apollinaire – traducerea mea

Tâlharul

CORUL

Tâlharule străine cu mâna nedibace

De ce n-ai cerut fructe ţi le-am fi dat în dar

Dar pentru că-i fu foame  şi-i surghiunit încoace

Pentru că-i bun şi plânge iertaţi-l aşadar

TÂLHARUL

Mărturisesc aşa e v-am tâlhărit de roade

Dar n-am mimat sughiunul când am venit la voi

M-aştept la nişte cazne dar cazne moderate

Nedrepte de dau cele furate înapoi

BĂTRÂNUL:

Născut ca Afrodita doar dintr-a mării undă

Să fii supus de vreme ce eşti frumos la chip

Sunt gata înţelepţii socratic să-ţi răspundă

Vei zice de iubire dar ei de foame zic

CORUL

Tâlharule străine bolnav cum nu se cade

Un sfinx îţi fuse tatăl iar muma-ţi noaptea stând

Să farmece lumina-n Zacinth şi în Ciclade

Te prefăcuseşi numai dar nu erai flămând

TÂLHARUL

Voi proprietari de fructe nu-mi luaţi în dodii furtul

O mamă ţi-aud glasul e-un cântec funerar

De vreme ce în fine pubera şi adultul

În fiecare noapte se pot iubi măcar

 

Se rotunjeau asemeni cu sufletele poame

Fructe de pin migdale avea ca un covor

Grădina-vă marină unde-mi lăsat-am  rame

Si cu cuţitu-mi punic sub piersic la picior

 

Lămâi precum uleiul şi numai bunătate

Aveau lămâii-n floare dar păsări fără saţ

Făcură răni cu pliscul în rodiile-vă toate

Si-aproape toţi smochinii păreau că-s spintecaţi

ACTORUL

El a intrat în sala taman unde apare

Incestul dintre soare si beznă pus în fresc

Stai jos s-auzi mai bine-a ligurelor cântare

Ce lidiene goale din harfă-o însoţesc

 

Pe chipuri măşti de teatru purtau însă bărbaţii

Iar la femei în salbe părând că trage greu

Se aninase-o piatră culeasă  din ficaţii

Unui cocoş tanagric şi toţi grăiau chaldeu

 

Vântoasele afară băteau a întomnare

Convivii erau cupluri de-amanţi blajini spunând

Tîlharule de fructe îţi dăruim iertare

Ia sarea-ne şi pâinea cum zice la orând

 

Prea fadă e fiertura ce-ţi şade înainte

Dar în burdufuri vinul nu e atât de fad

Sau poate-n băşcălie pofteşti niscaiva linte

Gogoşi cu flori umplute ce-n miere s-au muiat

 

Îi spuse o femeie Tu nu invoci pe nime’

Crezi dară în hazardul clepsidrelor şi-atât

Ştii poate legea noastră ca oamenii mai bine

Vrei oare talismanul pe care-l am la gât

 

Priveşte-mă tâlhare cu ochii tăi de aur

Cu nuci a lui desagă s-o umpleţi îndestul

El este mult mai nobil decît delfin şi taur

Păun pitagoreic şi viperă-mascul

 

Au cine eşti străine adus de vânturi scite

Ca tine mulţi veniră pe mare şi uscat

Venită şi plecară apoi pe nesimţite

Şiruri de ochi pe care un fulger i-a speriat

CORUL

Un bâlbâit pe frunte c-un dublu jet de flamă

Mâna un neam la fire semeţ cum altul nu-i

Că prepeliţe multe avea la prânz şi mană

Şi ca un ochi  sta marea deschisă-n faţa lui

 

Purtau în păr bentiţe cei duşi să cate apă

Când albe şi când negre drept talisman al lor

Si-i atrăgea-n răstimpuri a buhelor ocheadă

Pe toţi căutătorii-aceştia de comori

 

Insecta cea flecară poetule barbare

Purces-a ca să moară în chipul cel mai pur

In selba  îndrăgită nespus de  gemmipare

Unde -şi strângeau puterea broscoii din azur

 

Treceau sub curcubee alaiuri triumfale

Cu purtători nevolnici de lauri ofiliţi

Cu idolii-n sudoare şi turmele de miale

Răţoii şi păunii de-angoasă răguşiţi

 

Vădanele în frunte sugeau din struguri stropii

Slăveau  fără de voie triunghiul isoscel

Închipuit pe mantii de-agrafe episcopii

Pe Pallas pe cea neagră dar mândră după fel

 

Prinseseră călării s-azvârle în mulţime

La urne cu cenuşă mărunte cât un boţ

Puseserăm deoparte săruturi florentine

Dar tu-n grădina noastră venişi în chip de hoţ

 

Au secta ta adoră divinităţi obscene

Pe Belfegor tăcerea lumina din senin

A şerpilor iubire cu-ncolăciri viclene

ACTORUL

Iar hoţul cel de fructe strigat-a că-i creştin

CORUL

Or zăngăni şiraguri şi măştile-or să cadă

Fugi pleacă decât focul e umbra mai ceva

Tâlharul cel din stânga-n vântoasa agitată

De tine o să râdă de parc-ar necheza

FEMEIA :

Priveşte-mă tâlhare cu ochii tăi de aur

Cu nuci a lui desagă s-o umpleţi îndestul

El este mult mai nobil decît delfin şi taur

Păun pitagoreic şi viperă-mascul.

CORUL

Ah ! ah ! noi toată noaptea vom scutura din sistru

Cîntările ligure păreau a ne-ocroti

De nu eşti cel din dreapta tâlhare eşti sinistru

Precum o presimţire sau ca o pată gri

 

De vreme ce-absolutul pogoară e-o dovadă

Că dublu înainte alese-a se tripla

Mărturisim ne mişcă un pântec plin de roadă

Asietatea astfel putând-o contesta

 

Vezi noi avem în oale umide flori morale

Sunt ale noastre toate tu n-ai nimic te du

Ascultă  vântul are sonorităţi plagale

Ia-ţi arcul şi vânează un unicorn un gnu

 

E umbra-ţi echivocă al cărnii tale doliu

E  neagră şi umană ca noi la umbră eşti

Te du amurgul are-o sclipire de ivoriu

Niciunul ah niciunul nu-ţi credem în poveşti

 

Bogat în strălucire şi farmec un pantaur

Să fi avut el glasul şi fusta lui Orfeu

Femeile în noapte s-ar fi făcut că-s tauri

Parcă-ar  fost aievea l-ar fi iubit mereu

 

Era frumos şi palid precum un rege antic

Să fi avut el glasul şi fusta lui Orfeu

Si piatra din ficaţii cocoşului tanagric

Nu trestile nu lucrul acela trist şi greu

 

De ce n-a mers la curte la craiul din Edesse

Mag slab putea-n eteruri sui privirea sa

Mag pal putea iubirea să-şi dea la poetese

Mag drept putea aşijderi pe demoni a-i cruţa

 

Te du credul departe alături de-a ta umbră

Triada e masculă tu eşti virgin şi pal

Înşelător e tactul vederea-n schimb prelungă

N-ai niciun semn tâlhare ai semnul crucii doar