naluca 7

Fericirea din casa mătuşii Mariette n-avea însă să dureze prea mult. Primul trimestru a trecut foarte repede, iar în vacanţa de iarnă Ada a plecat la părinţi. Acolo atmosfera devenise acum parcă şi mai apăsătoare. tatăl său se întorcea acasă seara târziu şi se strecura cu paşi împleticiţi în camera lui, mama era parcă mai acră şi mai cicălitoare ca niciodată. I-a cerut Adei carnetul de note şi, când a văzut că fetiţa are numai note de zece, s-a strâmbat a nemulţumire şi a mormăit că la liceul de coregrafie notele de zece se acordă probabil foarte uşor. Şcoală adevărată se mai face doar în micile oraşe de provincie.

Când a văzut hainele cumpărate de Mariette a fost iarăşi nemulţumită: astea nu-s haine pentru un copil de clasa a cincea. O fetiţă de doisprezece ani trebuie să fie îmbrăcată modest şi decent, altfel familia ei ar putea să fie suspectată de frivolitate. Şi chiar a doua zi i-a cumpărat Adei câteva rochii, două perechi de pantaloni şi un palton, toate după gusturile ei. Rochiile aveau o croială severă, erau de un cenuşiu murder, care imita culoarea blăniţei de şoarece, de un cafeniu spălăcit sau de un albastru închis ce te ducea cu gândul la cerneală şi călimară, pantalonii erau foarte largi, paltonul semăna cu o manta soldăţească. Şi cât va sta la părinţi, Ada va fi obligată să se îmbrace după regulile dictate de mama ei, hainele de la Mariette nici măcar n-au fost despachetate.

Zilele treceau greu, una mai posomorâtă ca alta. Până şi Gery se schimbase, dădea semne de bătrâneţe şi oboseală. Stătea aproape tot timpul culcat pe covoraşul din hol, îi trecuse orice poftă de joacă şi când Ada se apropia de el să-I mângâie botul inteligent, câinele o privea cu tristeţe şi îi lingea mâinile.

Moş Crăciun i-a adus Adei o culegere cu exerciţii şi probleme de matematică. Mamei I se părea ciudat că fetiţa nu primise teme pentru vacanţă şi s-a grăbit să-i întocmească un program zilnic, pe care l-a bătut la maşină şi l-a afişat în camera de Adei. Patru ore pe zi erau destinate învăţăturii: puţină matematică, puţină compunere, puţină gramatică. Au apărut şi caietele de teme, pe care mama, le controla zilnic cu creionul roşu în mână în mână.  Iar dacă descoperea vreo greşeală (din fericire în temele Adei nu erau niciodată prea multe greşeli) începeau reproşurile: fetiţa era certată că nu învaţă destul, că din cauza baletului are lacune serioase la învăţătură, că e neserioasă şi superficială.

Ada răbda, aşteptând să se scurgă cât mai repede cele trei săptămâni de vacanţă. Aşa cum răbda şi interogatoriile minuţioase la care era supusă încă de la venire. Mama vroia să ştie tot: cum decurg orele de balet, dacă are un partener, dacă se simte bine în casa lui Mariette, dacă e bine hrănită, dacă are suficientă linişte şi suficient timp pentru învăţătură. Iar răspunsurile fetiţei nu erau niciodată considerate satisfăcătoare.

În timp ce Ada rezolva exerciţii grele de aritmetică, scria compuneri despre mândria de a fi român sau se chinuia cu cazurile substantivului şi ale pronumelui personal, afară se lăsase o iarnă ca-n basme. Dealurile din preajma oraşului erau tocmai bune de săniuş. Spre ele se îndreptau zilnic o mulţime de copii veseli şi rumeni în obraji, care încercau să guste cât mai mult din bucuriile vacanţei de iarnă. Nu însă şi Ada. Ea a trebuit să aştepte până în prima duminică: atunci tatăl ei era liber şi putea să o însoţească. Mama considera că fetiţa nu poate fi lăsată nesupravegheată: cine ştie cu ce  obiceiuri proaste se alesese la şcoala de coregrafie sau acasă la Mariette.

În sfârşit, a sosit şi ziua mult aşteptată. Săniuţa  fost coborâtă din pod, Ada s-a echipat, tatăl ei era gata. Afară era zi geroasă şi însorită, nu mai ninsese de câteva zile, zăpada începuse să se bătătorească şi să îngheţe. Pe străzi  puteau fi văzuţi mulţi copii, care se bulgăreau, se dădeau pe gheaţă sau se străduiau să înalţe oameni uriaşi de zăpadă, cu nas roşu de morcov, ochi de cărbune şi o cratiţă veche în creştetul capului. Tot orăşelul era plin de râsete şi chiote de veselie.

Pe drum, tatăl Adei şi-a cumpărat o sticlă de vodcă rusească.

Derdeluşul era plin. Veniseră copiii, dar veniseră şi adulţii, unii cu sănii, alţii cu skiuri, ba câţiva tigănuşi veniseră doar cu o folie mare de plastic, pe care o foloseau în chip de săniuţă. Era multă gălăgie şi multă mişcare.

Aici Ada se simte în largul ei pentru prima data de când venise acasă Tatăl nu vrea să se dea cu săniuţa se mulţumeşte să stea pe margine, tropotind din când în când din picioare şi sorbind la răstimpuri câte un gât zdravăn de vodcă. Fetiţa în schimb este roşie toată la faţă de fericire. Urcă cât poate de repede coasta pieptişă a dealului, apoi îşi dă drumul la vale, călare pe săniuţa pe care se pricepe de minune să o conducă. Sania zboară,  iar aerul rece o izbeşte pe Ada în faţă, făcând-o că scoată mici strigăte de satisfacţie. Acum ea se poate bucura în voie de soare şi zăpadă, e fericită şi liberă. Pentru câteva ore cicălelile mamei, caietele groase de teme, atmosfera apăsătoare din familie  au fost date uitării. Ada a îngheţat bocnă, picioruşele ei sunt amorţite de frig, dar nu vrea să se întoarcă acasă, ar rămâne pe deal pînă la lăsarea întunericului, dar tatăl, care a apucat să stoarcă şi ultima picătură de pe fundul sticlei de vodcă, începe să dea semne de nerăbdare. Ajunge atâta săniuş, oamenii mai trebuie să şi prânzească! Iar Ada descoperă că tatăl ei are iarăşi ochii roşii şi lăcrămoşi şi vorbeşte cu limba împleticită.

Masa de Revelion a semănat cu o masă de parastas. S-au aşezat toţi trei în sufragerie în faţa televizorului: tatăl într-un fotoliu, cu o damigeană de vin la picioare, mama şi Ada pe canapea. Părinţii arătau şleampăţi şi neîngrijiţi. Mama purta aceeaşi rochie boţită de casă cu care trebăluise toată ziua prin bucătărie, tatăl  nici măcar nu catadicsise să-şi schimbe pijamaua cu o haină de zi, era neras, pământiu la faţă şi posomorât. Pe masă fuseseră puse câteva platouri cu gustări de care nu se atingea nimeni, nimeni nu scotea vreun cuvânt, toţi se prefăceau că urmăresc cu atenţie programul de la televizor.

Apoi, la un moment dat, mama i-a spus Adei să treacă la masă şi să mănânce. Fetiţei nu-i era foame, avea o senzaţie de nod în gât, se simţea nespus de singură şi nespus de străină în casa aceea rece ca o cazarmă. lângă aceşti doi oameni care se uitau din când în când unul la altul cu ură şi care se întâmpla să fie tocmai părinţii ei. A înghiţit în silă o felie de caşcaval şi câteva măsline. Apoi a spus că o doare îngrozitor capul şi a cerut voie să se retragă în camera ei. Îi venea foarte tare să plângă, nici ea nu ştia prea bine de ce, dar nu vroia în faţa părinţilor, care nu trebuiau să afle cu niciun preţ ce e în inima ei. În noaptea aceea a dormit cu Gery. care o încălzea cu blana lui groasă şi cafenie de urs, stropită din abundenţă cu lacrimile fetiţei.

Câinele avea să moară în ultima zi a vacanţei de iarnă. L-au descoperit ţeapăn pe covoraşul din hol, cu ochii larg deschişi şi sticloşi, ca şi cum le-ar fi adresat un reproş stăpânilor ce îl crescuseră de pe când era pui şi cărora le cerea acum ajutorul. În dimineaţa aceea Ada a leşinat pentru prima data în viaţa ei. Iar când s-a trezit din lesin, Gery nu mai era nicăieri. Tatăl reuşise să-i scobească o groapă în pământul îngheţat din grădină şi tovarăşul de joacă al Adei, singurul ei prieten adevărat, s-a topit pentru totdeauna în plămada din care ieşise şi în care fiecare făptură, nu doar oamenii, ci şi câinii, trebuie să se întoarcă, potrivit cu legile firii.

În ziua plecării Ada era plânsă şi foarte palidă. Nu auzea nimic din puzderia de reguli de viaţă cu care mama ei, ce a însoţit-o la gară, i-a împuiat urechile pe tot drumul. Fetiţa se săturase de atâta grijă maternă, iar după moartea lui Gery simţea că n-o mai leagă nimic de casa părinţilor ei, la care se gândea tot mai mult ca la nişte străini. Locul ei era la şcoala de balet şi în locuinţa veselă şi prietenoasă a lui Mariette.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: