felix nicolau imi face o prezentare a carnetelului de poezie aici. ceea ce mi-a adus aminte de o poza facuta la Graz.

si cateva poeme din carnetel (mai ales ca dupa ce am primit cartea Fidel Castro – biografie pe 2 voci am intrat din nou in fervoarea „revolutionara”):
6. rosa luxemburg
Ei spuneau
că nu e treaba unei femei
să scrie broşuri plicticoase
despre lupta de clasă.
Am trăit singură multă vreme
printre bărbile lor lungi de
conspiratori, care
în faţa scrumierelor pline
de mucuri
vorbeau despre socialism.
Iar ceilalţi m-au omorât
pentru că eram femeie
şi nu
pentru că eram comunistă.
Uneori izbutesc
să-mi scot pământul din gură
şi să cânt în şoaptă
Internaţionala.
7. vladimir ilici lenin
Eu
am fost
inima revoluţiei,
linia dreaptă a
revoluţiei.
Pe urmă am
cunoscut
scaunul cu rotile,
neputinţa şi
boala.
De un timp m-am mutat
într-o casă de
sticlă
şi,
ca-n nopţile lungi de la smolnîi,
vorbesc cu istoria,
iar uneori mă gândesc
cu invidie la
tovarăşii mei.
Ei s-au acoperit cu pământul.
Toţi s-au acoperit cu
pământul şi cu
materia.
Cel puţin
nu sunt la vedere.
8. lev davâdovici troţki
Pe mine
m-au omorât birocraţii.
Am învăţat singur
strategia şi tactica, toată arta
războiului. Am iubit câmpurile roşii de luptă,
şi femeile triste.
Pe urmă
am aşteptat în zadar
revoluţia mondială. Ultima mea femeie
avea
ovarele pline de fluturi,
semăna cu drapelele roşii
care flutură
deasupra kremlinului
în nopţile noastre de
iarnă.
Sângele meu a udat
pământul aspru şi tare din
mexic. Când m-au găsit
aveam pe frunte,
zugrăvită cu sânge,
o stea în cinci colţuri.
(…)
10. ernesto che guevara
Îmi plăceau
focurile de
tabără singuratice
lângă care bărbaţii
vorbesc despre bătălii,
mestecând între dinţi
frunze de coca.
Martoră-i santa clara:
am fost un bărbat!
şi iată că
pot putrezi
liniştit şi senin:
despre mine
s-au făcut multe cântece.
Apreciază:
Apreciere Încarc...