Eul şi Zeul

 

În opinia lui Dumitru Găleşanu poezia este investită cu o miză superlativă; ea reprezintă (aşa cum mărturisea autorul însuşi într-un interviu acordat lui Gheorghe A. Stroia) o formă universală, cu totul specială, de structurare lăuntrică a cunoaşterii 1umii reale înconjurătoare, şi a destinului asumat creativ de către inteligenţa însufleţită. Ar fi vorba aşadar despre o ştiinţă a fiinţei care răspunde celor mai înalte exigenţe ale spiritului uman, astfel încât modelele scriitorului trebuie căutate poate mai puţin în lirica actuală şi mai mult în poemele didactice ale Antichităţii. O asemenea perspectivă va viza deopotrivă atât fizicul cât şi metafizicul, căci (pentru a cita din acelaşi interviu) fizica şi metafizica au constituit repere de neînlocuit în formarea ca om a autorului, care alternează în mod curent de la existenţa vie la sublimul tristeţii meta-fizice, explorând un domeniu aparent abstract, pe care îl putem denumi ca poezie meta-fizică şi care, prin fiinţa-i lăuntrică, îşi propune să explice într-un limbaj poetic adecvat natura lumii, după fizică.

În consecinţă, discursul lui Dumitru Găleşanu îşi propune să pună de acord marile construcţii teoretice ale metafizicii tradiţionale (Platon, Kant, Hegel) cu conceptele ştiinţei contemporane, autorul făcând referinţă în luările sale de cuvânt la  lucrări de notorietate, cum ar fi cele ale lui Werner Heisenberg, Simon Singh, John D. Barrow, Stephen W. Hawking şi Leonard Mlodinow, Hubert Reeves, Lee Smolin sau Albert Einstein.

În această ordine de idei în volumul Însemnele materiei Dumitru Găleşanu valorifică anumite noţiuni ale fizicii cuantice/ subcuantice cum ar fi bossonul sau câmpul lui Higgs, ecuaţia lui Scrhödinger, principiul incertitudinii al lui Heisenberg, privite şi interpretate însă în permanenţă dintr-o perspectivă metafizică ce îşi propune să le certifice semnificaţiile spirituale. Căci, în viziunea autorului, obiectele şi procesele lumii materiale sunt înzestrate cu sens, ele reprezintă însemne ce fac inteligibile principiile metafizice pe care se întemeiază macro şi microcosmosul, constituindu-se în glifele unui alfabet al materiei, în timp ce personajul liric împrumută glasul Ideii hegeliene în devenirea ei dialectică: cum dintr-o noapte-adâncă/ mă-ntorc (în)spre mine din alteritate/ în alfabetul materiei incesibile încă,/ prin manuscrise galactice(…) În/ grădina virtuală-a imaginaţiei/ răsucind bucle temporale-n ADN-ul creaţiei,/ ca marele nimeni explorez în firesc-îndeaproape,/ şi răsfoind fără preget prin manuscrise galactice,/ într-un chip nemaivăzut în alfabetul materiei,/ hegelian sau intuitiv/ încă-ţi mai pot mângâia/ umbra melodioasă (Alfabetul materiei).

În consecinţă, textele lui Dumitru Găleşanu sunt rezultatul unei percepţii în registru hiperbolic, eul capătă aici proporţii gigantice (Universul devine prea strâmt – spune titlul unui poem), confundându-se în cele din urmă cu zeul, fizica, dar şi mişcarea afectelor devin deopotrivă teologie: Reper suveran/ fără de parte/ din fibra lăuntrului/ lumilor/ permanent/ construibil în transcendent,/ în tumultul mişcării/ despovărat de lumine,/ de la ultima soartă-a zeilor/ până la disoluţia raţiunii divine,/ hiperbolizat se revelă sufletul meu/ ca-ntr-un discurs imanent despre Fiinţă,/ imaginarul indus în conştiinţă/ prin energii matriciale,/ însuşi Dumnezeu./ În logica magică eu-L se confundă cu Zeul,/ iar vederea străvede-n Cel Veşnic mereu-/ unitatea profundă-n Absolut: Spiritul (Z)eu. (Ante: meta-fizica). Există în asemenea compoziţii un soi de fascinaţie a ilimitatului care îl determină pe autor să forţeze nu doar limitele fireşti ale omenescului, ci şi pe acelea ale poeticităţii, lăsându-se antrenat într-o aventură care e, simultan, existenţială, dar şi de limbaj. Acum Dumitru Găleşanu încearcă să reveleze poezia ascunsă în spatele celor mai aride (în aparenţă) construcţii conceptuale, iar discursul său se va  prezenta ca o desfăşurare, torenţială aproape, de abstracţiuni: Fiinţa este,/ pur şi simplu este -/ iar propria fiinţare îşi are/ la nivel ontologic/ raţiunea de-a fi,/ eu însumi/ o sferă/ semantică sunt,/ hrănindu-mi iluzia vieţii/ cu sângele dialecticii universale/ pe infinite câmpii abisale, precum firul de praf pe pământ/ în risipirea de vânt,/ prin adevărul/ Fiinţei. (Fiinţa fiinţând).

Astfel, graniţa dintre metafizică şi poezie este abolită în totalitate, iar limbajul poetic şi cel filosofic ajung să se suprapună: Aşa/ au ajuns/ toate cuvintele mele/ să  semene la unison între ele-/ transpuse-n abstract ca-ntr-un fel de poveste/ despre natura intimă a lui a fi şi este (Graţie mişcării). Şi aceasta se întâmplă pentru că subiectivitatea autorului e una de un tip mai aparte, în care polul intelectual pare să-l subordoneze în permanenţă pe cel afectiv, fiinţa e dată în esenţa ei prin gândire, iar travaliul poetizării este în ultimă instanţă o formă de cogitaţie: Într-o suavă/ absenţă-prezenţă,/ cu asfinţitul de soare sub cap,/ îmi voi lăsa versurile albe/ rămase cândva nerostite/ în faţa necuprinsului-/ prin ele gândind/ propria/ fiinţă,/ şi pentru-ntotdeauna/ închizând orizontul iubirii dinapoia mea/ în consistenţa umbrei desăvârşite. (Gândind propria fiinţă). Chiar şi afectul este trăit într-o manieră particulară: dragostea este, în asemenea texte, pretextul liric care declanşează mecanismele speculaţiei, provocând analogii neobişnuite, întemeiate pe o bogată informaţie ştiinţifică, căci personajul liric rămâne în toate ipostazele esenţialmente un cogito, la care erosul declanşează nu o febră a inimii, ci o febră a creierului, iar discursul său amoros e pigmentat de achiziţiile ştiinţei contemporane: Păstrând/ lumii proporţiile/ în zona de frig,/ prin module de protoplasmă/ cu destinaţii multiple,/ în filigranul informaterie/ au fost şi clipe în care/ te-am simţit aşa cum tu  eşti- / (…)Secunda/ având/ chipul tău de femeie/ se prefiră statornic/ în limba de ornic,/ într-o ploaie/ de-atomi/ în/ curbura cuvântului – (Hoinăresc în firesc). De altfel, suveranitatea augustă a gândului este proclamată la tot pasul, chiar şi atunci când eul resimte efectele necruţătoare ale timpului, frisonarea thanatică e integrată într-o dialectică a materiei, timpul uman – privit în oglinda timpului cosmic: În/ augusta prezenţă-a gândului/ ca o metaforă-/ materia/ obscură/ germinează materia,/ palidă pâlpâire în muzica ultravioletă,/ iar totul se îndepărtează-n lipsa noastră – convulsiile quantice din pântecul cosmic/ disipând – printre legi şi edicte -/ propria mărturie/ despre/ timp. (Materia neagră).

Apelul permanent al lui Dumitru Găleşanu la conceptele metafizicii sau la legile ştiinţei nu trebuie privit însă ca un semn de pedanterie sau ca o impudică etalare de erudiţie, deoarece el se naşte dintr-o necesitate interioară, întemeiată pe convingerea că a cunoaşte şi a fi sunt perfect sinonime: Cuvântul/ dintâi al cerului/ picură/ starea de om/ din gura neantului.// Din/ vechime s-a spus -/ a cunoaşte cerul înseamnă a fi însuşi cerul/ a fi prezent în-permanent,/ pe iluzoria pânză a vremii/ cu gândul/ mişcând/ lucrurile/ din loc în loc,/ în ecoul rostirii/ prin legile firii. (Universul devine prea strâmt).

S-ar zice, de aceea, că autorul se simte mult mai în largul său în lumea descărnată a conceptelor şi a teoriei, care funcţionează în textele sale ca un spaţiu securizant unde rigoarea ideii, eternă şi imuabilă, face de suportat fuga eternă a materiei spre entropie.

Prezenţa lui pe harta unei literaturi în mare măsură secularizată, secătuită de orice apetit metafizic, e şocantă şi surprinzătoare. Dumitru Găleşanu ar fi cu siguranţă mai verosimil printre fizicienii şi meta-fizicienii Miletului, sau în agora Eleei, acolo unde va fi rostit poate Parmenide poemul său Despre fiinţă.

[i] Postfaţă – „Însemnele materiei / Insegne della materia”, Ed. „Tracus Arte”, Bucureşti, 2013, pp.261-270

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: