naluca 25

Am crezut că Adina nu mă va ierta niciodată. Recitind Sfinxul cu faţa de marmură mi-am dat seama că versurile, care ţâşniseră din mine şuvoi, scăpate de sub orice control, erau prea senzuale, câteodată aproape lascive, iar doamna Caprini nu le putuse interpreta decât ca pe o gravă ofensă. Nimic nu-mi dădea dreptul să vorbesc despre goliciunile ei, ca şi cum aş fi avut prilejul să le cunosc îndeaproape. Aşa se poate scrie eventual despre o amantă, dar nu despre o femeie pe care ai văzut-o doar de trei ori în viaţă, despre o femeie a cărei virtute nu e pusă de nimeni la îndoială. Mă purtasem din nou ca un adolescent. Şi am luat hotărârea să nu public niciodată acele poeme care acum mi se păreau odioase. Nu i le voi citi nici măcar lui Aurel Zaharia.

Şi totuşi Adina m-a sunat din nou la redacţia peste câteva zile. Nu părea de loc supărată. A ţinut să mă felicite pentru seara de lectură. Citisem minunat. Îi părea rău că din cauza unei mici indispoziţii, nu putuse să mă asculte până la sfârşit. Mă ruga să trec în zilele următoare iarăşi pe la liceu, avea de gând să-mi adreseze încă o rugăminte.

Oare femeia asta vroia să-şi râdă de mine?

Nu, nu îşi râdea. După ce o voi cunoaşte mai bine, aveam să aflu că în spatele măştii severe de profesoară de matematici se ascundea o natură sensibilă şi romanţioasă. La ea dragostea pentru poezie nu venea, ca la atâtea provinciale bovarice, din snobism, ci dintr-o necesitate interioară. Deşi îmi vorbea rar despre trecutul ei, o data mi-a mărturisit, că în adolescenţă fusese bântuită de crize de melacolie şi chiar de momente de autism, de care o salvaseră matematica şi sportul de performanţă. Fusese o aruncătoare de suliţă cu rezultate notabile până în anii de studenţie, când o ruptură de tendon greu tratabilă o silise să renunţe la sport. Continuase cu matematicile, cu ajutorul cărora a izbutit să ajungă la o stare de echilibru.. Dar a rămas cu dragostea pentru poezie. Avea acasă sute de volume de versuri, din care îşi citea zilnic, de multe ori cu glas tare şi ştia pe dinafară o mulţime de poezii. Când am întrebat-o, nu fără intenţii zeflemisitoare, dacă îi recită şi lui Radu Caprini, m-a privit mustrător şi mi-a spus că nu e cazul să discute cu mine despre soţul ei, care, de altfel, are cu totul şi cu totul alte preocupări.

De data aceasta mi-am anunţat vizita telefonic şi am renunţat la ţinuta protocolară, care mă făcea să arăt ca un caraghios. Adina m-a primit cu un zâmbet larg, a scos dintr-un băruleţ o sticlă de băutură şi mi-a spus că îmi poate oferi un strop de Calvados. Mi-a umplut apoi paharul pe jumătate şi şi-a turnat şi ei câteva picături. Ciocnim. ,,Pentru planurile noastre de viitor!’’ – spune Adina şi îmi zâmbeşte iarăşi misterios. Băutura are o aroma puternică şi mă arde pe esofag, în timp ce trag cu coada ochiului la gleznele fine ale femeii din faţa mea. Trebuie să mă mulţumesc cu atât. Fusta Adinei îi acoperă mai bine de jumătate din gambe.

Mă simt mult mai destins decât data trecută şi am sentimentul că amfitrioana mea a binevoit să-şi lase întredeschisă puţin armura de gheaţă, e prietenoasă şi caldă, reuşind să creeze între noi  un început de intimitate. Mă roagă să mă ocup de cenaclul liceului şi s-o ajut să înfiinţeze o revistă şcolară. Asta înseamnă, indiferent dacă îmi face plăcere sau nu, că de acum înainte ne vom vedea cam o data pe săptămână. Eu nu-mi pot lua ochii de la buzele ei.  Bănuiesc că trebuie să aibă un gust ameţitor şi plăcut de Calvados.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: