poem

îngerul din obârşia

 

 

Bătrânul

nu mai coboară de mult

printre oameni.

Sâmbăta

face pâine

şi o împarte

cu caprele lui

la care le povesteşte

întîmplări

de pe timpul

cât a fost el

cătană sub

carol al II-lea.

De un timp,

mâinile şi picioarele

au început să îi

tremure, poate

din pricina băuturii.

Iar noaptea,

când mistreţii

intră în sat,

se visează culcat

într-o copaie de

lemn, cu buzele

lipite de ugerul

unei capre bătrâne,

care seamănă parcă

cu sfânta varvara.