faustin

După ce Titus Ciumara tăcu, am căzut toţi pe gânduri. Tăcea până şi Lazăr Săvoiu care se apucase, de pe la mijlocul povestirii, să golească de unul singur o sticlă de votcă. Deodată am tresărit: cineva suna, la ora aceea târzie de noapte – ceasul trebuie să fi fost către unsprezece – la uşa lui Faustin.

-Cine dracu poate fi la ora asta şi pe vremea asta câinească? – făcu Radu Rogalschi.

-Du-te şi vezi cine e, Aglăiţo – zise profesorul.

Bătrâna ieşi din camera şi reveni peste câteva momente însoţită de un necunoscut la care ne-am uitat toţi cu uimire. Era un bătrân ciolănos şi înalt, care de slab ce era părea că abia mai stă în picioare, îmbrăcat cu un anteriu preoţesc, peste care purta o scurtă de blană.  Avea pe cap o căciulă de oaie, de sub care se arătau nişte plete albe, ce-i ajungeau aproape până la umeri, şi târa după o el o servietă veche şi burduşită. Viscolul nu îl cruţase: era plin de zăpadă de sus până jos, rebegit de frig şi vânăt la chip. Nu mai văzusem niciodată figura aceea ascetică, acoperită cu o piele pergamentoasă, brăzdată de riduri adânci, de sub care oasele feţei se conturau limpede, ca într-un desen anatomic, nasul acela lung şi încovoiat, ca pliscul unei păsări de pradă, bărbia aceea ascuţită şi proeminentă, de care atârna un fuior de barbă rară şi neîngrijită. Iar odată cu necunoscutul mi s-a părut că pătrunsese în camera şi un val mare de frig, poate pentru că preoţii mi-au inspirat întotdeauna un fel de frică superstiţioasă.

-Ce-i cu sfinţia ta, părinte Andeicuţ? – se auzi glasul amfitrionului.

-Am venit pentru mort, tată – spuse preotul cu o voce chelălăită şi bătrânicioasă. Nu e asta strada Sirenelor?

-Mă tem că ai greşit adresa, părinte – replică Faustin. Aici nu avem niciun mort şi nu ştiu să fie vreunul nici prin apropiere.

-Adresa? Trebuie s-o am pe undeva pe aici… – bâigui din nou preotul şi începu să se scotocească îndelung prin buzunarele anteriului, de unde scoase în cele din urmă un petic mototolit de hârtie de ziar, pe care i-l întinse amfitrionului.

-Aici nu scrie nicio adresă, părinte – zâmbi Faustin. Eu zic să te duci cu Aglăiţa până la bucătărie, să stai niţel lângă foc, ca să te usuci şi să te dezmorţeşti, iar apoi poate o să ai bunătatea să cinsteşti cu noi o înghiţitură de vin şi o îmbucătură de ce s-o găsi.

-Şi mortul? – întrebă preotul, uitându-se nedumerit la profesor.

-Mai întâi usucă-te şi încălzeşte-te – îi spuse Faustin cu o voce care nu admitea replică.

-Bine, tată – răspunse preotul lăsând capul în jos, ca un copil la mustrarea unui adult şi se lăsă condus de Aglăiţa în sanctuarul acesteia.

Ne-am uitat, la rândul nostru, nedumeriţi la profesor.

-Nu-l ştiţi pe părintele Andreicuţ? – făcu acesta. De fapt, n-aveţi de unde să-l ştiţi  dacă nu locuiţi aici în cartier…

-Aşadar e chiar un preot în carne şi oase şi nu o vedenie? – zâmbi Pius Brânzeica.

-Exact un popă ne mai lipsea! – mărâi prozatorul.

-În cartierul ăsta toată lumea îl cunoaşte pe părintele Andreicuţ – spuse profesorul Faustin.Trebuie să aibă către o sută de ani, din care vreo patruzeci a fost parohul bisericii Spirea Veche… Femeile de pe aici spun că ar fi un om sfânt…  De la un moment dat, n-a mai putut să slujească, pentru că a început să aibă scăpări de memorie şi să încurce cântările liturghiei… Acum e în grijja fiicelor sale, care sunt şi ele trecute binişor de şaptezeci de ani. Din când în când i se năzare că a fost chemat acasă la vreun credincios, pentru cine ştie ce slujbă… Atunci pleacă de acasă şi hoinăreşte ore în şir prin cartier, până ce se găseşte un suflet milos care să-l ducă înapoi la fetele lui, căci e blând ca un miel şi foarte ascultător…  Va trebui să-i facem un loc la masă şi, după ce se mai potoleşte viforniţa, să o rugăm pe Aglăiţa să îl conducă acasă. Aventura din seara asta s-ar putea să-l coste o pneumonie.

-Vom fi aşadar treisprezece! – constată Ieronim Baiulescu.

-Ca la Cina cea de Taină! – făcu Pius Brânzeica.

– Spiritele spun că cineva dintre noi o să moară în seara asta! – spuse pe neaşteptate cu o o voce lugubră Adelaida Beiu.

Am simţit din nou valul de frig izbindu-mă în faţă cu violenţă. Nici ceilalţi invitaţi nu păreau tocmai în apele lor.

-Vorbeşte în somn! – încercă să ne liniştească profesorul Faustin.

-Mai bine ar încerca să afle de la spirite când se opreşte viforniţa de afară – încercă să glumească Radu Rogalschi, cu o voce nu prea convinsă. La un moment dat va trebui să plecăm şi noi pe la casele noastre.

-De ce atâta grabă, prietene? – vorbi iarăşi amfitrionul. Abia am reuşit să ne adunăm. Cred că în casa mea e destul de cald şi plăcut. Şi vă asigur că spiritele nu ne fac niciun rău, atâta timp cât nu se simt ofensate. Convieţuiesc în cea mai deplină armonie cu ele de când m-am născut. Ne aşteaptă nişte sărmăluţe delicioase din piept de curcan, la care Aglăiţa trudeşte de azi-dimineaţă.

-Cred că pe vremea asta nu găseşti în Bucureşti picior de taximetrist – spuse Ieronim Baiulescu. Şi apoi sunt curios să văd cum arată sarmalele Aglăiţei, care pentru a fi cu adevărat delicioase, ar trebui stropite cu ceva vinişor franţuzesc, cum ştim că se mai găseşte prin pivniţele amfitrionului nostru.

-Îl asigur pe prietenul Ieronim că nu îl voi dezamăgi nici în seara asta – zâmbi profesorul Faustin.

-Care seară, profesore? Că e de mult noapte de-a binelea – mârâi Colonelul.

-Noaptea Sfântului Andrei – am murmurat eu, amintindu-mi de povestea taximetristului.

-O noapte ca oricare alta – spuse Pius Brânzeica.

-Chiar dacă n-o fi chiar o noapte ca oricare alta – zise profesorul – vă asigur că între pereţii aceştia suntem într-o siguranţă deplină. Şi ca să ne treacă mai lesne timpul până când Aglăiţa va pune pe masă bucate noi, o să vă mai spun câteva vorbe despre părintele Andreicuţ, care are şi sfinţia sa poveştile lui.

-Da, spune, profesore! – făcu Daria Maru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: