mircea cărtărescu

deşi am plănuit să nu mai particip la evenimente mondene o vreme, si sa ma concentrez pe Kostas Venetis pe care l-am abandonat total, aseară am fost cu M in Club Control la o ediţie specială a Cafenelei Critice organizata de Paul Radu şi moderate de Ion Bogdan Lefter. nu îl mai vazusem de mult pe Cărtărescu pe viu şi vestea apariţiei unui  nou volum de poeme semnat de el  m-a bucurat enorm şi m-a determinat sa-mi strang sevele de energie si sa merg pana la urma (sunt f stresat de organizarea festivalului gellu naum si a altora, nu am timp nici sa respir).

ma bucur ca am decis sa merg. pot spune ca a fost cea mai placuta intalnire literara la care am luat parte in ultimii ani. degajata, sincera, plina de povesti, de umor şi mai ales de literatura. Mircea e o persoana extraordinara in primul rand, care inspira multa blandete şi prietenie. Desi nu uita sa arunce ironii taioase si opinii critice cand e cazul. Nu simti niciodata ca face asta pentru a-si regla conturile sau din rautate gratuita. m-am pus deja pe citit volumul de poeme Nimic (dupa primele pagini am fost sedus si mi-am adus aminte cu cata bucurie citeam poemele sale de dragoste sau minunatele nuvele din Nostalgia si nici nu stiu daca am apucat vreodata sa ii marturisesc pe indelete toate acestea) si am ras copios doar la rasfoirea catorva pagini ale prozei Frumoasele străine. autografele obtinute aseara pe ambele carti m-au facut sa ma bucur ca un adolescent. sunt mandru sa fiu contemporan cu un scriitor care degaja atata energie creatoare si care nu sufera de boala „orgoliului genialitatii” care ii distruge pe multi scriitori romani.  chiar ma gandeam ce norocosi sunt studentii sai ca il pot asculta saptamanal pe Mircea povestind asa frumos despre literatura.

astfel de serate literare sa tot avem!