Arhivă pentru cenaclul euridice

Se reia Cenaclul Euridice!

Posted in Uncategorized with tags , , , , , on mai 24, 2010 by Octavian Soviany

Miercuri, 26 mai, ora 18.00, se reia Cenaclul Euridice, la Biblioteca Metropolitana Bucuresti, Sala Mircea Eliade.

de acum inainte cenaclul se va numi Marin Mincu. la prima editie vor citi poeţii Dumitru Bădiţa şi Gabriel Daliş. m-am alaturat in acest proiect de menţinere vie a tradiţiei cenacliere iniţiate de Marin Mincu, al cărui spirit cred ca trebuie păstrat viu printre noi. Vor mai participa dna Ştefania Mincu şi Felix Nicolau in calitate de moderatori. vă aşteptăm în număr cît mai mare.

Publicitate

iarasi revin

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , on octombrie 4, 2008 by Octavian Soviany

inca o revenire ce trebuie notata in catastif. sfarsitul lui august a fost ciudat, depresiv usor sufocant. dar din 13 sept am fost din nou liber. mi-am recapatat fortele si ma simt excelent. asa ca acum scriu si aici.

– pe 15 oct (miercuri) se reia deja celebrul Cenaclu EURIDICE condus de Marin Mincu de data asta la Biblioteca metropolitana Bucuresti (sau sadoveanu la pta Romana). vor citi poeta Ofelia Prodan (a luat anul acesta premiul revistei Luceafarul pt poezie) si Cristina Stancu (nedebutata, dar promitatoare, eleva mea). va astept (pe cei care duceau dorul unui cenaclu). de la ora 18 cred.

– 24-25 oct (vineri, sambata) voi participa la Zilele Revistei Familia  de la Oradea prezidate de Ioan Moldovan si Traian Stef. abia astept sa merg la Oradea unde nu am mai fost niciodata (desi o sa mi se urasca de mers pe tren..)

– pe 27 oct (luni) de la ora tot 18 va astept la Casa Monteoru la Clubul Dramaturgilor prezidat de Mircea Ghitulescu unde cea mai recenta piesa a mea de teatru va avea prima sa lectura in fata publicului * cu actori profesionisti si regizor. si eu sunt emotionat – piesa e absolut dementa si cred ca e greu sa fie jucata. vom vedea. se numeste „lectia de anatomie a doctorului orfeu”.

si uite niste poeme mai recente – sa nu uitati ca sunt poet si nu critic.

Sărbătorile neputinţei

 

I.

Ne-ascundem sărăcia prin mansarde

Şi ne vorbim de-o vreme prin tăceri

Plămânii noştri-s sparţi de bulvarde

De bitum care duc spre nicăieri

 

Şi-n cântecele noastre de oraş

Scheletele cuvintelor sunt roşii

Cămăşi de forţă-i strâng de gât pe laşi

Iar ciuma premiază curajoşii

 

Cu epoleţi frumoşi de mercenar

Când îşi arată printre gratii pumnii

Din tâmpla spartă-a îngerilor sar

Pe tastele computerelor plumbii

 

Prin aburi vineţii de halogen

Care aduc cu mâzga şi cu zloata

Ca versurile unui schizofren

Ce-ncearcă să îşi muşte beregata

 

Cînd confundăm amiezele cu zorii

Cu ochii noştri mici de oameni gri

În timp ce năpârlesc stihuitorii

Iar odele aduc a puşcării

 

II.

S-a dus la dracu toată elocinţa

Iar sunetele pier ca-ntr-un abis

Poetul braţ la braţ cu neputinţa

La ora asta umblă prin paris

 

Ca doi apaşi cu creştetele ninse

Şi buzele strâmbate-n chip şi fel

Ei cântă ca armatele învinse

Un cântec melancolic de bordel

 

Ce spune depre viaţă că e tristă

Şi picură de fiere şi venin

Frumos ca o studentă maoistă

Şi negru ca pădurea din katyn

 

Să dea la dracu toată elocinţa

Pierind apoi de propriul său ecou

Poetul braţ la braţ cu neputinţa

La ora asta cântă în metrou

 

 

Cu ochi apoşi şi înrăiţi de câine

Un cîine răpciugos şi fumuriu

Şi ce adună astăzi pradă mâine

Pe-o pâine şi o sticlă de rachiu

 

III.

Cu bărbile mâncate de rugină

Cum adăstăm parcă lipiţi de bar

În crâşmă – ca-ntr-o ruină de uzină –

Pătrunde ruina unui proletar

 

Asemenea pictaţilor pe ziduri

Sub şapca lui boţită de velur

El parcă poartă fabrica în riduri

Şi comunismul scris pe bătături

 

Şi-n ochi cu-o mahmureală cenuşia

Scobindu-şi buzunarul îndelung

Comandă cea mai ieftină tărie

Iar masa crâşmei i se pare strung

 

Iar după trei cinzeci şi încă una

Boscorodind ceva încetişor

Îşi scoate şapca să salute luna

Ce i se pare piesă de tractor

 

Şi-i cald în crâşmă ca-ntr-o clocitoare

Iar ce vedem ni se năzare vis

Acum când toată clasa muncitoare

S-a dus încet-încet în paradis

 

Şi-n discoteci unde coboară seara

Precum un iz de bitter amărui

Într-un tricou pictat cu che guevara

Se simte bine puiul de burjui

%d blogeri au apreciat: