Arhivă pentru Iunie 15, 2017

verlaine – traducerea mea

Posted in Uncategorized on Iunie 15, 2017 by Octavian Soviany

Unii şi alţii

Comedie dedicată lui Théodore de Banville

PERSONAJE

MYRTIL

SYLVANDRE

ROSALINDE

CHLORIS

MEZZETIN

CORYDON

AMINTE

PĂSTORI ŞI MĂŞTI

         Scena se desfăşoară într-un parc de Watteau, la sfârşitul unei după-amieze de vară.

         Numeroşi bărbaţi şi femei sunt grupaţi, în atitudini nonşalate, în jurul unui cântăreţ costumat în Mezzetin,  care se acompaniază încetişor la o mandolină.

Scena 1

MEZZETIN (Cântă):

Cum toate-s fabule, se stie,

Afară de plăcerea ta,

Tu bucură-te deci de ea,

Căci zeii-o dau cu dărnicie.

 

De vreme ce acum încerci

O soartă mult mai fericită,

Şi fiindu-ţi ţie hărăzită,

Arcadia-i aproape – mergi!

 

 

Mergi,  vinul face sub umbrare

Să strălucească nişte ochi

Şi sub corsaje, pe sub rochi,

Să bată inimile tare

CORYDON:

A greierilor pildă urmând-o, am cântat…

AMINTE:

Şi nu dansăm oleacă?

TOŢI (în afară de Myrtil, Rosalinde, Sylvandre şi Chloris):

Ba haidem la dansat!

(Ies toţi, cu excepţia aceloraşi.)

Scena II

MYRTYL, ROSALINDE, SYLVANDRE, CHLORIS

ROSALINDE, lui Myrtil:

Să stăm.

CHLORIS, lui Sylvandre:

Eu vă făcut-am un gest de curtenie,

Căci mie-mi place dansul, să ştiţi, la nebunie,

Şi nu m-am dus cu dânşii la dans, precum vedeţi,

Doar pentru dumneavoastră…

(Sylvandre o îmbrăţişează.)

Sunteţi cam îndrăzneţ!

(Ies Sylvandre şi Chloris.)

 

Scena III

MYRTIL, ROSALINDE:

ROSALINDE:

Vorbiţi-mi.

MYRTIL.

Despre ce? Să vă vorbesc eu oare

Despre trecut? Povestea ar fi plictisitoare.

Despre prezent? Într-însul, ne iată, adăstăm.

De viitor? Mai bine în pace să-l lăsăm.

ROSALINDE:

Despre trecut vorbiţi-mi.

MYRTIL:

De ce?

ROSALINDE:

Aşa-mi năzare.

Aducerea-aminte e-o bună-adulatoare

Ce va picta-n azururi mâhnitu-odiniori

Şi face din infernuri un rai de multe ori.

MYRTIL:

Prea bine! Evoca-voi, ca să vă fac plăcere,

Toate acele visuri ce s-au vădit himere,

Regretul, remuşcarea,tristeţea de mai ieri

Şi zilele acelea umbrite de dureri.

Frumoasele speranţe, ce nu au fost să fie,

Devotamentul nostru, dus pân’ la josnicie,

Ce ne-a-nrobit amarnic, doar pentru ca-n sfârşit,

Drept orice recompensă şi orice mulţumit,

Ca doi martiri ce-mpartu-şi dispreţu-ntr-o frăţie,

Să-mpărtăşim aceeaşi cumplită gelozie

Şi-apoi, purtând pe umeri o bănuială grea,

Trădarea dumneavoastră, urmată de a mea.

Da, dacă vă flatează trecutul să înşiru-l,

Aceast trecut ce parcă e scris cu tibişirul

Pe zidul amintirii, eu foarte bine pot

Ca-ntreg trecutul ăsta, cu jalea lui cu tot,

Cu toată-a lui mânie, cu toată-a lui durere

Să vi-l înşir pe dată, ca să vă fac plăcere.

ROSALINDE:

Nu ştiţi ce admirabil acuma vă găsesc,

Când plin de indignare vorbiţi.

MYTRIL:

Vă mulţumesc.

ROSALINDE:

Pentru puţină ceartă şi-un pic de plâns, socot

Că vina ce mi-o faceţi e, totuşi, prea de tot.

Ca un copil cu toane, v-aţi pus pe-a vă văita,

Dar mie-mi pare bine că s-a-ntâmplat aşa,

Că l-am iubit, cum foarte puţini se înamoră,

Pe un Ingrat ce-mi spune răutăţi şi mă adoră,

Aşa cum în iubire-i de multe ori firesc.

Şi chiar de ochii voştri cu ciudă mă privesc,

Iar braţele v-atârnă inerte, fără vlagă,

Sunt sigură că-i încă deschisă vechea plagă

Din inimă, făcută de ochii mei cîndva.

MYRTIL, înduioşat.

Vai, ziua când amorul m-a fost vrăjit aşa,

V-a fost şi vouă, doamnă, o zi nefericită

Şi să trezim, din somnu-i, tandreţea adormită

Ar fi o îndrăzneală prea mare, iar eu cred

Că-i bine ca să moară aşa, încet-încet

De moarte naturală, precum i se cuvine…

ROSALINDE:

Nebunule! Şi-n viaţă ce oare ne va ţine?

MYRTIL:

Nimic.

ROSALINDE:

Ba nu, în viaţă să fim cu orice preţ!

Dintr-ale voastre furii şi vorbe de dispreţ,

Iscate, ştiu prea bine, de-o ciudă efemeră,

Şi din orgoliul vostru i-oi face-o litieră

Amorului pe care vi-l port încă şi-acu

Şi încă multă vreme-l purta-voi, pricepi tu?

MYRTIL:

Sunteţi încapaţănată!

ROSALINDE:  Iubi-ne-vom noi iară!

MYRTIL:

Deci trebuie…

ROSALINDE:

Iubirea dă flori de primăvară

După ce-a prins-o iarna şi chipul i-a zbârcit.

Veniţi să le culegem, fiţi iarăşi fericit!

Culegeţi-mi iubirea, de-acum şi de aoare!

MYRTiL

Din noua m-ai dus cu vorba ta dulce, vrăjitoare.

(Ies. Reintră Sylvandre şi Chloris.)

%d blogeri au apreciat asta: