Cartea însemnelor

În volumul Însemnele materiei (Tracus Arte 2013) Dumitru Găleșanu valorifică anumite noțiuni ale fizicii cuantice/subcuantice cum ar fi bossonul sau câmpul lui Higgs, ecuația lui Scrhodinger, principiul incertitudinii al lui Heisenberg, privite și interpretate însă în permanență dintr-o perspectivă metafizică ce își propune să le certifice semnificațiile spirituale. Căci, în viziunea autorului, obiectele și procesele lumii materiale sunt înzestrate cu sens, ele reprezintă însemne ce fac inteligibile principile metafizice pe care se întemeiază macro și microcosmosul, constituindu-se în glifele unui alfabet al materiei, în timp ce personajul liric împrumută glasul Ideei hegeliene în devenirea ei dialectică: cum dintr-o noapte-adâncă/ mă-ntorc (în)spre mine din alteritate/ în alfabetul materiei incesibile încă,/ prin manuscrise galactice(…) În/ grădina virtuală-a imaginației/ răsucind bucle temporale-n ADN-ul creației,/ ca marele nimeni explorez în firesc-îndeaproape,/ și răsfoind fără preget prin manuscrise galactice,/ într-un chip nemaivăzut în alfabetul materiei,/ hegelian sau intuitiv/ încă-ți mai pot mângâia/ umbra melodioasă (Alfabetul materiei). În consecință, textele lui Dumitru Găleșanu sunt rezultatul unei percepții în registru hiperbolic, eul capătă aici proporții gigantice (Universul devine prea strâmt – spune titlul unui poem), confundându-se în cele din urmă cu zeul, fizica, dar și mișcarea afectelor  devin deopotrivă teologie: Reper suveran/ fără de parte/ din fibra lăuntrului/ lumilor/ permanent/ construbil în transcendent,/ în tumultul mișcării/ despovărat de lumine,/ de la ultima soartă-a zeilor/ până la disoluția rațiunii divine,/ hiperbolizat se revelă sufletul meu/ ca-ntr-un discurs imanent despre Ființă,/ imaginarul indus în conștiință/ prin energii matriciale,/ însuși Dumnezeu.// În logica magică eu-L se confundă cu Zeul,/ iar vederea străvede-n Cel Veșnic mereu– /unitatea profundă-n Absolut: Spiritul (Z)eu. (Ante: meta-fizica). Există în asemenea compoziții un soi de fascinație a ilimitatului care îl determină pe autor să forțeze nu doar limitele firești ale omenescului, ci și pe acelea ale poeticității, lăsându-se antrenat într-o aventură care e, simultan, existențială, dar și de limbaj. Acum Dumitru Găleșanu încearcă să reveleze poezia ascunsă în spatele celor mai aride (în aparență) construcții concepuale, iar discursul său se va  prezenta ca o desfășurare, torențială aproape, de abstracțiuni: Ființa este,/ pur și simplu este–/ iar propria ființare își are/ la nivel ontologic/ rațiunea de-a fi,/ eu însumi/ o sferă/ semantică sunt,/ hrănindu-mi iluzia vieții/ cu sângele dialecticii universale/ pe infinite câmpii abisale,/ precum firul de praf pe pământ/ în risipirea de vânt,/ prin adevărul/ Ființei… (Ființa ființând). Astfel, granița dintre metafizică și poezie este abolită în totalitate, iar limbajul poetic și cel filosofic ajung să se suprapună: Așa/ au ajuns/ toate cuvintele mele/ să  semene la unison între ele–/ transpuse-n abstract ca-ntr-un fel de poveste/ despre natura intimă a lui a fi și este (Grație mișcării). Și aceasta se întâmplă pentru că subiectivitatea autorului e una de un tip mai aparte, în care polul intelectual pare să-l subordoneze în permanență pe cel afectiv, ființa e dată în esența ei prin gândire, iar travaliul poetizării este în ultimă instanță o formă de cogitație: Într-o/ suavă/ absență-prezență,/ cu asfințitul de soare sub cap,/ îmi voi lăsa versurile albe/ rămase cândva nerostite/ în fața necuprinsului–/ prin ele gândind/ propria/ ființă,/ și pentru-ntotdeauna/ închizând orizontul iubirii dinapoia mea,/ în consistența umbrei desăvârșite. (Gândind propria ființă). Acum chiar și afectul este trăit într-o manieră particulară: dragostea este, în asemenea texte, pretextul liric care declanșează mecanismele speculației, provocând analogii neobișnuite, întemeiate pe o bogată informație științifică, căci personajul liric rămâne în toate ipostazele esențialmente un cogito, la care erosul declanșează nu o febră a inimii, ci o febră a creierului, iar discursul său amoros e pigmentat de achizițiile științei contemporane: Păstrând/ lumii proporțiile/ în zona de frig,/ prin module de protoplasmă/ cu destinații multiple,/ în filigranul infomateriei/ au fost și clipe în care/ te-am simțit așa cum tu  ești (…)// Secunda–/ având/ chipul tău de femeie,/ se prefiră statornic/ în limba de ornic,/ într-o ploaie/ de-atomi/ în/ curbura cuvântului–… (Hoinăresc în firesc). De altfel, suveranitatea augustă a gândului  este proclamată la tot pasul, chiar și atunci când eul resimte efectele necruțătoare ale timpului,  frisonarea thanatică e integrată într-o dialectică a materiei, timpul uman – privit în oglinda timpului cosmic: În/ augusta prezență-a gândului/ ca o meraforă–/materia/ obscură/ germinează materia,/ palidă pâlpâire în muzica ultravioletă,/ iar totul se îndepărtează-n lipsa noastră–/ convulsiile quantice din pântecul cosmic/ disipând – printre legi și edicte,/ propria mărturie/ despre/ timp (Materia neagră). Apelul permanent al lui Dumitru Găleșanu la conceptele metafizicii sau la legile științei nu trebuie privit însă ca un semn de pedanterie sau ca o impudică etalare de erudiție, deoarece el se naște dintr-o necesitate interioară, întemeiată pe convingerea că a cunoaște și a fi sunt perfect sinonime: Cuvântul/ dintâi-al cerului/ picură/ starea de om/ din gura neanului.// Din/ vechime s-a spus–/ a cunoaște cerul înseamnă a fi însuși cerul,/ a fi prezent în-permanent,/ pe iluzoria pânză a vremii/ cu gândul/ mișcând/ lucrurile/ din loc în loc,/ în ecoul rostirii/ prin legile firii. (Universul devine prea strâmt). S-ar zice, de aceea, că autorul se simte mult mai în largul său în lumea descărnată a conceptelor și a teoriei, care funcționează în textele sale ca un spațiu securizant – unde rigoarea ideii, eternă și imuabilă, face de suportat fuga eternă a materiei spre entropie. Prezența lui pe harta unei literaturi în măsură măsură secularizare, secătuite de orice apetit metafizic, e șocantă și surprinzătoare.

Reclame

Un răspuns to “Cartea însemnelor”

  1. multumim pentru prezentare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: