naluca 33

Nu aşa îmi închipuisem că va decurge o întâlnire de dragoste cu Adina. Aveam sentimentul că nici nu o posedasem în realitate. Visasem să-i ating şi să-i sărut fiecare centimetru de piele, să mă bucur îndelung de frumuseţea trupului ei, care îmi pârjolea încă ochii. Fusesem însă prea excitat şi mă dovedisem un amant detestabil, iar totul semănase mai curând cu o masturbare. Lacrimile din ochii Adinei, faptul că mă alungase aproape din camera ei nu puteau să trădeze decât o mare dezamăgire.  Îmi era limpede că nu ştiam să fac dragoste şi că trupul meu poate că nici nu era foarte înzestrat pentru asta. Până la urmă – mă gândeam eu în acele momente – actul erotic, mai mult sau mai puţin reuşit, e condiţionat de capacităţile noastre biologice. Nu oricine poate atinge performanţe amoroase notabile, aşa cum nu oricine poate deveni campion olimpic la maraton. Adina nu era de nasul unui mucos lipsit de experienţă, care nu reuşise nici măcar fizic să o penetreze cu adevărat şi să-i trezească simţurile la viaţă. Ea era camera interzisă, în care care încercasem să pătrund ca un hoţ căruia îi lipsesc însă cheile potrivite. De aceea, nu apucasem să fur nimic, rămăsesem doar cu ruşinea şi umilinţa.

Autobuzul se târa ca un melc. Apoi a rămas în pană vreo jumătate de oră în faţa unui magazin sătesc. Cei câţiva călători – nişte bărbaţi înarmaţi cu paporniţe, care se urcaseră la ultima oprire, cu siguranţă ţărani – au coborât şi au ciocănit la fereastra magazinului, închis la ora aceea. A apărut responsabilul. Se pare că erau buni prieteni cu el şi i-au cerut băutură. Am profitat şi eu de ocazie. Magazinul nu avea vodcă. Doar o ţuică slabă şi puturoasă, ce îţi întorcea pe dos măruntaiele. Dar era mai bună decât nimic. Cel mai greu  a fost cu prima înghiţitură. Apoi m-am pomenit întrebându-mă dacă Adina mai fusese şi cu alţi bărbaţi într-o cameră de hotel. De vreme ce o făcuse cu mine, putea să o facă şi cu altcineva. Poate făceam parte dintr-un şir de amanţi ocazionali, cu care doamna Caprini încerca să-şi trateze insatisfacţiile conjugale. Procurorul era un om destul de bătrân, doar cu câţiva ani mai tânăr decât unchiul Traian. Amărăciunea de adineauri începea să se transforme în resentiment. De ce nu avusese mai multă răbdare cu mine? Sau intenţionase să-mi demonstreze doar că nu sunt bun de nimic ca bărbat? Şi oare aveam într-adevăr o problemă? Femeile cu care avusesem de a face până atunci nu-mi dăduseră de înţeles asta. Nu puteam crede că simulaseră doar ca să-mi facă mie plăcere.

Nu ştiu de ce, îmi reveniră în minte apoi nişte secvenţe dintr-un film văzut cu câţiva ani în urmă. Exista şi acolo un cuplu în aparenţă aproape perfect, ca acela al soţilor Caprini. Femeia, care apărea în societate ca o persoană femecătoare, dar greu abordabilă, resimţea dorinţe sexuale violente pe care nu îndrăznea să le împărtăşească soţului ei. Un prieten de familie, ce bănuieşte această stare de lucruri, îi dă cu discreţie adresa unui local de petrecere, unde Severine devine prostituată şi se eliberează de toate vechile ei inhibiţii. Să fie şi Adina un fel de Belle de Jour, ziua directoare de liceu, iar noaptea damă de consumaţie? Şi n-o făcea oare cu acordul tacit al lui Radu Caprini care mie personal nu mi se părea mai potent decât un fier de călcat?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: