naluca 15

Din ziua aceea am devenit gagicul Irinei şi am învăţat de la ea că există şi o altfel de dragoste decât cea pe care o nutrisem mai de mult pentru Ada.  Sub influenţa Grasei, toate tarele mele de caracter, cele care aveau să mă transforme încetul cu încetul într-un neom, au început să se dea în vileag.

Orele noastre de matematică degeneraseră. Scriam tema la repezeală. Irina o copia după mine şi mă lăsa să o pipăi. Făceam însă asta mereu cu frica în sân, maică-mea, care pleca rar  de acasă, putea să  ne surprindă oricând. Dar şi frica asta avea ceva excitant, făcea parte din micul nostru ritual erotic. S-a întâmplat apoi ca Irina să mă anunţe că va fi singură două săptămâni, mama ei urmează să plece la ţară, aşa că voi avea prilejul să-i întorc vizitele, la ea nu ne va mai deranja nimeni…

Îmi amintesc şi acum perfect de camera în care locuia Grasa , o camera mobilată sărăcăcios, cu pereţi coşcoviţi, pe care Irina lipise fel de fel de afişe şi fotografii şi îmi amintesc mai ales de mirosul de mucegai care domnea în acest  subsol insalubru, un miros ce a acompaniat permanent, timp de două săptămâni, drăgostelile noastre. De data asta rolurile se inversaseră: eu eram elevul, iar Grasa era profesoara. N-am mai învăţat nimic, nu mi-am mai făcut temele şi am început să lipsesc de la şcoală, căci mult mai interesante şi mai atrăgătoare decât lecţiile de acolo erau acum pentru mine cele ale Irinei. În tovărăşia ei am fumat prima ţigară din viaţa mea şi m-am îmbătat pentru prima data. Am învăţat de la Irina să sărut cu limba şi să joc poker pe dezbrăcate. Am luat cunoştinţă de misterele corpului femeiesc şi am fost iniţiat în abc-ul desfrâului. Iar toate acestea se potriveau ca o mănuşă cu tarele mele de caracter. Trebuie să spun însă că după ce jocurile noastre amoroase se isprăveau, aveam uneori o senzaţie uşoară de greaţă. Mi se făcea dintr-o data scârba de limba pofticioasă şi roşie a Irinei, de subţiorile sale, nu întotdeauna foarte bine spălate, de părul ei pubian des şi roşcat, dar mai ales de mirosul ei: un miros acrişor, care emana din zona sexului şi I se răspândea în tot corpul. Aproape în fiecare seară îmi propuneam să pun capăt întâlnirilor noastre, dar a doua zi corpul Irinei mi se părea iarăşi cumplit de atrăgător şi eşuam iarăşi între braţele sale groase şi pistruiate.

Toată nebunia asta a durat două săptămâni. Mama Irinei s-a întors de la ţară, iar cu giugiulelile noastre s-a isprăvit. Mai mult decât atât, s-a isprăvit şi cu orele de matematică. Fără să-mi dea nicio explicaţie, Grasa pur şi simplu a încetat să mai vină. La şcoală mă ignora cu desăvârşire, zbenguindu-se în recreaţii cu alţi băieţi care o înghesuiau pe la colţuri şi dându-mi astfel prilejul  (iată încă un lucru pe care l-am învăţat de la Irina) să aflu pe pielea mea ce e gelozia. Nu mă mai puteam concentra la lecţii, am început să iau note proaste, şcoala devenise pentru mine un chin. Când vedeam cum Irina se lasă înghesuită de alţii, simţeam o furie oarbă şi neputincioasă şi cred că aş fi fost în stare să-I tai în bucăţi curtezanii, dar, din păcate nu eram în stare nici măcar să-i bat, pentru că erau mai puternici decât mine. De câte ori încercam să-i vorbesc, Grasa îmi întorcea spatele, facându-mă să descopăr de timpuriu cât de absurd, cât de inexplicabil e uneori comportamentul femeilor. Dacă ea n-a apucat să înveţe nimic de la mine, eu am învăţat de la ea numeroase lucruri care mă vor face în viitor oarecum suspicios în raport cu sexul opus. După ce trezise în mine demonii cărnii, Irina mă abandona acum ca pe o jucărie stricată, făcându-mă să mă simt dispreţuit, umilit, aruncat la gunoi, cu toate fracţiile mele periodice, simple sau mixte. Din fericire pentru mine, la puţin timp după aceea m-am îmbolnăvit de hepatită. Au urmat câteva săptămâni de spital lungi şi plictisitoare şi, încetul cu încetul, am început să mă gândesc tot mai puţin la Irina. Iar când am revenit la şcoală, spre sfârşitul ultimului trimestru, Grasa nu mai era acolo: fusese internată într-o instituţie de reeducare. Aveam s-o revăd mult mai târziu, în nişte împrejurări care n-au nicio legătură cu povestirea de faţă: era femeie la casa ei, cu bărbat şi copii, vânzătoare într-un magazin de confecţii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: