naluca 35

I-am însoţit pe unchiul Traian şi pe mătuşa Veturia până în centru. Acolo le-am spus că trebuie să mă întâlnesc cu nişte colegi de redacţie şi am intrat în cârciuma scriitorilor. Localul era plin. Diverşi cunoscuţi m-au invitat la mesele lor. Raluca stătea pe genunchii unui inginer care cochetase o vreme cu poezia şi s-a făcut că nu mă observă. Am găsit în cele din urmă o masă mai izolată. Am comandat băutură.

Iarăşi eram pus în situaţia de a lua o decizie. Scurta atingere a Adinei fusese suficientă ca să-mi stârnească simţurile din nou. Uitasem cu totul că doar cu câteva minute în urmă fusesem hotarât să n-o mai întâlnesc niciodată. Începusem să mă tem însă că simţurile mele se moleşesc la fel de uşor cum se aprind, iar frica de un nou eşec mă făcea să ezit. Pe de altă parte gândul că aş putea s-o am pe Adina chiar în patul ei conjugal, acolo unde primea dezmierdările scabroase ale lui Radu Caprini, mă ispitea cel puţin la fel de mult ca şi goliciunile femeii de marmură. Era cea mai bună revanşă pe care aş fi putut să mi-o iau asupra acestui provincial îngâmfat ce mă tratase întotdeauna de sus, cu un fel de toleranţă ironică, mai dureroasă decât dispreţul făţiş. Dacă voi rata această ocazie a doua nu se va mai ivi niciodată. În definitiv, ce conta dacă Adina va fi din nou nemulţumită de mine? Poate că în felul ăsta răzbunarea ar fi fost şi mai usturătoare. Procurorul înşelat în propria lui casă, în propriul său dormitor, şi nici măcar cu un supermascul, ci cu un amant mediocru, cu un nimic, cu un zero tăiat!

În local era mult fum, multă gălăgie, multă promiscuitate. La o masă alăturată trei adolescent beţi începuseră să fredoneze în cor un cântec porcos. Raluca era tot pe genuchii inginerului ei. Mi s-a părut că se strâmbă la mine. Pe scaunul unde stătea de obicei Aurel Zaharia şedea acum un individ obez care mânca nişte cremvurşti. Ceasul de pe perete arăta că mai e puţin până la miezul nopţii.

M-am horărât brusc. Am cumpărat de la bar o sticlă de vin roşu, despre care auzisem că stimulează potenţa, apoi m-am furişat ca un hoţ spre locuinţa lui Radu Caprini.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: