naluca 12

De aproape o săptămână n-am mai primit niciun mesaj de la Ada. Oare prin intermediul cine ştie căror senzori misterioşi, această femeie de cuvinte şi fum să fi ghicit că în ultima vreme o parte a gândurilor mele se îndreaptă către Adina? Deşi ideea mi se pare absurdă, constat că mă urmăreşte cu insistență de câteva zile. Am sentimentul că apucându-mă să scriu despre povestea asta, veche de treizeci şi cinci de ani, am încălcat una din regulile, niciodată formulate explicit, dar perfect intuite de amândoi, ale relației mele cu Ada. Trebuie să recunosc că n-am fost mereu sincer cu ea în totalitate. E adevărat că i-am vorbit pe larg despre defectele mele, dar deloc sau foarte puțin despre femeile alături de care mi-am închipuit, de-a lungul anilor, că aş putea trăi o dragoste ideală, aşa cum există în romane, dar poate că nu şi în realitate. Consideram că ele reprezintă, oricum, un capitol închis, fuseseră nişte autoiluzii, de care din fericire am reuşit să mă lecuiesc la momentul oportun, hărăzite să fie îngropate pentru totdeauna în muzeul trecutului, de unde nu aveam nici cea mai mică intenție să le mai dezhumez. De altfel nu mai fac de mult timp inventarul fostelor mele iubite, Adina îmi revenise în amintire cu totul întâmplător, dar faptul că am scris despre ea într-o povestire care se dorea dedicată în întregime Adei mi se pare un mic sacrilegiu şi mă face să mă îndoiesc nu numai de intensitatea sentimentelor mele cât şi de capacitatea mea de a duce până la capăt o povestire. În definitiv, Ada ar avea tot dreptul să fie geloasă şi nu pot emite nicio pretentie să mă înțeleagă. În trecutul ei nu există Adine,  bărbații care i-au stârnit oarecum interesul pot fi numărati cu uşurință pe degete şi niciunul dintre aceştia nu i-a fost iubit în adevăratul înteles al cuvântului. Asta desigur în cazul în care mesajele ei au fost sincere sută la sută. Căci, cu toate că mi-e foarte greu s-o suspectez de nesinceritate, mă simt îndreptățit uneori să mă întreb dacă dezinteresul ei pentru bărbați, despre care mi-a vorbit de atâtea ori, este real şi dacă trebuie s-o cred în totalitate atunci când afirmă că n-a cunoscut niciodată cu adevărat voluptatea în compania unui partener masculin. Atunci când sunt ros de asemenea îndoieli, excesul meu de imaginație îmi joacă festele cele mai cumplite. Ajung să mi-o închipui pe Ada în niste ipostaze lubrice pe care deocamdată mi-e cu neputință să le aştern pe hârtie, pentru ca după aceea să fiu copleşît de ruşine. Există în mine o ființă josnică şi perversă, o înclinație bolnăvicioasă spre tot ce-i imund, o vocație a abjecției, o voluptate de a terfeli, care, declanşându-se din senin, îmi afectează, împotriva voinței mele, până şi fantasmele cele mai pure, zădărnicindu-mi orice aspirație spre sublim. Dar în definitiv, ce ştiu eu despre Ada? Şi chiar dacă îndoielile mele legate de ea ar avea un oarecare temei, cine îmi dă dreptul s-o judec pentru că şi-a trăit viața ca o femeie normală, care a cunoscut dragostea si plăcerea?

În Steaua făra nume, partenerul Adei a fost Călin, un tânăr actor abia ieşit de pe băncile institutului, căruia rolul profesorului Miroiu i se potrivea ca o mănuşă. Nu l-am văzut niciodată în realitate, dar putem foarte lesne să ni-l închipuim. Este unul dintre acei tineri care nici în pragul vârstei de treizeci de ani nu par să fi ieşit cu totul din adolescență. Este înalt şi subtire şi, aşa cum se întâmplă de obiecei cu băieții aflați încă în creştere, mâinile şi picioarele îi par disproportionat de lungi în raport cu trupul. În viața de toate zilele poartă nişte ochelari cu lentilele groase, şi, probabil şi din cauza miopiei, mişcările lui au o anume nesigurantă şi stângăcie. Îmaginați-vă apoi, pe acest corp subțiratic de semiadolescent, un chip prelung şi palid,  de o dulceață aprope feminină, nişte ochi negri, catifelați, prin care trece adesea o umbră de melancolie, nişte buze perfect conturate, a căror roşeată constrasteaza puternic cu albul marmoreean al frunții boltite şi al obrajilor cu pomeții usor ieşiti în afară. Părul e foarte negru şi lung, sprâncenele frumos arcuite, bărbia molcomă şi rotundă, sugerând poate o anumită lipsă de fermitate.  În afara scenei, pe care reuşeşte să-şi depăşească timiditatea nativă şi să joace cu dezinvoltura actorului profesionist, trebuie să precizez că este un mare timid, iar în relațiile cu femeile dovedeşte multă reținere. În ciuda avansurilor pe care i le-au făcut unele frumuseți ale oraşului, atrase de farmecul aparte al acestui bărbat uşor efeminat, al cărui chip pare parcă desprins dintr-o istorie ilustrată a romantismului, nu i se cunoaşte nicio iubită şi nicio prietenă. De altfel, nu caută nici tovărăşia bărbaților, nu frecventează cârciumile şi cafenelele, cărora le preferă plimbările singuratice prin grădina publică sau lecturile. S-ar putea spune că, într-un fel, Călin reprezintă replica feminină a Adei.

Evident că portretul acestui personaj este alcătuit exclusiv din imaginație. Ada nu mi l-a descris niciodată amănunțit şi aş fi putut să-i atribui lesne orice altă înfățisare. De exemplu pe cea a unui bărbat de vreo patruzeci de ani, suplu şi bine proportionat, cu tâmplele uşor încărunțite, îmbrăcat după ultimele jurnale de modă (asa cum arată actorul care îl interpretează pe Grig), etalând un aer blazat, care îl face foarte atragător pentru femeile tinere. Îmi dau însă seama că aşă fi comis o greşeală, căci Ada e încă în faza reveriilor romantice, iar imaginea lui Călin se mulează perfect peste fantasmele sale nocturne şi îî satisface nevoia de poezie. Atunci când, în momentele tulburi dintre veghe şi somn, îşi simte trupul gol atins de mâna fierbinte a iubitului său, ea nu caută, aşa cum s-ar putea crede o plăcere vulgară, iar satisfacția pe care o simte nu ține doar de explozia simțurilor, afectează în egală măsură mecanica proceselor sufleteşti, generând un soi de plutire sau de înălțare interioară asemănătoare cu starea pe care o trăieşte atunci când citeşte o poezie. Iar dacă trebuie să-i atribui un chip omenesc acestui iubit nevăzut, căruia Ada i se dăruieşte cu o inocență deplină, fără să aibă nici un moment sentimentul că ar săvârşi ceva reprobabil, primul care îmi vine în minte este acela al lui Călin. Nici pe acesta însă tânăra interpretă a Monei nu l-a plăcut de la bun început. Ceea ce îî displăcea erau mai ales mişcările sale oarecum stângace din afara scenei, dovedind o anumită incapacitate de a-şi stăpâni trupul în totalitate, motiv pentru care socotea că partenerul ei e încă departe de a fi un mare actor, chiar dacă se descurca mai mult decât onorabil în partitura profesorului Miroiu. Chiar şi vocea lui Călin trăda  uneori o anumită nesiguranță, câteodată se împotmolea la mijlocul unei fraze sau începea chiar să se bâlbâie din senin, dar din fericire asta nu se întâmpla niciodată pe scenă. Ada l-ar fi putut include cu uşurintă în categoria puştanilor timizi care îi făcuseră curte, deşi, cronologic vorbind, Călin nu mai era de mult un puştan. Ceea  ce o împiedica însă să ia o atitudine atât de tranşantă era zâmbetul. Partenerul ei de scenă avea un fel de a zâmbi foarte particular, un zâmbet copilăresc, plin de ingenuitate şi totuşi în acelasi timp puțin trist, care părea să trădeze o anumită vulnerabilitate, ca şi cum, ori de câte ori zâmbea, Călin şi-ar fi etalat, dezarmându-te dintr-o dată, fragilitatea şi slăbiciunea ce rezultau din natura lui oarecum feminină. Pentru Ada, pe care experiențele ei de până atunci o învățaseră să vadă în fiecare bărbat un potențial agresor, zâmbetul acesta avea ceva liniştitor şi îi dădea o stare de siguranță. Dacă în prezența altor bărbați simțurile ei de mică sălbaticiune intrau în alertă, semnalându-i amenințarea unui pericol latent, Călin i se părea una dintre acele rare făpturi lipsite de orice pornire către agresivitate şi absolut incapabile să săvârşească vreun rău sau să provoace vreo suferință. Desi îi displăcea în multe privințe, simțea pentru el o anumită simpatie, care, cu timpul, va deveni afecțiune.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: