Arhivă pentru octavian soviany

invitaţie la Institutul Blecher

Posted in Uncategorized with tags , , , , on aprilie 19, 2010 by Octavian Soviany

voi citi un fragment din romanul in lucru Viaţa lui Kostas Venetis.

vă aştept.

Interviu

Posted in Uncategorized with tags , , on martie 29, 2010 by Octavian Soviany

Care sunt primele amintiri legate de femei? De mamă, bunică, prietene din copilărie?

 Mama se ocupa cu croitoria. La ea veneau multe femei care se dezbrăcau, iar eu încercam să le spionez. Pe la patru-cinci ani femeile în toată firea mi se păreau mai ispititoare decât fetiţele. De o fetiţă m-am îndrăgostit abia la gradiniţă: îmi făcea funda la pantofi (acolo trebuia să purtăm papuci şi eu nu ştiam să-mi leg şireturile de la ghete) şi o chema Veronica. Chiar, oare ce-o mai fi făcând Veronica? N-am mai întâlnit-o de atunci niciodată…

luat de Andra Rotaru pentru Agentia de carte.ro . il puteti citi aici.

Poeme in Luceafarul de dimineaţă

Posted in Uncategorized with tags , , on martie 8, 2010 by Octavian Soviany

mi-a apărut un grupaj de poeme  in revista Luceafărul de dimineaţă.

1. mihai

E

pe jumătate

cărunt.

Varsă scrumierele,

adună sticlele şi

paharele goale.

Mătură

şi  spală pe jos,

spală şi mătură.

Câteodată cerşeşte ţigări.

Râgâie a ceapă şi a

salam ieftin.

Iar seara se uită la

lună ca la o

jimblă mare şi

proaspătă de secară.

Apoi pescuieşte

de pe buza unui pahar

un gândăcel auriu

care mişcă uşor

din elitre.

2. inginerul

În noaptea când a

murit inginerul

nici o stea nu s-a

clintit de la locul ei.

Beţivii din rahova

au băut ca de obicei

până la ora închiderii.

Au bătut încruntaţi

cărţile de şeptic

ameninţându-se pe

furiş cu cuţitele.

Nu se vedea nicăieri

nici servieta lui jerpelită

în care-şi purta diploma

pe care obişnuia

să o treacă din

mână în mână,

urlând că a fost

inginer şi

şef de şantier.

Nu-l credea nimeni.

Se obişnuise să fie

umilit şi bătut.

Acum probabil că

îi arată lui Dumnezeu

diplomele lui zdrenţuite

şi îi cere

– dacă se poate –

o cinzeacă de vodcă.

3. emil

emil a murit îngheţat

într-o noapte de iarnă

pe scările unui bloc.

Avea cancer la gât

şi cu vocea lui şuierată

care parcă venea

de undeva din sierra morena

povestea de

generaţia lui nichita şi de

spectacolele lui pintilie.

Spunea că moartea

e o sală de cinema

cu ecranul cernit

unde plasatoarele poartă

insigne naziste şi nume

celebre de lagăre.

Când şi-a dat sufletul

tocmai visa o secvenţă

dintr-un film de

tarkovski.

În buzunar i-au găsit

trei ţigări scuturate

şi o fotografie îngălbenită,

cu dedicaţie,

de la clody berthola.

restul puteti citi aici

Corespondenţa mea cu Nora

Posted in Uncategorized with tags , , , on februarie 25, 2010 by Octavian Soviany

Nora mea berlineză mi-a trimis o scrisoare. Eu i-am raspuns:

alta poza istorica, la cerere si de dor

Posted in Uncategorized with tags , , on iulie 13, 2009 by Octavian Soviany

fiindca mi-e dor de nora, care e acum la Berlin, unde sper sa o vizitez si eu in august, pun aceasta poza de la Cafeneaua erotica, din august 2007… cu nostalgie

octavian si nora

la timisoara

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , on iunie 14, 2009 by Octavian Soviany

ce au zis ziarele

Cu Soviany, despre Apocaliptica textului

Vineri, 12 06 2009, 17:10 http://www.agenda.ro/news/news/19993/cu-soviany-despre-apocaliptica-textului.html
Codrina Diana Tomov
daniel vighi, robert serban, eu, serban foarta

daniel vighi, robert serban, eu, serban foarta

Despre ultimii douazeci de ani de literatura si tendintele care o bantuie s-a vorbit la Libraria Caligraf, unde Octavian Soviany, cunoscut ca prozator, poet, dramaturg a intrat pe poarta criticii cu volumul Apocaliptica textului, aparut la Editura Palimpsest.

Despre ultimii douazeci de ani de literatura si tendintele care o bantuie s-a vorbit la Libraria Caligraf, unde Octavian Soviany, cunoscut ca prozator, poet, dramaturg a intrat pe poarta criticii cu volumul Apocaliptica textului, aparut la Editura Palimpsest. Cartea continua demersurile initiate de autor in Textualism, postmodernism, apocaliptic 1 si 2 ( Editura Pontica, 2000 si 2001 ), respectiv in Experiment si angajare ontologica, lucrare publicata la Gramar in 2002. „ Soviany intreprinde aici o ampla investigatie analitica in doua directii: prima ar fi o cartografiere a teoriei si practicii textualiste, a doua studiaza topografia lumii nihilocentriste. Sunt sistematizari extrem de utile, abordari din perspectiva stricta a literaturii, dar si din aceea mai larga a unei istoriii culturale”, a remarcat prozarorul timisorean Daniel Vighi la intalnirea moderata de Robert Serban, eveniment la care au participat Serban Foarta, Viorel Marineasa,  Lucian Alexiu, Eugen Bunaru,Daniela Ratiu.

m-am simtit foarte onorat si rasfatat. a iesit excelent. iar revederea atat de cordiala cu maestrul Serban Foarta m-a emotionat peste masura.

PS nu stiu de ce stau in titlu literele alea asa incalecate dar mi se pare misto si le las asa… ce sa fim doar sclavii coerentei?

un fel de creative writing

Posted in Uncategorized with tags , , , on martie 24, 2009 by Octavian Soviany

 

Citeşte şi dă ma departe!

 

ATELIERpoeticABALUTA-SOVIANY

 

CONSTANTIN ABĂLUŢĂ  şi OCTAVIAN SOVIANY

VĂ PROPUN

(din două în două săptămâni, vinerea între 16 şi 18 h.  la biblioteca Ion Creangă din spatele Muzeului Literaturii Române)

Un atelier de lucru

         unde       se vor experimenta modalităţi poetice şi poietice din post-modernitate, literatura şi cvasiliteratura

         se vor face exerciţii esenţiale de scriere

         va fi testată actualitatea unor formule poetice tradiţionale  (haiku, poezie primitiva amerindiană, etc).

 

Toate pornind de la sugestiile oferite de versuri ale tinerilor poeţilor tineri sau maturi şi plecând de la principiul  că înzestrarea poetică nu ţine de vârstă.  

Nu vrem să dăm   note, ci doar să facem observaţii critice şi să stimulăm profesionalismul, spiritul auto-critic şi competitiv.

Sunt admise (ba chiar dorite) experimentele cele mai temerare.

Creionul, hârtia ori lap-top-urile se aduc de acasă.

În măsura în care va exista un interes mai general, se pot face şi exerciţii de transpunere  a poeziei într-o limbă de circulaţie internaţională.

 

 

VĂ AŞTEPTĂM

 

                 Indiferent dacă aveţi 15 sau 75 de ani.

 

                                           sunteţi  şaizecişti, optzecişti, nouăzecişti, douămiişti sau post douămiişti!

 

Atelierul poetic va incepe vineri 3 aprilie, intre orele 16 – 18, la sediul central al Bibliotecii Metropolitane, in str. Tache Ionescu, in aceeasi sala in care se tine Cenaclul lui Mincu.

Ps multumesc celor ce au fost prezenti joi in club A la lansare. a fost minunat.

Despre fostul meu blog cuvinte frumoase

Posted in Uncategorized with tags , , on iunie 29, 2008 by Octavian Soviany
IMAGINI VIRTUALE. Viata cruda din literatura

Lucia Simona DINESCU

Mi-a atras atentia o afirmatie de pe blog-ul lui Octavian Soviany (http:// 360.yahoo.com/octavian_soviany): „imi gasesc tot mai greu locul in lumea de azi“. „Am fost adusi aici pentru ca nimeni nu are nevoie de noi“, spusese intr-o poezie cu referinta la spitalul de nebuni si, prin extrapolare, la lumea insasi. Scriitorul care vrea sa scrie „despre carti, viata mea, dragoste si moarte“ isi gaseste cu greu cuvintele, dar cind le gaseste, cuvintele i se supun in chip dramatic.

Cel caruia ii e dor de Brasov si de mare si marturiseste ca e incapabil sa scrie „cu consecventa“ in spatiul virtual, dar ca se joaca in fiecare joi pe terasa Twice „de-a cafeneaua erotica“, are ca motto al blog-ului: „sexul si moartea trec prin oasele noastre ca doua surori“, un vers dintr-un volum propriu. Nu merge la vot pentru ca ii e „lene si lehamite“, asadar e un oriental al timpurilor moderne, un oriental blazat adica, desi pastreaza doar starea de lenevie (erotica in Dilecta) de la orientali. Scriitorul debusolat nu se cuibareste cu placere in lene, ci o transforma in moment de reverie melancolica, lipsita de epicureism. „Lenea“ lui e provocata de viata insasi, inconfortabila cind e vorba sa o traiasca. isi anunta cititorii ca scrie la un roman, dar nu dezvaluie nimic, cu o zgircenie concentrata a marturisirii, ca si cum cuvintele i s-ar strivi prin confesiune. in vremea biografismului, scriitorul isi marturiseste durerea de a nu se putea marturisi. E si asta o forma de marturisire, dar, intr-adevar, e una dureroasa. Un argument „de ce mi-am facut un blog“ suna asa: „pentru ca n-am fost niciodata in stare sa tin un jurnal“, iar o alta insemnare, fara nume, il arata nostalgic si il (auto)prezinta asa cum nu e: nici spontan, nici jovial.

Cu astfel de crez, in nici un caz poetul nu poate fi suspectat de frivolitate si nesinceritate. Are ceva tragic care il retine si de la spovedania de tipul unui jurnal intim. Astfel ca singurele insemnari sint textele insele, lasate a spune ceea ce spovedania nu ar putea spune. in atita frivolitate, superficialitate si dorinta de epatare cita gasesti pe Internet, blog-ul lui Soviany, chiar asa de esentializat cum este, invita la o meditatie discreta, dar plina de striatii. il prinde, de altfel, fotografia din profil, cu tigara, in timp ce in spate-i se intinde un gard de sirma. in acelasi timp, reuseste sa nu fie nici reflexiv, nici metafizic. Desi grav, isi transforma prietenii-scriitori in personaje, iar cotidianul il strecoara rafinat in literatura. Schimbarea atit formala, cit si de viziune a survenit in 2005, cu Scrisori din Arcadia, in care orice artificiu (textualist) a fost inlaturat, iar autenticitatea a prins gustul mortii si al sexului. Cu Dilecta a redevenit baroc si livresc, salonard si manierist, pretios, dar si (auto)ironic, cu stilizarea si ingrosarea eleganta a conventiilor. Pe blog nu-l mai gasim insa pe poetul ludic, invirtind masti in voie, caci prea isi asuma existenta in teme mari. in proza e nu doar sceptic, ci si inventiv si sarcastic, ironic pina la aciditatea satirica, cum apare in fragmentul de roman postat (O zi din viata lui Kostas Venetis). Dostoievskian, e obsedat de religiozitate si de subterana existentei, ca in Textele de la Monte Negru, si mai ales de legile singelui.

Baroc si oniric cu masura, dar si existentialist, scrie despre carnavalescul mortii si apocalipsa iubirii, despre amenintarea permanenta a lumii si a literaturii. La Soviany te nelinisteste atit terifiantul, cit si grotescul, iar sublimul este investit cu un rol de dezagregare. Totusi morbidul lui este livresc si imaginativ, nefiind purtat „pe culmile disperarii“, ci mai degraba pe marginea protectoare a abisului. Doar cu o jumatate de pas in prapastie, se opreste suspendat sa priveasca viul, desi o face cu cruzime. E multa cruzime in literatura lui Octavian Soviany, chiar in versurile cele mai tandre. Si asta pentru ca viata insasi i se arata in cruzimea ei, desi nu-i inspira angoase. Ramine un umanist, astfel ca cititorul poate savura rafinamentul si candoarea. Vreo doua poeme din Aproape de Mayerling (volum pe care-l scrie impreuna cu Miruna Vlada), un fragment de roman si cam atit. Dar destul pentru a te pune pe ginduri. Optzecistul Soviany si urmasul declarat al lui Dimov se intilneste pe alocuri cu obsesiile douamiistilor, dar le si transgreseaza prin proteism. La ce sa ne asteptam data viitoare?

 

%d blogeri au apreciat: