constantin virgil banescu (1982-2009)
parca il vad
pedaland pe o
bicicleta de aur
si vorbind
cu granicerii si vamesii
in sanscrita
despre umbra cuvintelor
a mai ramas palaria
cuib pentru vrabii
triste si cenusii
si un pumn de cuvinte ca un
sunet de flaut
indepartat.
DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA VIRGILE!
Octavian Soviany 
august 12, 2009 la 10:01 am
Dumnezeu sa il odihneasca. Frumos poemul si trist ca vestea din aceasta dimineata.
august 12, 2009 la 3:25 pm
[…] timbru unic si cu o candoare rara. un poet ca un poem. alte cateva omagii aduse poetului semnate de Octavian Soviany Un Cristian Marius Ianus Etichete constantin virgil […]
august 13, 2009 la 7:28 am
Dumnezeu sa-l ierte. Dar tu, care ai scris aceste versuri, unde ai mai publicat? Sunt frumoase ca un poem de Rilke, sau ca un tablou de Magritte. As vrea sa te mai citesc.
august 13, 2009 la 12:21 pm
[…] octavian soviany, cu un poem. parca il vad pedaland pe o bicicleta de aur si vorbind cu granicerii si vamesii in sanscrita despre umbra cuvintelor (…) […]
august 13, 2009 la 9:55 pm
[…] constantin virgil banescu (1982-2009) […]
septembrie 11, 2009 la 11:21 am
si ce ati dorit sa spuneti cu aceasta? L-ati citit, l-ati cunoscut, l-ati inteles, ati scris sau veti scrie despre el pe blogul dvs sau… ‘e citit acest blog si asta va este suficient’ 😦
septembrie 11, 2009 la 11:40 am
evident că l-am citit, l-am cunoscut şi am scris despre el. ultima dată chiar luna asta, în revista tribuna.
august 14, 2009 la 5:49 pm
nu l-am cunoscut pe Virgil, insa versurile tale m-au miscat profund, chiar si pe mine care nu sunt un degustator avizat. Dumneze sa-l ierte!
august 17, 2009 la 12:48 pm
Ultima data cand l-am vazut…a fost la Targoviste, in curtea bunicilor, aceeasi curte care avea sa fie partasa suferitei atator oameni. Vara…da asta ii eram eu, vara primara… L-am intrebat atunci cum se simte…mi-a raspuns destul de monosilabic… era meditativ, grav…trist…stiu ca m-a lovit privirea lui pierduta…ochii aia blanzi…ah, ochii aia…care parca imi spuneau ca renunta la lupta cu viata.
Cuvintele mi se sterg…nu pot sa descriu ce simt…este o durere dincolo de cuvinte, in adancul meu cel mai adanc…
august 26, 2009 la 5:12 pm
Dumnezeu sa-l ierte, Dumnezeu sa-l odihneasca….. suflet ratacitor, suflet neinteles, suflet neimpacat, Dumnezeu sa -ti dea linistea….Dumnezeu sa-i intareasca pe cei ce te iubesc….
august 28, 2009 la 8:21 pm
[…] [postată iniţial pe blogul autorului] […]