verlaine – traducerea mea

Unii şi alţii

Comedie dedicată lui Théodore de Banville

PERSONAJE

MYRTIL

SYLVANDRE

ROSALINDE

CHLORIS

MEZZETIN

CORYDON

AMINTE

PĂSTORI ŞI MĂŞTI

         Scena se desfăşoară într-un parc de Watteau, la sfârşitul unei după-amieze de vară.

         Numeroşi bărbaţi şi femei sunt grupaţi, în atitudini nonşalate, în jurul unui cântăreţ costumat în Mezzetin,  care se acompaniază încetişor la o mandolină.

Scena 1

MEZZETIN (Cântă):

Cum toate-s fabule, se stie,

Afară de plăcerea ta,

Tu bucură-te deci de ea,

Căci zeii-o dau cu dărnicie.

 

De vreme ce acum încerci

O soartă mult mai fericită,

Şi fiindu-ţi ţie hărăzită,

Arcadia-i aproape – mergi!

 

 

Mergi,  vinul face sub umbrare

Să strălucească nişte ochi

Şi sub corsaje, pe sub rochi,

Să bată inimile tare

CORYDON:

A greierilor pildă urmând-o, am cântat…

AMINTE:

Şi nu dansăm oleacă?

TOŢI (în afară de Myrtil, Rosalinde, Sylvandre şi Chloris):

Ba haidem la dansat!

(Ies toţi, cu excepţia aceloraşi.)

Scena II

MYRTYL, ROSALINDE, SYLVANDRE, CHLORIS

ROSALINDE, lui Myrtil:

Să stăm.

CHLORIS, lui Sylvandre:

Eu vă făcut-am un gest de curtenie,

Căci mie-mi place dansul, să ştiţi, la nebunie,

Şi nu m-am dus cu dânşii la dans, precum vedeţi,

Doar pentru dumneavoastră…

(Sylvandre o îmbrăţişează.)

Sunteţi cam îndrăzneţ!

(Ies Sylvandre şi Chloris.)

 

Scena III

MYRTIL, ROSALINDE:

ROSALINDE:

Vorbiţi-mi.

MYRTIL.

Despre ce? Să vă vorbesc eu oare

Despre trecut? Povestea ar fi plictisitoare.

Despre prezent? Într-însul, ne iată, adăstăm.

De viitor? Mai bine în pace să-l lăsăm.

ROSALINDE:

Despre trecut vorbiţi-mi.

MYRTIL:

De ce?

ROSALINDE:

Aşa-mi năzare.

Aducerea-aminte e-o bună-adulatoare

Ce va picta-n azururi mâhnitu-odiniori

Şi face din infernuri un rai de multe ori.

MYRTIL:

Prea bine! Evoca-voi, ca să vă fac plăcere,

Toate acele visuri ce s-au vădit himere,

Regretul, remuşcarea,tristeţea de mai ieri

Şi zilele acelea umbrite de dureri.

Frumoasele speranţe, ce nu au fost să fie,

Devotamentul nostru, dus pân’ la josnicie,

Ce ne-a-nrobit amarnic, doar pentru ca-n sfârşit,

Drept orice recompensă şi orice mulţumit,

Ca doi martiri ce-mpartu-şi dispreţu-ntr-o frăţie,

Să-mpărtăşim aceeaşi cumplită gelozie

Şi-apoi, purtând pe umeri o bănuială grea,

Trădarea dumneavoastră, urmată de a mea.

Da, dacă vă flatează trecutul să înşiru-l,

Aceast trecut ce parcă e scris cu tibişirul

Pe zidul amintirii, eu foarte bine pot

Ca-ntreg trecutul ăsta, cu jalea lui cu tot,

Cu toată-a lui mânie, cu toată-a lui durere

Să vi-l înşir pe dată, ca să vă fac plăcere.

ROSALINDE:

Nu ştiţi ce admirabil acuma vă găsesc,

Când plin de indignare vorbiţi.

MYTRIL:

Vă mulţumesc.

ROSALINDE:

Pentru puţină ceartă şi-un pic de plâns, socot

Că vina ce mi-o faceţi e, totuşi, prea de tot.

Ca un copil cu toane, v-aţi pus pe-a vă văita,

Dar mie-mi pare bine că s-a-ntâmplat aşa,

Că l-am iubit, cum foarte puţini se înamoră,

Pe un Ingrat ce-mi spune răutăţi şi mă adoră,

Aşa cum în iubire-i de multe ori firesc.

Şi chiar de ochii voştri cu ciudă mă privesc,

Iar braţele v-atârnă inerte, fără vlagă,

Sunt sigură că-i încă deschisă vechea plagă

Din inimă, făcută de ochii mei cîndva.

MYRTIL, înduioşat.

Vai, ziua când amorul m-a fost vrăjit aşa,

V-a fost şi vouă, doamnă, o zi nefericită

Şi să trezim, din somnu-i, tandreţea adormită

Ar fi o îndrăzneală prea mare, iar eu cred

Că-i bine ca să moară aşa, încet-încet

De moarte naturală, precum i se cuvine…

ROSALINDE:

Nebunule! Şi-n viaţă ce oare ne va ţine?

MYRTIL:

Nimic.

ROSALINDE:

Ba nu, în viaţă să fim cu orice preţ!

Dintr-ale voastre furii şi vorbe de dispreţ,

Iscate, ştiu prea bine, de-o ciudă efemeră,

Şi din orgoliul vostru i-oi face-o litieră

Amorului pe care vi-l port încă şi-acu

Şi încă multă vreme-l purta-voi, pricepi tu?

MYRTIL:

Sunteţi încapaţănată!

ROSALINDE:  Iubi-ne-vom noi iară!

MYRTIL:

Deci trebuie…

ROSALINDE:

Iubirea dă flori de primăvară

După ce-a prins-o iarna şi chipul i-a zbârcit.

Veniţi să le culegem, fiţi iarăşi fericit!

Culegeţi-mi iubirea, de-acum şi de aoare!

MYRTiL

Din noua m-ai dus cu vorba ta dulce, vrăjitoare.

(Ies. Reintră Sylvandre şi Chloris.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: