unei bancnote de 10 lei, se grăbea să le dea binecuvântarea lui perechilor clandestine, uneori mai înfruptânsu-se şi el cu vreo bucăţică rămasă de la festinul băieţilor. Anca a cunoscut în cămăruţa lui Sandu toate deliciile amorului fizic, a participat şi la câteva mici orgii colective, despre care nu mai păstra decât nişte amintiri tulburi, iar setea ei de bărbat parcă se mai ostoise. Nu făcea mare caz de faptul că uneori Sandu îi cerea bani, nici că acesta se mai întâlnea şi cu alte fete. Timp de câteva luni a fost pe deplin mulţumită, gagicul ei era un cocoşel straşnic, dar totul s-a terminat în ziua când acesta a primit ordinul de încorporare. Acum este iar singură, chinuită din nou de frământările cărnii, care după ce devenise femeie, se făcuseră şi mai puternice. Câteodată, după ce bea două sau trei sute de grame de vodcă îşi face curaj şi începe să dea târcoale căminului de nefamilişti, în căutarea unei ocazii…

Roşie toată la faţă, cu o senzaţie de nod în stomac, Ada asculta totuşi aceste poveşti ale Ancăi cu tot mai multă curiozitate. Nimeni nu-i vorbise până atunci despre sex cu atâta francheţe. În casa părinţilor asemenea discuţii erau de neconceput. Tot ce ştia Ada depre legătura carnală dintre bărbat şi femeie aflase din cărţi şi nu-şi formase încă o imagine limpede despre asta. Iar ceea ce ştia i se părea scabros şi umilitor. Era convinsă că ea nu-i va permite niciodată unui bărbat să-i facă lucrul acela oribil şi totuşi, în timp ce Anca îi povestea, începuse să simtă anumite înfiorări, trupul ei era cuprins de un cutremur uşor, ca atunci când se pregătea de atingerea fierbinte a iubitului ei, iar în închipuirea ei începeau să se cristalizeze anumite scene erotice, pe care încerca să le alunge printr-un efort de voinţă. Erau legile naturii, care acţionau până şi asupra unei făpturi de abur şi fum, aşa cum era Ada.

Trebuie să mărturisesc din nou, cu toată onestitatea, că aceste scene nu se petrec decât în închipuire. Ada nu mi-a povestit niciodată despre această prietenă mică şi îndesată, care s-a strecurat pe neaşteptate în însemnările mele ce se doresc o povestire romantică. Recitind paginile de mai înainte, îmi dau seama că de fapt Anca seamăna  destul de bine cu una din fostele mele prietene, Mariana, pe care o cunoscusem imediat după terminarea liceului, când mă apucasem să frecventez cu asiduitate Cocioaba

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: