naluca 14

După Ada, următoarea mea iubită a fost Irina, pe care colegii ei de şcoală o porecliseră Grasa. De fapt Irina nu era propriu-zis grasă, era însă mai dezvoltată decât celelalte fetiţe de seama ei, iar corpul ei era deja aproape un corp de femeie. Avea părul roşcat, buzele groase, ochii mici şi vicleni, nişte dinşi mărunţi şi foarte albi, cu strungăreaţă la mijloc, obrajii pătaţi de pistrui. Chipul Irinei nu era foarte frumos şi nu era prea frumos nici corpul, dar, îmi dau seama acum, emana un soi de senzualitate frustă, ascundea în el un început de feminitate sălbatică, care o făcea destul de atrăgătoare. Într-un cuvânt, cu sânii ei mari, cu şoldurile ei late şi cu coapsele sale scurte şi viguroase, Irina avea să fie femela prin excelenţă.

Locuia la câteva case de mine, la  un demisol, împreună cu mama ei, o femeie ciudată care stârnea printre vecinele noastre o teamă superstiţioasă, fiindcă se spunea că ştie să facă farmece. Oricum – spuneau tot vecinele – pe Irina o scăpase din mână, iar fata îşi cam făcea de cap cu toţi golanii cartierului, fiind gata să stea cu picioarele în sus pentru un cornet de seminţe sau un pachet de ţigări. Era cu doi ani mai mare ca mine, dar după ce a rămas repetentă de mai multe ori, m-am pomenit coleg de clasă cu ea, printr-a cincea sau printr-a şasea.

Profesorii nu puteau s-o înghită, pentru că era grea de cap, leneşă şi obraznică, băieţii din clasă roiau însă în jurul ei, atraşi de coapsele sale puternice şi de smocurile dese de păr de sub brat, pe care le puteau admira în voie la orele de educaţie fizică, dar atraşi mai ales de faptul că îşi puteau permite cu ea lucruri pe care nu şi le-ar fi putut îngădui cu nicio altă fată din clasă. Irina nu se supăra dacă doi sau trei băieţi o înghesuiau într-o recreaţie într-o toaletă şi se apucau să o pipăie, se lăsa prinsă de sâni sau ciupită de fund, gâdilată la subsuori şi împroşcată cu propuneri obscene, iar singura ei reacţie era un chicot prostesc, care îi aţâţa încă şi mai tare pe adoratori.

Eu n-am participat niciodată la aceste joculeţe lascive, eram încă pe vremea aceea un băieţaş timid şi retras, care se străduia să-şi îndeplinească sârguincios obligaţiile şcolare şi să ia note bune, caracterul meu de neom nu ieşise încă la suprafafaţă. Cu Irina aveam să mă împrietenesc abia două două trimestre, când Grasa era ameninţată din nou serios cu repetenţia. A venit la mine într-o recreaţie  şi m-a întrebat dacă n-aş putea s-o ajut puţin la matematică, anul ăsta ar vrea să promoveze şi ea, era pentru a treia oară în clasa a cincea. Rugămintea Irinei mă măgulea, ideea de a face pe micul meditator îmi gîdila plăcut vanitatea, mai ales că la adunările noastre pioniereşti ni se spusese de repetate ori că pionierul adevărat este dator să-şi ajute colegii mai slabi la învăţătură. Prin urmare i-am spus că poate trece pe la mine când vrea: o să învăţăm şi o să ne facem temele împreună. Generozitatea mea n-a fost însă tocmai pe placul maică-mii, care, atunci când a auzit că am de gând s-o ajut pe Irina la învăţătură, mi-a spus că nu va permite niciodată una ca asta, iar dacă Grasa va îndrăzni să intre în curtea noastră, o să-I tragă peste spinare câteva cozi de mătură. Ca s-o lămuresc a trebuit să dau dovadă de multă diplomaţie; i-am spus că e vorba de o sarcină pionierească. Pentru că se apropia sfârşitul anului şcolar, iar unii dintre colegii noştri erau ameninţaţi cu corigenţa sau chiar cu repetenţia, elevii mai buni fuseseră însărcinaţi să-I ajute, după puterile lor, astfel încât clasa noastră să aibă o promovabilitate de sută la sută. Grasa fusese data în grija mea de tovarăşa dirigintă, pentru că eram vecini, iar dacă nu mă voi achita  de această sarcină, voi fi pus în discuţia colectivului pionieresc, ba s-ar putea chiar să mi se ia cravata de pionier. În simplitatea ei, maică-mea m-a crezut. Şi, chiar de a doua zi, am devenit profesorul de matematică al Irinei.

Evident că n-am reuşit s-o învăţ nimic. Grasa era proastă ca noaptea, cum să îmţeleagă ce este aceea o fracţie periodică simplă sau mixtă, când ea nici măcar table înmulţirii n-o stapânea cumsecade? La început m-am încăpăţânat. Luându-mi un aer solemn de profesor, i-am  dictat reguli pe care i-am cerut să le înveţe pe dinafară, am pus-o să rezolve, sub supravegherea mea, cele mai uşoare exerciţii din cartea de aritmetică, i-am dat teme pentru acasă… În scurtă vreme mi-am dat însă seama că nu e nimic de făcut, creierul Irinei nu era făcut pentru matematică. Mult mai interesant decât creierul era însă corpul ei… Mă atrăgeau mai ales coapsele sale, care i se dezgoleau uneori până la jumătate şi care, după două sau trei lecţii, au început să mi se pară mult mai atrăgătoare decât fracţiile periodice. Iar când Grasa îşi arăta coapsele ora de matematică era iremediabil compromisă. Acum cred că şi le dezgolea intenţionat şi că se juca cu mine precum mâţa cu şoarecele.

Îmi venise de multe ori să pun mâna pe coapsele Grasei, iar într-o bună zi, în timp ce ea copia de zor o regulă din cartea de aritmetică, nu m-am mai putut abţine: mâna mea s-a aşezat mai întâi pe genunchiul Irinei, apoi a început să urce mai sus… Respiram sacadat…inima îmi bătea foarte tare….eram teribil de excitat….nu mai mângăiasem niciodată până atunci o coapsă de fată, iar cea a Irinei era fierbinte şi plăcută la pipăit…Grasa n-a reacţionat imediat. Abia după ce mângâierile mele  au ajuns undeva foarte sus, s-a oprit din scris, s-a uitat lung la mine, mi-a făcut cu ochiul, mi-a luat mâna, şi-a vârât-o între coapse şi a strâns-o puternic. Iar mâna ei a început să-mi mângâie prin pantaloni penisul întărit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: