Arhivă pentru Aprilie 18, 2017

despre verlaine (5)

Posted in Uncategorized on Aprilie 18, 2017 by Octavian Soviany

Volumul Înţelepciune a apărut în  noiembrie 1880,  la Societé Générale de Librairie Catholique, după o tăcere de şapte ani,  marcaţi de perioada de încarcerare (1873-!874) şi de convertirea poetului la catolicism (1874).

El constituie prima parte a unui triptic care conţine poeme cu tematică religioasă şi va fi urmat de Iubire (1888) şi Fericire (1893).

Convertirea la catolicism începe în închisoarea din Mons, unde Verlaine îşi descoperă un posibil model de viaţă în persoana lui Benoît-Joseph Labre (1748-1783) – un cerşetor pribeag supranumit „vagabondul lui Dumnezeu” şi considerat drept un mistic, care a fost canonizat

de biserica catolică în 1881. În închisoare poetul a scris 22 de poeme, uneori naive, alteori savante, câteodată confesive la modul romantic,  trădând o dramatică criză de identitate, care vor fi înserate ulterior în volumele Înţelepciune (1880), Demult şi Odinioară (1884), În paralel (1889) şi Invective (1896).

După revenirea la credinţă, Verlaine se transformă într-o stranie fiinţă dedublată, care se zbate între paradis şi infern, între speranţă şi teama de damnaţiune, bântuită de remuşcări şi angoase. Credinţa nu-l face să-şi schimbe stilul de viaţă, marcat de alcoolismul (care ia forme tot mai grave), pederastie şi crize periodice de violenţă.

Deocamdată, poemele din Înţelepciune aduc o importantă schimbare de voce. Cel care scrisese în Poeme saturniene: „Nu cred în Domnul, veşnic sunt pus pe blasfemie” îmbracă aici travestiul  catolicului fervent, care îşi reneagă trecutul de „poet blestemat” şi încearcă să devină un bun fiu al Bisericii. Sunt renegate totodată şi vechile convingeri politice, iar comunardul din 1871 devine un admirator al prinţilor şi un adulator al regelui-martir Ludovic al XVI-lea. Sinceritatea fervorii şi a remuşcărilor nu poate fi pusă la îndoială, chiar dacă unele poeme (nu multe) sunt pândite de pericolul didacticismului. Versurile au candoare şi prospeţime, acorduri de poezie religioasă medievală sau inflexiuni villoneşti. Şi totuşi sutana pe care o îmbracă de astă dată marele iubitor de travestiuri care a fost Paul Verlaine se dovedeşte câteodată parcă prea scurtă şi lasă la vedere copitele…

 

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: