naluca 34

După întâlnirea de la hotel n-am mai îndrăznit s-o sun pe Adina. Nu m-a sunat nici ea. Intre noi pesemne totul se terminase chiar înainte de a fi inceput cu adevărat. O aventură ocazională care nu-mi lăsase decât un gust de amărăciune. Nu mă simţeam suficient de puternic pentru a purta mai departe povara acestei atracţii, ce nu putea duce decât la dezastru. Adina era o femeie mai în vârstă ca mine. O femeie căsătorită. O femeie pe care nu fusesem în stare s-o satisfac. O obsesie bolnăvicioasă de care va trebui cumva să mă eliberez. Eu am  nevoie de partenere de teapa mea, nu de sfincşi cu faţa de marmură, cărora îţi este cu neputinţă să le dezlegi ghicitorile.

Am încercat să mă arăt interesat de munca de la redacţie. M-am gândit să alcătuiesc o ediţie completă a poeziilor lui Aurel Zaharia, însoţită de un amplu studiu introductiv. M-am apucat să-i recitesc volumele de versuri. Am început să întocmesc fişe. I-am vorbit despre acest proiect şi lui Mircea Mănescu, care m-a încurajat cu o jumătate de gură. Iar când l-am întrebat despre soarta numeroaselor manuscrise nepublicate ale lui Aurel s-a învăluit într-o tăcere misterioasă.

Aşa a trecut o săptămână. Mi-am găsit tot felul de ocupaţii, care îmi acaparau toată ziua, iar seara mă înfundam în cârciuma scriitorilor. Goliciunea Adinei îmi mai străfulgera prin faţa ochilor, deşi mă străduiam din răsputeri să alung aceste fantasme. Raluca se apucase să-mi dea iarăşi târcoale. Dacă ar fi fost ceva mai atrăgătoare, poate că i-aş fi acceptat jocul. Trebuia să mă conving într-un fel că pot totuşi să mulţumesc o femeie.

Era într-o dimineaţă de sâmbătă când, la micul dejun, mătuşa Veturia mi-a spus că în seara aceea suntem invitaţi la cină de Adina Caprini. Vom fi doar noi patru, procurorul este plecat într-un schimb de experienţă. Era să scap din mână ceaşca de cafea. Am bâiguit că eram foarte ocupat, tocmai m-am apucat de alcătuirea unei antologii şi, în general, nu am nicio înclinaţie pentru latura mondenă a existenţei. Mătuşa m-a privit mustrător: ar fi un gest de nepoliteţe, Adina îmi admiră enorm poeziile şi nu se cade să o tratez cu atâta grosolănie.

M-am dus la cină cu inima îndoită. Eram bucuros într-un fel că aveam s-o revăd pe femeia de marmură, dar, în acelaşi timp, aveam presentimentul unei nenorociri. Pe drum mi-am făcut numeroase reproşuri că nu avusesem tăria de a refuza invitaţia asta neaşteptată, chiar cu riscul de a apărea pentru totdeauna drept un bădăran în ochii mătuşii Veturia. Ştiam prea bine care era soarta celor ce nu reuşesc să dezlege ghicitorile sfinxului.

În seara aceea Adina arăta foarte bine. Purta o rochie verde smarald mulată pe corp, care-i lăsa genunchii,  umerii şi braţele la vedere. Nişte sandalete de o culoare neutră, care se asorta însă perfect cu aceea a rochiei. Un coc înalt, ce îi punea în evidenţă ovalul perfect al feţei, fruntea şi tâmplele ca de marmură. Era machiată discret şi nu purta nicio bijuterie. I-a sărutat pe unchiul Traian şi pe mătuşa Veturia, mie mi-a întins mâna, apoi ne-a poftit în sufragerie.

Mă întrebasem de multe ori oare cum arată locuinţa Adinei. Sufrageria, cel puţin, semăna leit cu procurorul  Caprini. O mobilă vag cubistă, alcătuită în exclusivitate din unghiuri drepte. Singura podoabă de pe pereţi era o oglindă enormă, cu ramă metalică. Aveai impresia că te găseşti mai curând într-o sală de operaţie decât  într-o sufragerie. În decorul acesta sever şi aseptic, Adina avea aerul straniu al unei plante exotice. Până şi unchiul Traian şi mătuşa Veturia au părut la început oarecum stânjeniţi. Doar amfitrioana afişa o bună dispoziţie care, nu ştiu de ce, mi s-a părut prefăcută.

Limbile s-au mai dezlegat abia la aperitivele însoţite de o sticlă de vodcă rusească. Fură trecute în revistă ultimele bârfe. Adina n-a pierdut prilejul să facă tot felul de observaţii răutăcioase pe seama unor persoane de care nu auzisem în viaţa mea. Glumele ei îi făceau pe unchiul Traian şi pe mătuşa Veturia să râdă în hohote. Eu nu puteam să particip la veselia generală.  Aveam senzaţia că Adina afişa voit o uşoară vulgaritate, care îmi provoca o suferinţă aproape fizică  Iar atunci când m-a întrebat ce cărţi interesante de poezie au apărut în ultimul timp, i-am răspuns pe un ton morocănos că n-a mai apărut nimic, este vară, iar editorii au plecat în concediu.

Fu adus şi felul principal: risotto cu gălbiori şi curcan, din care am fost servit cu o porţie abundentă. Am luat în silă câteva furculiţe, Unchiul Traian hăpăia lacom. Nici mătuşa nu se lăsa mai prejos. Ciugulea şi Adina. Apoi, văzându-mă că m-am oprit din mâncat vru să ştie de ce sunt aşa de mofluz. Oare nu-mi place mâncarea? E adevărat, s-ar putea să nu fie prea reuşită, ei i se întâmplă rar să gătească şi nu e o bucătăreasă aşa pricepută ca mătuşa Veturia. Am mormăit că mâncarea e excelentă şi am mai luat ostentativ câteva furculiţe. Atunci sunt poate îndrăgostit? Prin oraş se zvoneşte că aş avea o relaţie. Chiar ea mă văzuse o data în compania unei domnişoare fermecătoare. Ce puteam să-i răspund? Cred că în momentul acela aş fi fost în stare să o sugrum. Nu-mi doream decât să se isprăvească odată cu cina aceea nenorocită şi să pun definitiv punct oricărei relaţii cu doamna Caprini.

Cina însă a mai durat. Urmară îngheţata de vanilie cu fructe proaspete de pădure, cafelele şi coniacul. La cafea a venit vorba despre procuror. Unchiul Traian auzise că acesta urma să fie transferat la Bucureşti, la Procuratura Generală. Adina dădu din umeri: nu ştia nimic, soţul ei nu discuta niciodată cu ea despre chestiunile lui profesionale. Dar o mutare în capitală ar fi poate bine venită. Uneori simţea că se înăbuşă în oraşul acesta unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea şi unde nu se întâmplă niciodată nimic. Eram tot un pachet de nervi şi abia aşteptam să mă afund într-o cârciumă.

În sfârşit, ne-am ridicat de la masă şi am crezut că supliciul se terminase. Dar, în timp ce unchiul  Traian şi mătuşa Veturia se încălţau în antreu, Adina se apropie, se lipi pentru o clipă de mine şi îmi şopti: ,, Condu-i şi întoarce-te. Te aştept imediat după miezul nopţii.’’

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: