ellul -metamorfoza burghezului /traducerea mea

Liberală, această cultură implică absenţa limitelor şi a frontierelor; totul devine posibil în egală măsură. De fapt, burghezul admite foarte bine fantezia, irealul, ilimitatul în artă şi literatură, pentru că acestea nu sunt serioase. El gustă cu plăcere chiar şi o anumită indecenţă, într-o epocă mai moralizantă decât oricare.

Liberală, această cultură este obligatoriu subiectivă, cultură a unei emoţii, a unui sentiment, a unei impresii, iar în felul acesta burghezul însuşi este cel care deschide drumul impresionismului. Acesta chiar îl aranjează, oricât de antiburghezi se proclamă aceşti artişti; într-adevăr acest subiectivism exacerbat al culturii dovedeşte, prin el însuşi, că nu pot fi puse în discuţie caracterul obiectiv al banului şi al economiei burgheze.

Totuşi, a existat un conflict? Cu siguranţă. Atunci, în ce constă el? Dacă lăsam la o parte scurta perioadă de adaptare, conflictul rezidă unicamente în faptul că artistul are pretenţia unui fundament serios, consideră că arta este singurul lucru important, că aici e esenţialul. În timp ce burghezul se situează la nivelul luxului, face să intre gândirea şi arta în categoriile bunăstării şi ale superfluului. Dar pentru burghez a existat o posibilitate de rezolvare a conflictului: cultura. Începând din momentul când  intelectualii şi artiştii au acceptat (şi au făcut-o foarte devreme toţi, fără să observe capcana) să intre pe terenul culturii, au fost pierduţi. Cultura era totodată cordonul sanitar care permitea izolarea unui grup social special (intelectualii şi artiştii) şi dezamorsarea  care permitea evacuarea seriozităţii din creaţie. Or, creatorii de cultură au acţionat ca un singur om; au acceptat să devină un mediu special, au locuit în nişte cartiere separate, au format un grup social izolat de celelalte. Au intrat în schema pe care o propunea societatea burgheză: şi-au vândut operele publicului şi au creat pentru a vinde. Au acceptat jocul luxului şi al superfluului, acceptând că adevărata consacrare estetică este de natură pecuniară;  s-au integrat în societatea în care totul se evaluează în bani. Ei au năzuit spre o artă cu atât mai pură şi mai totală şi mai agresivă şi mai antisocială cu cât societatea li se părea mai crudă şi, plecând de aici, au separat primii arta şi gândirea de viaţă. Au creat propriul lor ghetou. Au jucat exact rolul pe care li-l desemnase burghezia şi pe care aceasta îl aştepta din partea lor. Ponente descrie bine acest fenomen: “Creaţia nu mai are un scop demonstrativ sau didactic, nu mai vrea să educe… E vorba de un fenomen social autonom… care prin simpla lui existenţă îşi găseşte în el însuşi obiectul şi semnificaţia”. Trebuie puse în opoziţie, pe de o parte, “o clasă conducătoare conservatoare cu alaiul ei de pseudo-artişti… pe de altă parte lumea artei, care îşi revendică autonomia”. Este exact ceea ce dorea burghezul. O lume a artelor care nu oferă decât divertismente (chiar dacă din punct de vedere strict interior artistul socoteşte că opera lui este vitală!) şi izolarea artistului nu permite decât instituirea unui singur tip de relaţie între lumea lui şi cea a burghezului: relaţia comercială, tocmai aceea prin care artistul e integrat. Dar deja afirmaţia lui Ponente permite să se vadă şi celălalt aspect al asimilării “creatorului” de către burghez. Acesta, burghezul, creează muzeul, dezvoltă bibliotecile. Nu voi relua dezvoltările lui Malraux cu privire la muzeu. Voi reaminti doar că s-a făcut un mare efort pentru a se retrage opera de artă din mediul ei natural, acela pentru care era făcută, şi de a o îngrămădi în nişte săli anonime. În acelaşi fel, în urma aceluiaşi proces, cartea a încetat să fie elementul unui ansamblu personalizat pentru a deveni a milioana parte a unei posibile documentări. Ce vrea să spună asta? Simplu, că opera de artă a devenit spectacol, iar cartea a devenit opinie.Pe de-o parte, expoziţia. Defilez, înregistrez nenumărate imagini, uneori mă opresc, dar sunt solicitat de atâtea şi atâtea altele. Să meditez? Hai să fim serioşi! M-aş lipsi de tot restul şi apoi, în măsura în care acest tablou, aceste fragmente de sculptură sunt în afara cadrului lor de viaţă, nu mai sunt decât un bloc de piatră eratic ajuns din întâmplare în mijlocul unei câmpii. De cealaltă parte, bibliografia. În legătură cu un subiect, trebuie să iau toţi autorii. Există opinia domnului Rousseau şi a domnului Duguit. Este foarte interesant. Compun, amestec. Îmi iau informaţiile din toate părţile. Fireşte, este foarte curios să-l compari pe domnul Saint-John Perse cu domnul Michaux. Dar să mergi mai departe? Ştiţi foarte bine că nu există un mai departe. Căci e important de înţeles că opera de artă nu mai are semnificaţie. Ascult Bach şi nu văd de ce ar trebui să resimt angoasa crucificării sau bucuria mântuirii. Messa în si, Recviemul lui Mozart? Muzică, muzică înainte de toate. Dacă veţi sugera cu timiditate că acestea au poate totuşi un sens, chiar creştin, se vor uita de îndată la dumneavoastră urât. Cine? Burghezul fireşte. Dar şi artistul.  Un portal romanic este o formă estetică, iar Panateenele sau un fetiş polinezian – sculptură. Marea problemă a burgheziei, pentru a ajunge la absorbirea artei, a fost să separe opera de propriul ei sens – de fapt să o facă nesemnificativă, iar artiştii au acţionat ca un singur om şi în această direcţie. Ei au produs opere care nu trimiteau decât la ele însele şi erau valoroase prin ele însele. Era tocmai ce aştepta burghezul şi chiar începuse, despărţind opera de semnificaţia ei anterioară. L-a smuls din cuie pe Rembrandt şi l-a transformat într-un pur spectacol – că Rembrandt a vrut să dea o mărturie a credinţei sale asta îl priveşte – eu doar mă uit la el şi asta e tot.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: