poem
îngerul din şiştarovăţ
De aici
începe pustietatea.
Dincolo de şiştarovăţ
drumurile sunt
blocate de bolovani,
iar ţărăncile vând
o miere
pietrificată,
de duritatea
pământului sterp.
Coborâm din
microbuz. Cumpărăm
şepci. Ne numărăm
mecanic
mărunţişul
din buzunar
de parcă ne-am număra
degetele de la mâini şi
picioare, mirându-ne
că sunt tot acolo,
fiecare la locul lui.
Iar îngerul satului
trece pe lângă noi
cu coasa pe umăr,
gârbov de bătrâneţe şi
obosit.
Dincolo de şiştarovăţ
toate drumurile
sunt blocate de
bolovani
şi începe
austro-ungaria, începe
cenuşa.
martie 10, 2012 la 8:17 am
Prietene,
Cu patura asta cu care am invelit santuri si stelele baltilor
Si femei, pentru citeva ore cit pentru o viata intreaga
Cu ea
Acopar cerul acum
Din ea o sa se scuture
Pulberea alba a viitorului
Patura asta a fost buna cindva
A avut o inima si vise
Ce acum poate-s in cer
Patura asta nu le mai tine cald
Trebuie aruncata in sifonierul
PAMANTULUI